Săptămîna trecută, portalul de știri al Centrului de Investigații Jurnalistice, anticoruptie.md, a publicat un material în care se întreabă dacă fosta ministră democrată Valentina Buliga ar fi organizatoare de proteste violente în Germania. Asta pentru că numele acesteia apare pe site-ul organizației de proteste ecologice Ende Gelände, pe care autorii de la anticoruptie.md au botezat-o „violentă”. Știrea a fost preluată de cîteva mass-media de la noi, dar și a stîrnit ceva forfotă în Germania, unde a fost motiv pentru un articol mai lunguț pe site-ul ziarului german Welt[1]. După care Buliga a dispărut de pe site-ul protestatarilor, iar cei din urmă sunt amenințați cu o amendă.

Buba e că, din toată istoria asta, cititorul moldovean ar putea rămîne cu impresia: Valentina Buliga posibil să facă parte dintr-o organizație rea.

Privit mai atent, în loc să informeze publicul moldovean, articolul mai degrabă îl dezinformează: cu insinuările nedovedite din titlu, dar mai ales prin prezentarea părtinitoare a mișcării de protest. Un detaliu de pe un site care merita să fie luat cel mult drept glumă, a devenit știre.

Ce s-a întîmplat?

Articolul, intitulat DOC // Valentina Buliga, organizatoare a unui grup de proteste violente în Germania? Fosta parlamentară: „O făcătură a cuiva”,[2] a apărut pe site-ul anticorupție.md joia trecută. Acesta preciza că numele pedistei și adresa instituției pe care o conducea pînă nu demult – CNAM – apare în registrele Impressum / Imprint din Germania drept „responsabilă a unui grup de manifestanți, „Ende Gelände” / „Până aici, ajunge!”, care protestează violent împotriva industriei de extragere a cărbunelui”.

Cu alte cuvinte, esența știrii constă în faptul că numele Buligăi apare pe o pagină, denumită Impressum, pe site-ul unei mișcări de protest din Germania.

Buliga a negat: „Doamne ferește! Nu am fost niciodată protestară în afară de evenimentelor organizate de formațiunea din care fac parte [PDM].”

Ce este Ende Gelände?

Ende Gelände reprezintă o serie de evenimente anuale prin care activiștii de mediu cer renunțarea imediată la cărbune. Evenimentul anual este ocuparea sau blocarea minelor de cărbune și a centralelor termoelectrice pe cărbune. Protestele mișcării sunt acțiuni non-violente, non-violența fiind un principiu de bază al mișcării.[3] Înainte de acțiuni, activiștii chiar fac instruiri despre tacticile non-violente.

Într-adevăr, activiștii practică ceea ce se numește nesupunere civilă, prin blocarea pentru o zi a obiectivelor industriale și de aceea sunt ținta intervențiilor poliției. Dar să îi numești violenți ar fi cel puțin o exagerare. Chiar articolul din anticoruptie.md spune că la proteste aceștia purtau saci cu paie ca mijloc de protecție împotriva bastoanelor polițiștilor. Moldovei nu îi sunt străine acțiunele non-violente de nesupunere civică – chiar anticoruptie.md a scris in 2018 despre evacuarea forțată a protestatarilor care refuzau să elibereze perimetrul monumentului lui Ștefan pentru ceremonia oficială de depunere a florilor de către Filip, Candu și Dodon.[4]

Ende Gelände este susținută de alte mișcări ecologiste. Greva școlară pentru climă (sau Fridays for Future) inspirată de acțiunile de protest ale elevei suedeze Greta Thunberg, de exemplu, și-a exprimat solidaritatea cu protestul de la minele germane, din motiv că „nesupunerea civilă” reprezintă o metodă legitimă de acțiune pentru salvarea planetei. Thunberg însăși a susținut mișcarea.[5]

Probabil aceste detalii ar fi utile cititorului pentru ca să-și facă singur o opinie despre cît de „violentă” este Ende Gelände sau cît de probabil e ca să existe vreo legătură dintre aceasta și Valentina Buliga.

Cine este Valentina Buliga?

Politiciană de carieră, membră a Partidului Democrat, deputată, ministră în guvernele alianțelor pentru integrare europeană de după 2009, Valentina Buliga a fost și rămîne una dintre fețele cele mai cunoscute ale partidului pînă nu demult condus de Vlad Plahotniuc. Nu au evitat-o scandalurile. Răspunsul ei la argumentul unor mămici că îndemnizația pentru creșterea copilului este prea mică în contextul în care doar scutecele costă 800 de lei pe lună, a devenit meme pe internet – „spălați pelincuțe”.

Tindem s-o credem pe doamna Buliga că nu are experiență de a conduce mișcări de protest organizate pe orizontală. Dar și să înțelegem, dacă nu și acceptăm, de ce un jurnalist moldovean ar avea reflexul să-i caute cusur oricărei organizații lîngă care apare numele politicienei moldovene.

Ce este Impressum?

Jurnalistul care a văzut numele politicienei moldovene pe pagina numită impressum al unei mișcări de protest din Germania și s-a informat despre acea mișcare ar avea toate motivele să se întrebe: oare nu e la mijloc o greșeală? Sau o glumă? Și să-și continue investigația.

Dacă va căuta să afle ce e acest impressum și cu ce se mănîncă, va afla că nu e vorba despre „organizator”, sau „responsabil”, cum se afirmă în articol. E o cerință obligatorie din legislația germană ca materialele tipărite, dar și paginile web să includă și un nume de persoană – o declarație de posesor și autor al unui document. E bine să știm că impressum își are rădăcinile în legile de cenzură germane din secolul XIX și că e criticat ca o amenințare la principiul libertății exprimării.[6]

Nu e de mirare că o mișcare de nesupunere civilă a vrut să evite o astfel de cerință. Probabil ei au pescuit pe net un nume la întîmplare pentru a se conforma formal cerinței. Este doar o posibilitate, da, dar pentru un moldovean – una mai probabilă decît cea că Valentina Buliga ar fi organizatoare a protestelor progresiste germane.

Ce este o știre?

Așadar, ce avem? Un detaliu irelevant și formal pe o pagină a unei mișcări de protest devine motiv de știre cu un titlu senzaționalist și, la drept vorbind, neverosimil. Există un motiv de a asocia numele unei politiciene, din tabăra neprietenoasă jurnalismului independent, de o mișcare de protest. Sub pana autorului, această mișcare de protest devine „violentă” chiar dacă profesează non-violența.

Politiciana, pe bună dreptate, neagă ipoteza articolului. Știrea ajunge în Germania, unde un portal conservator face un material mai amplu despre mișcarea din tabăra de viziuni politice adverse. Numele Buligăi dispare de pe site, iar organizația, potrivit aceluiași anticoruptie.md,[7] riscă o amendă usturătoare pentru informație falsă.

Jurnaliștii nu riscă nimic pentru prezentarea tendențioasă a informației. Ei au dreptul – dar doar în articole de opinie și nu în știri – să fie părtinitori în luptele politice, inclusiv din alte țări și chiar față de probleme globale, cum ar fi protecția mediului. Totuși, îndatorirea principală a acestora rămîne ca, după citirea știrii, cititorul să știe mai multe, nu mai puține.

Acest articol poate fi preluat în întregime, cu menționarea sursei, iar în cazul republicării pe web, și cu însoțirea unui link activ spre articolul original.


  1. Die merkwürdige Verbindung zwischen „Ende Gelände“ und der Republik Moldau, welt.de ↩︎

  2. DOC // Valentina Buliga, organizatoare a unui grup de proteste violente în Germania? Fosta parlamentară: „O făcătură a cuiva” , anticoruptie.md ↩︎

  3. Ende Gelände 2019, en.wikipedia.org ↩︎

  4. Video/Foto // De Ziua Independenței Republicii Moldova, poliția a evacuat cu forța protestatarii din perimetrul monumentului lui Ștefan cel Mare, pentru a „curăți” drumul oficialilor ca să depună flori, anticoruptie.md ↩︎

  5. Greta Thunberg: "Es war gewaltig, verheerend", dw.com ↩︎

  6. Impressum, en.wikipedia.org ↩︎

  7. Numele Valentinei Buliga a dispărut din „Ende Gelände” // Organizația riscă o amendă usturătoare pentru informație falsă, anticoruptie.md ↩︎