Socialistul apolitic și procentele de aur

Candidatul socialist Ion Ceban are un fel de mantră în această campanie: fără politică! El chiar le promisese rivalilor săi Silvia Radu și Andrei Năstase că-i va angaja viceprimari dacă cîștiga alegerile din primul tur. Cu o singură condiție, desigur: fără politică! La o privire mai critică, e clar pentru oricine că sinceritatea socialistului e îndoielnică, el fiind motivat mai degrabă de oportunism electoral.

Partidul

În primul rînd, PSRM este, prin definiție, un partid care are geopolitica la bază: numele și steaua roșie nu prea au nimic în comun cu doctrina socialistă, ci au menirea de a valorifica nostalgia unor alegători după URSS și preferințele lor pro-ruse. Panourile în care Igor Dodon și Zinaida Greceanîi apar alături de Vladimir Putin sunt o altă dovadă grăitoare^[1].

De altfel, Igor Dodon a devenit președinte cu ajutorul unui discurs geopolitc pro-rus, iar ca șef al statului a făcut constant naveta între Chișinău și oriunde îl putea prinde pe Putin pentru o fotografie. Astfel, Ion Ceban se bucură de sprijinul unui partid care a mobilizat electorul de stînga aproape exclusiv prin mesaje geopolitice. A le pretinde celorlalți să nu facă politică este ipocrit.

Candidatul

Pe de altă parte, am putea să ne gîndim că Ion Ceban e un socialist cu stea în frunte, diferit de colegii săi, și că el însuși se concentrează doar pe treburi administrative. Totuși, asta nu l-a împiedicat să participe la marșul de sărbătorire a „Zilei Victoriei” pe 9 mai^[2], sau la Festivalul Familiei, unde a urcat pe scenă alături de președintele Dodon, care a declarat cu voioșie că în Moldova sunt acceptate doar familiile „normale” și nu-i loc pentru persoanele cu alte orientări sexuale decît hetero^[3].

Ulterior, într-un interviu online, Ion Ceban a confirmat că aceasta este într-adevăr și poziția sa^[4]. Ortodoxia homofobă și nostalgia sovietică au fost, probabil, prea atractive din punct de vedere electoral pentru ca Ion Ceban să se limiteze la discuțiile „fără politică”.

Mai mult, socialistul a promis că, dacă ajunge primar, nu va permite organizarea manifestărilor unioniste sau pentru drepturile minorităților sexuale^[5]. E clar că o astfel de promisiune e una pur politică: înrădăcinată în viziunile sale ideologice și menită să-i cîștige simpatia celor cu viziuni asemănătoare. Nu are treabă cu „problemele concrete ale orașului”. Promisiunea e și una populistă, întrucît e dincolo de competențele sale - libertatea dreptului la întrunire e stabilită în Constituție^[6] și prin lege organică^[7].

Chiar și în vizitele sale peste hotare, cînd a mers în alte orașe pentru a învăța lecții pentru Chișinău, Ion Ceban a ales orașe din țări apropiate ideologic de partidul său: Minsk, Baku și Budapesta lui Orban. Cu alte cuvinte, candidatul socialist aplică un filtru politic și ideologic chiar și atunci cînd caută modele practice de administrare^[8].

De ce?

„Fără politică” e deja o tradiție a stîngii la localele din Chișinău. În 2011, Igor Dodon, pe atunci încă membru marcant al Partidului Comuniștilor, își construise o campanie bazată pe problemele municipiului, promitea că nu va face politică la Primărie, a ajuns chiar și la Bruxelles pentru a arăta că nu este pro-rus (vezi articolul nostru despre oscilările sale) și a pierdut. Același lucru l-a încercat apoi și Zinaida Greceanîi: spunea că nu este membru de partid, că este tehnocrat și minimiza factorul geopolitic. A eșuat și ea. Ștafeta este acum la Ion Ceban.

Socialiștii încearcă astfel să-și depășească bazinul electoral limitat: au vreo ~35% aproape garantate în capitală, însă nu pot trece pragul de 50%. Chișinăul votează mereu dreapta. Ce au încercat Dodon, Greceanîi și Ceban să facă e să mobilizeze electoratul indecis sau indiferent politic - cîteva procente de aur care să încline balanța.

De această dată, Ceban poate spera la o bună parte din voturile Silviei Radu. Sociologul Vitalie Sprînceană explică bine cum a apărut și a crescut această nișă electorală anti-politică^[9]: reacția la excesele ideologice (adevărul istoric, mîna Moscovei) și eșecurile administrative ale lui Dorin Chirtoacă, precum și un trend regional în care discursul politic e dominat de lupta anticorupție (DNA), activism civic (Alexei Navalnîi, Nicușor Dan) și tehnocrație (Dacian Cioloș).

Datorită eforturilor societății civile și ale unor activiști locali, în Chișinău s-a creat un cîmp de discuție despre probleme de urbanism și administrare care transcende barierele ideologice. Ce nu a reușit societatea civilă e să-și înainteze un candidat propriu. Iar întrucît socialiștii nu au reușit să fie convigători în lepădarea lor de politică, campania Silviei Radu a fost cea care a mobilizat alegătorii în jurul ideii de candidat independent, apolitic, anti-corupție și tehnocrat. În turul II, Ion Ceban va încerca să atragă acești alegători pedalînd și mai mult ideea de „fără politică”.