⋆ Nu e tocmai un top, mai degrabă o selecție. Clasificați-le după importanță după bunul vostru plac.

Blocul ACUM nu va face alianță cu PSRM-PDM

Pe 21 februarie 2019, candidații Blocului ACUM au semnat un angajament că nu vor face alianță cu PDM, PSRM, Partidul Șor sau Partidul Nostru. Cu alte cuvinte – cu niciunul dintre partidele care aveau șanse de a intra în Parlament. Asta înseamnă că fie intenționau să rămînă în opoziție, fie sperau să cîștige 51 de mandate. Sau pur și simplu au mințit. Și au făcut-o foarte dramatic: s-au angajat chiar să renunțe la fotoliile de deputat dacă se întîmplă să nimerească în vreo monstruoasă coaliție.

Promisiunea a mai fost repetată și după alegeri, pînă au decis, sub presiunea societății civile și a ambasadorilor, că Dodon și socialiștii sunt totuși răul cel mai mic, iar Plahotniuc a rămas într-un binom fără soț. Alianța ACUM-PSRM a fost atît de greu de înghițit pentru mulți dintre alegătorii pro-europeni inclusiv din cauza acestei promisiuni aproape solemne de a nu face în niciun caz coaliție cu socialiștii.

Luna are fix 30 de zile

Democrații nu au putut să accepte alianța ACUM-PSRM și au apelat la colegii lor de la Curtea Constituțională, care au hotărît că termenul pentru învestirea guvernului expirase și Parlamentul trebuia dizolvat. Așa a început o săptămînă în care Moldova a avut două guverne: pe de o parte, Pavel Filip și democrații, care refuzau să cedeze puterea, iar pe de alta Maia Sandu și noii miniștri care nu puteau intra în birourile blocate de de pediști.

Totul a fost posibil datorită unei tentative de acrobație juridică și matematică a Curții Constituționale, care a hotărît că luna are 30 de zile: „Articolul 386с alin. (1) din Codul civil stabilește că „prin jumătate de an ori semestru se înțeleg 6 luni, prin trimestru – 3 luni, prin jumătate de lună – 15 zile, prin decadă – 10 zile”. Dacă o jumătate de lună are 15 zile, rezultă că o lună are 30 de zile.” Prin extensie, 3 luni înseamnă 90 de zile, iar termenul pentru învestirea guvernului expirase pe 7 iunie.

De fapt, Codul civil stabilește valoarea exactă doar a unor unități fracționale (jumătate de an, jumătate de lună), dar nu se bagă peste unități de timp întregi, clare și variabile precum luna sau anul. Pînă și Comisia de la Veneția descrie metoda de calculare a CC drept „absurdă” și observă că, după aceeași logică, anul ar avea 360 de zile. De fapt, termenul pentru învestirea guvernului expira pe 9 iunie, iar întrucît această dată cădea duminică, termenul se muta pe luni, 10 iunie. Adică guvernul Maia Sandu a fost învestit corect, iar luna rămîne așa cum e în calendar.

Nu există o alianță PSRM-PDM

În primăvară, socialiștii erau cît se poate de fermi în negocierile cu blocul ACUM – sau o coaliție cu un acord formal, sau nimic. De aici corolarul – dacă o alianță nu există pe hîrtie, ea nu există deloc. Abordarea asta se observă în reînvierea coaliției PSRM-PDM, în noiembrie, de data asta deja cu socialiștii în rol de partener majoritar. După votul pentru debarcarea Guvernului Sandu și cel pentru învestirea Guvernului Chicu, alianța neformală s-a manifestat la nivel local, unde socialiștii cu democrații au votat președinți de raion. În Parlament, PSRM și PD și-au împărțit cele mai importante comisii. În Guvernul „tehnocrat” și în multe instituții publice au revenit funcționari care anterior au servit regimul și schemele lui Plahotniuc.

Horoscopul pentru anul viitor e următorul: dacă Vărsătorul va reuși să convingă publicul că cele trei roze au ieșit definitiv din casa Capricornului, alianța ar putea fi formalizată, mai ales că a apărut și un sondaj care binecuvîntează mariajul. Președintele Dodon declara pentru TASS că PDM e „încă destul de toxic”, unde „încă” înseamnă că pe viitor ar putea să nu mai fie așa, iar „destul de” înseamnă că nu-i dracul chiar așa de negru. După ce socialiștii și-au „echilibrat” vectorul extern, parcă nici ideologic nu mai sunt chiar așa de diferiți de democrați. De cealaltă parte, liderul actual al pediștilor, Pavel Filip, a afirmat cu seninătate că toate deciziile din partid erau luate de oligarhul Vlad Plahotniuc, iar restul se supuneau, de parcă nu aveau de ales. Formală sau informală, alianța PSRM-PDM înseamnă că unicul lucru care îi displăcea lui Dodon în regimul Plahotniuc, cu toate apucăturile sale autoritare și oligarhice, era însuși Plahotniuc.

Guvernul Sandu a fost demis pentru că…

După divorț, socialiștii au vehiculat vreo trei motive pentru care au demis guvernul Sandu: asumarea răspunderii pentru Legea cu privire la procuratură, politicile socio-economice și… că însăși Maia Sandu ar fi vrut să plece de la putere. Primul motiv pare cel mai serios și ar fi fost cel mai credibil dacă președintele Dodon nu recunoștea că guvernul oricum urma să fie demis, indiferent de ce se întîmpla cu legea privind procuratura. Declarația președintelui invalidează toată indignarea și furia socialiștilor față de asumarea răspunderii de către guvernul Sandu. Ei oricum plănuiau să-l dea jos, dovadă fiind că aveau gata pregătit un nou cabinet de miniștri cu tot cu program de guvernare, iar toată treaba cu procuratura a fost doar un pretext.

Al doilea motiv ar fi nepăsarea guvernului Sandu față de politicile social-economice. Or guvernul a fost dat jos tocmai după ce Natalia Gavriliță anunțase „bugetul solidarității”. Adică executivul a fost demis tocmai cînd a început să facă ceea ce socialiștii spuneau că nu face. De asemenea, coaliția ACUM-PSRM a fost de la început creată cu scopul principal de a dărîma regimul lui Vlad Plahotniuc. Aceasta era prioritatea comună, cel puțin la nivel declarativ, a coaliției. Toate restul urmau după. Or dezoligarhizarea nu a fost dusă pînă la capăt. Nu au fost demiși toți acoliții vechiului regim și nimeni nu a fost tras la răspundere. Au fost pornite investigații și anchete, dar niciuna nu a fost dusă pînă la capăt. Așa că socialiștii, invocînd chestiuni social-economice, au demis guvernul pentru că s-a ocupat prioritar de ceea ce scrie că e prioritar în acordul ACUM-PSRM.

Guvernul Chicu este tehnocrat

Informala alianță PSRM-PDM a încercat apoi să convingă pe toată lumea că, uite, nu au numit un guvern politic, dar unul apartinic și tehnocrat. Cu alte cuvinte, că nu au dat jos Guvernul Sandu ca să dea apoi fotoliile de miniștri membrilor de partid, dar au pus oameni profesioniști și independenți. Ion Chicu, spre exemplu, a fost ministru în guvernul PDM, a mers la manifestațiile partidului, a refuzat să plece de la Ministerul Finanțelor chiar după ce PSRM și ACUM au votat Guvernul Sandu, a fost întru totul loial PDM-ului și lui Vlad Plahotniuc și a lucrat pentru ei. Un singur lucru nu a făcut – nu s-a înscris în partid. Așa că astăzi ne este prezentat drept independent, tehnocrat și apolitic.

Printre noii miniștri mai găsim foști secretari de stat din timpul Guvernului Filip, precum Anatol Usatîi sau Viorica Dumbrăveanu, oameni sîrguincioși care au umblat în jachete cu trei trandafiri și au făcut campanie pentru PDM înainte de parlamentarele din 24 februarie. Dar secretar de stat e funcție oficial apolitică, așa că și ei sunt apartinici, independenți și tehnocrați. Ministrul Justiției e fostul jurist de partid al socialiștilor, dar întrucît juristul nu e neapărat și membru de partid, Fadei Nagacevschi e și el apolitic și tehnocrat. Și tot așa. Mai toți miniștrii vin din anturajul președintelui Dodon sau al democraților, dar uniți prin lipsa carnetelor de partid, cu toții sunt acum tehnocrați.

Citește mai mult: Președintele Dodon, prim-ministrul Chicu și traseismul tehnocraților

Ion Chicu nu are nevoie de bani

După ce ministrul PDM Chicu a devenit consilierul prezidențial Chicu, a criticat mereu guvernul Maiei Sandu pentru că „stă cu mîna întinsă”. Mîndru de realizările sale ca ministru de finanțe, Ion Chicu a ținut-o una și buna că bugetul înflorește datorită lui și că Moldova nu are nevoie de ajutoare condiționate din vest. După ce s-a pomenit premier, Ion Chicu a lăsat-o mai moale cu filozofia „prin noi înșine” și, după prima sa vizită în străinătate – la Moscova, a anunțat că rușii vor să dea Moldovei un credit de jumătate de miliard de dolari. Președintele Dodon a adus apoi vorba de investitori chinezi. Mai nou, a venit cu ideea năstrușnică să umble la rezervele valutare ale BNM. Atît de tare nu-i trebuiesc bani lui Ion Chicu.

Reforma radicală a lui Fadei Nagacevschi

Pe vremea cînd era doar juristul socialiștilor, Fadei Nagacevschi era printre cei mai aprigi critici ai Ministrei Justiției Olesea Stamate. Nemulțumit de reforma propusă de aceasta, Nagacevschi cerea măsuri și mai dure, ba vorbea chiar despre „terapie de șoc”. Cel puțin așa zicea cînd era invitat pe la emisiuni. După ce a ajuns el însuși ministru al justiției, Fadei Nagacevschi s-a răzgîndit și a zis gata cu reformele făcute prin studiouri TV (acolo unde promitea terapie de șoc). În schimb, noul său concept de reformă propune evaluarea judecătorilor prin mecanismele existente, fără comisii extraordinare, și mizează pe colaborarea oamenilor din sistem, care pentru juristul Nagacevschi erau capturați, complici ai regimului sau corupți, iar pentru ministrul Nagacevschi sunt profesioniști onești.

Dodon/Sandu l-a eliberat pe Filat

Eliberarea lui Vlad Filat a stîrnit multă vîlvă. Președintele Dodon și socialiștii au dat repede vina pe guvernul Maia Sandu, iar aceasta a spus că de vină sunt judecătorii controlați de Dodon. După cum a explicat însuși Filat, avocații săi porniseră procedura încă de pe timpul guvernului Filip, au continuat în timpul cabinetului Sandu și au obținut eliberarea deja după învestirea lui Ion Chicu. Elementul-cheie este legea care permite compensarea condițiilor precare sau inumane de detenție prin reducerea pedepsei. Acesta a fost minusul magic din formula care i-a permis fostului premier să iasă la libertate înainte de termen. Deși și-au atribuit reciproc responsabilitatea eliberării lui Filat, nici Maia Sandu, nici Igor Dodon nu au treabă cu această lege, care a fost elaborată și adoptată pe timpul democraților. Mecanismul a venit ca răspuns la un fel de ultimatum CEDO, unde Moldova era des condamnată pentru condiții proaste de detenție. Soluția democraților nu a fost să îmbunătățească aceste condiții, ci să elibereze deținuții înainte de termen.

Dodon – un președinte conform Constituției

Recent, președintele Dodon i-a promis patriarhului Kiril că toate ramurile puterii vor promova „valorile tradiționale” și l-a invitat pe preasfințit să poftească pe la noi la anul, cînd o fi norodul să voteze. În Constituție există două porunci pe care cuviosul președinte le ignoră sistematic: unu, nu încurca statul cu biserica și doi, nu încurca cele trei puteri din stat între ele. Constituția și alte legi – dura lex ce sunt ele – îi rezervă președintelui un rol modest, cel de arbitru imparțial. Însă pe Dodon aceste legi nu-l încap – el vrea să fie peste tot și să facă el toate anunțurile importante. Cînd ipostaza de președinte nu-l ajută, el activează avatarul de lider neformal al socialiștilor. Dodon negociază alianțe, construiește aeroporturi, anunță candidații partidului în alegeri și tot el dă povețe, nicidecum indicații, procurorului general.

Bonus: Chișinăul va vota mereu dreapta

Nu e atît o minciună, cît un mit, un mit care s-a spart spectaculos odată cu victoria lui Ion Ceban la ultimele alegeri municipale din Chișinău. După ce Dorin Chirtoacă a cîștigat de trei ori la rînd primăria capitalei, părea că dreapta pro-europeană nu mai poate să piardă Chișinăul. În cel mai rău caz, sar suburbiile în ajutor în turul II. Și totuși Andrei Năstase și Ion Ceban s-au încumetat să facă imposibilul. Năstase s-a încăpățînat să dea dovadă doar de aroganță și incompetență la dezbateri, iar Ion Ceban și-a asumat rolul de candidat cumpătat, profesionist, mai să se jure că e și el tehnocrat și apolitic. Astfel, chișinăuienii au ales candidatul socialist și nici suburbiile n-au mai putut schimba rezultatul. Lecția e simplă: cine o mai vrea să cîștige Chișinăul, să știe că nu mai e suficient doar să fii de partea „corectă” a faliei dintre pro-europeni și pro-ruși. Campania și prestația candidatului contează.

Acest articol poate fi preluat în întregime, cu menționarea sursei, iar în cazul republicării pe web, și cu însoțirea unui link activ spre articolul original.