Săptămîna trecută, procurorul general Alexandr Stoianoglo a repetat o chestiune pe care a zis-o și în ziua învestirii sale, pe 29 noiembrie: că procurorii trebuie să lase businessul în pace. Din declarația șefului procuraturii reieșea că procuraturile specializate trebuie să aștepte cuminți să fie sesizate de Fisc înainte de a porni vreo anchetă împotriva agenților economici.

Înseamnă asta oare că Procuratura, un organ independent, își va îngusta benevol mandatul în favoarea Fiscului, o instituție cu șef numit de Guvern? Iar Fiscul va capătă astfel puterea de a decide care businessuri trebuiesc pedepsite pentru încălcări și care nu? Sau poate procurorul general capătă această putere de decizie?

„Procuratura nu trebuie [...] să fie utilizată ca bîtă a statului pentru interese de corupție. Avem Inspectoratul Fiscal care se ocupă de lucrul ăsta,” Igor Dodon

Potrivit legii, Fiscul deja are sarcina să constate infracțiunile din domeniul său de activitate, iar abuzurile procurorilor au loc în pofida, nu din cauza, competențelor legale. Mai mult, proaspăt numitul procuror general pare să acompanieze trompetei președintelui care l-a numit, astfel încît declarațiile sale capătă noi semnificații.

Noua politică economică a Procuraturii. Ce a declarat Stoianoglo?

La „Politica Nataliei Morari” din 16 decembrie,[1] Stoianoglo a avut o cisternă de acuzații împotriva șefilor Procuraturii Anticorupție (PA) și Procuraturii pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale (PCCOCS), pe care i-a suspendat pe durata unei inspecții. „În aceste procuraturi [specializate] se distrug businessurile oamenilor, se distrug companii. În aceste procuraturi oamenii fac bani,” a acuzat principalul acuzator de stat, adăugînd: „țara, societatea, comunitatea de afaceri nu mai pot trăi în frică.” Acuzațiile sună plauzibil, între paranteze fie spus, și procurorul general este primul care trebuie să acționeze în consecință, dar lăsăm asta pe mai tîrziu.

Pentru a eradica frica în țară, procurorul general vrea următoarele: „De acum înainte, aceste două procuraturi [specializate] nu se vor implica în activitatea agenților economici, de acum înainte, nu vom organiza showuri cu mascați, nu vom aresta oameni de afaceri, nu-i vom reține și nu-i vom percheziționa. Asta nu înseamnă că nu vom reacționa la încălcări de lege, dar această reacție trebuie să reprezinte consecința constatării acestor încălcări de către organele corespunzătoare. [...] Dacă vom avea constatările Serviciului Fiscal cum că o anumită companie s-a eschivat de la plata impozitelor în proporții deosebit de mari, atunci vom reacționa.”

Stoianogo a precizat ce trebuie și ce nu trebuie să facă procuraturile specializate: „De cazuri penale, poftim, ocupați-vă. Ocupați-vă de cazurile cînd ați prins pe cineva în flagrant cu luare de mită. Dar lăsați businessul în pace. Businessul trebuie să se dezvolte după regulile economiei. Iar procuratura nu trebuie să calculeze de la cîte impozite s-a eschivat compania cutare sau cîtă contrabandă s-a scos ori introdus în țară.”

Procuratura și Fiscul

Aceste declarații par cel puțin interesante, din moment ce legislația deja prevede rolul Fiscului în constatarea infracțiunilor economice și felul în care acesta interacționează cu organele de drept, inclusiv procuratura.

Codul de Procedură Penală îi atribuie Serviciului Fiscal rolul de organ de constatare în cazuri legate de evaziune fiscală, dar și într-un alt șir de infracțiuni, cum ar fi abuzul de serviciu.[2] Și Codul Fiscal conține prevederi similare.[3] Serviciul poate, între altele, reține făptuitorul, cita și audia persoane, evalua daunele infracțiunii, verifica legalitatea activităților întreprinderilor și reprezenta statul în instanțe și în organele de urmărire penală.[4]

Cum ar arăta interacțiunea dintre Fisc și procurori? De-o pildă, Fiscul verifică contabilitatea unei companii și constată date denaturate. Se întocmește un proces-verbal, după care se dă start urmăririi penale, care poate fi condusă de PCCOCS sau PA dacă e vorba de sume foarte mari sau dacă suspecții nu sunt muritori de rînd. Ăsta e scenariul A. În scenariul B, în cadrul unei anchete deja inițiate, eventual legate de alte infracțiuni, procurorii ajung la bănuiala că există și elemente de evaziune fiscală. Atunci Fiscul, ca expert în materie, trebuie să constate dacă bănuiala are temei sau nu.

Dacă procurorul general, sau altcineva, ar vrea să scoată din competența procurorilor sau procuraturilor specializate anumite categorii de cauze, sau să condiționeze urmărirea penală pe aceste cauze, trebuie schimbată legea. Dacă se vrea schimbată doar abordarea procuraturii – cînd și de care cauze „să se apuce” acuzatorii – atunci apar alte temeri: oare nu este știrbită astfel independența procurorilor și oare nu cresc riscurile că aceeași procurori vor primi ordine pe cine să lase în pace și pe cine nu?

Se poate și așa

Nu există standarde internaționale unice despre cine anume trebuie să se ocupe cu investigarea infracțiunilor fiscale sau cum trebuie partajate atribuțiile între diferite organe. Numai în Uniunea Europeană există patru modele principale: unul în care urmărirea penală e condusă și exercitată de Fisc (Irlanda și Regatul Unit); altul în care Fiscul e responsabil de exercitarea urmăririi penale, sub conducerea procurorului (Austria, Germania, Olanda, Portugalia, Suedia și Spania); un al treilea în care investigațiile sunt făcute de o agenție specializată independentă (Grecia); și un model în care Procuratura și/sau poliția sunt cei ce exercită urmărirea penală (Belgia, Republica Cehă, Finlanda, Franța, Luxemburg, Slovacia și Slovenia).[5]

În schimb, recomandările internaționale spun că statele trebuie să ofere organelor care investighează aceste crime suficiente prerogative: de la interceptarea comunicărilor, pînă la sechestrarea bunurilor rezultate din infracțiune. O altă recomandare este că trebuie să existe un model organizațional cu responsabilități clar definite pentru combaterea crimelor fiscale sau financiare.[6]

În orice caz, standardele internaționale nu încurajează ignorarea infracțiunilor din domeniul fiscal sau „legarea mîinilor” statului în a le contracara.

În Moldova, avem în prezent o combinație dintre modelul 3 și 4, în care Fiscul acumulează probe și constată comiterea infracțiunii, după care Procuratura exercită urmărirea penală.

O cu totul întrebare este dacă acest model funcționează.

Poate pedepsim procurorii?

Din declarațiile procurorului general reiese că anumiți subalterni ai săi, sau grupuri ai acestora, mai ales din PA și PCCOCS, și-au dat frîu liber în a intimida afaceriștii. Soluția propusă – cea de a lega mîinile procurorilor pînă la sesizarea din partea Fiscului – pare să ignore cauza problemei. Iar cauza nu e instrumentul, ci oamenii care-l folosesc. Deci, dacă există procurori care dintr-un motiv sau altul încalcă drepturile cetățenilor sau, mai rău, o fac din interes personal, aceștia trebuie să fie scoși din sistem și pedepsiți. Și nu pentru că intimidează businessul, ci în primul rînd pentru că încalcă drepturile celor pe care trebuie să-i protejeze.

Stoianoglo are toate motivele și posibilitățile să o facă. De fapt, el e unicul care are posibilitatea s-o facă. Potrivit Legii cu privire la Procuratură, urmărirea penală împotriva unui procuror poate fi pornită numai de către Procurorul General.[7]

Mai mult, pînă recent pe agenda publică era și o altă idee – evaluarea externă, de rînd cu judecătorii, și a procurorilor, inclusiv a tuturor procurorilor din Procuratura Anticorupție și a șefilor de la PCCOCS. Proiectul de lege elaborat în acest sens de Ministerul de Justiție de sub conducerea Olesei Stamate a fost criticat de socialiști, inclusiv de actualul ministru, Fadei Nagacevschi, care a zis că va veni cu un nou concept. Conceptul nou încă nu a fost prezentat publicului, iar noul plan de Guvernare,[8] cel al Guvernului Chicu, vorbește deja doar de evaluarea extraordinară a judecătorilor, nu și a procurorilor.

Poate ar fi cazul ca Procurorul General să susțină această propunere de evaluare externă? Sau să utilizeze mecanismele de care dispune pentru a investiga și sancționa pe cei care abuzează de poziția de procurori?

Procurorul populist și tandemul procuratură-președinție

Totuși este și un alt unghi din care pot fi văzute declarațiile lui Stoianoglo – cel politic.

Stoianoglo a spus la aceeași emisiune că a vorbit despre lăsatul businessului în pace cu șefii de la CNA, SIS și MAI și a obținut „înțelegere deplină.” Și mai înainte, cu ocazia învestirii sale în funcție, noul procuror general spunea: „Toate dosarele ce au legătură cu oamenii de afaceri ce activează în sectorul real vor fi bazate numai pe materialele Inspectoratului Fiscal. Acest mesaj vizează toate organele de urmărire penală din țară.”[9] Stoianoglo nu are competența să dea instrucțiuni tuturor organelor din țară dar, mă rog, alături de el, în fața reporterilor, sta însuși Igor Dodon.

Într-un mod deja caracteristic lui, Dodon la rîndul său a venit nu „cu indicații, dar propuneri” către Procurorul General în ziua investirii sale.[10] Acesta a anunțat că „gata, s-a terminat. Procuratura Generală nu este un organ de scoatere a banilor din cetățeni și business.”

Președintele a zis că a aflat despre viziunea noului procuror general chiar în acea dimineață și a fost convins:

„Pînă acuma, venea cineva, scria o plîngere la PCCOCS, la Procuratura Generală și, din diferite considerente, nu tot timpul legale, se făceau маски шоу [...] Cunoaștem, fosta guvernare pînă în iunie anul curent, cînd unii oameni de afaceri erau arestați și impuși să scrie businessul pe oamenii PD-ului. Cunoaștem așa cazuri.” Suntem și noi curioși să aflăm astfel de cazuri și să le vedem transmise în judecată.

Revenind la viziunea lui Stoianoglo, Dodon a spus: „Procuratura nu trebuie să se ocupe de punerea la perete a agenților economici și să fie utilizată ca bîtă a statului pentru interese de corupție. Avem Inspectoratul Fiscal care se ocupă de lucrul ăsta.” Și a adăugat: „Aceasta înseamnă că Procuratura trebuie să se ocupe cu crimele, care sunt o mulțime, cu cazurile de corupție, la nivel înalt, a conducerii statului, la toate nivelele.” Ce se întîmplă dacă acele acte de corupție, inclusiv la nivel înalt, implică agenți economici – de exemplu donații spre partid de la firme afiliate?

Recent, la un forum economic, Dodon a vorbit iarăși despre „маски шоу,” spunînd că va veni cu inițiative pentru a interzice Ministerului Afacerilor Interne să organizeze raiduri la agenții economici.

PR-ul general și elefantul din cameră

Pozițiile convergente ale șefului procuraturii și șefului statului dau de gîndit. Acestea se înscriu perfect în strategia președintelui de a-și aroga imaginea de conducător în tot și în toate – dînd sfaturi premierului sau luîndu-i locul în fotoliul cabinetului,[11] organizînd ședințe săptămînale cu șefii legislativului și executivului sau făcîndu-se a decide pe subiectele care nu sunt de competența sa – fie asta adoptarea legilor sau treburile justiției.

Din acest punct de vedere, este îngrijorător faptul că o instituție precum procuratura, instituție aparținînd unei puteri de stat independente, trebuie să fie o piesă în acest joc de PR.

Cu atît mai curios este faptul că această ofensivă împotriva procuraturilor specializate are loc după ce una din ele – PA – a anunțat la sfîrșitul lui noiembrie că redeschide investigația pe subiectul surselor de finanțare ale Partidului Socialiștilor.[12]

Concluzie

Indiferent de cum se va încheia inspecția de la PA și PCCOCS, e păcat să limitezi competențele procurorilor doar pentru că niște ofițeri au abuzat de ele. E ca și cum proprietarul unei frizerii ar arunca foarfeca cu care un angajat a rănit intenționat pe cineva. Cu atît mai straniu că inițiativa vine de la PG, presupus independent. Procurorul general are pîrghiile pentru a cerceta abuzurile și a atrage vinovații la răspundere. Rolul procuraturii e să investigheze crimele, să acuze în instanță și să protejeze drepturile omului. Procuratura trebuie să-și asume toate aceste sarcini, nu să renunțe la unele pentru a le îndeplini pe altele.

Faptul că declarațiile lui Stoianoglo se pliază pe strategia de PR a președintelui e mai mult decît îngrijorătoare. Or, procuratura trebuie nu doar să fie independentă dar și să fie percepută ca atare. Iar faptul că președintele „roagă” procurorul general să facă ceva sau agreează politici ale Procuraturii care îi sunt convenabile, în timp ce este vizat în anchete, cel puțin trezește suspiciuni.

Pe lîngă dorința de a crea un mediu de afaceri favorabil, orice guvernare vrea să se pună bine cu businessmanii, potențiali donatori. Dar aceste mesaje pro-business nu trebuie să servească drept paravan pentru limitarea capacității procurorilor de a investiga cazuri de corupție, care sunt atît de complexe.

În acest moment, propunerile lui Stoianoglo sunt mai degrabă politice decît de politici.

Acest articol poate fi preluat în întregime, cu menționarea sursei, iar în cazul republicării pe web, și cu însoțirea unui link activ spre articolul original.


  1. POLITICA Nataliei Morari, din 16 decembrie, cu Alexandru Stoianoglo, fb.com/tv8moldova ↩︎

  2. Codul de Procedură Penală, Art. 273 (d1), lex.justice.md ↩︎

  3. Codul Fiscal, Art. 132(1) , legis.md ↩︎

  4. Ibid., art. 133, alin. 4 ↩︎

  5. Member States' capacity to fight tax crimes. Ex-post impact assessment, p. 32, europarl.europa.eu ↩︎

  6. Fighting Tax Crime: The Ten Global Principles, p. 44, oecd.org ↩︎

  7. Legea cu privire la procuratură, Art. 34(4), legis.md ↩︎

  8. Planul de acțiuni al Guvernului pentru anii 2020-2023, gov.md ↩︎

  9. Declarații după prezentarea funcționarilor din cadrul Procuraturii Generale a Procurorului General, Alexandru Stoianoglo, fb.com/privesc.eu.moldova ↩︎

  10. După modelul cu Chicu, Dodon îi înaintează „propuneri” și lui Stoianoglo: „Nu sunt indicații, dar vă rog să le examinați”, cotidianul.md ↩︎

  11. Dodon, din fotoliul prim-ministrului, către Cabinetul de miniștri condus de Chicu: „Eu o să vin și o să vă ajut”, zdg.md ↩︎

  12. Igor Dodon ar putea fi cercetat penal. Procuratura Anticorupție a reluat investigațiile privind finanțarea ilegală a Partidului Socialiștilor, anticoruptie.md ↩︎