Liderii comunității procurorilor din Moldova au prezentat azi un apel public în care se plîng de tentativele „tot mai insistente și brutale ale unor actori politici de subminare a independenței instituționale și individuale a procurorilor”. [1]

Acuzațiile sînt pe cît de grave, pe atît de vagi. În loc să explice cine și ce a făcut, Alexandr Stoianoglo & Co apelează la artificii retorice manipulatoare. Apelul procurorilor e plin de contradicții și stîrnește mai multe întrebări. Iată-le pe cele mai importante.

Cine-s răii?

Dacă nu e clar despre care politicieni e vorba, Alexandr Stoianoglo ne lămurește: de vină sînt „forțele declarate proeuropene sănătoase, care acum, în loc să încurajeze eforturile procurorilor, s-au dedat atacurilor inadmisibile, care nu fac decât să isterizeze societatea, să demoralizeze și să dezbine efectivul de procurori și subminează încrederea publică în puterea judecătorească”.

În același timp, procurorul-șef face un pas înapoi: „În nici un caz nu aș vrea ca acest Apel să fie perceput a fi un act de confruntare cu noul Președinte ales.”

Atunci e doar o coincidență că apelul PG împotriva abuzurilor forțelor proeuropene vine exact după victoria candidatei proeuropene la alegerile prezidențiale? La care politicieni se referă totuși procurorul?

Care-s abuzurile?

În textul apelului citim că PG nu trebuie să demonstreze „prin probe concludente și pertinente vinovăția” celor pe care îi acuză de ceva. Or, acest apel e plin de acuzații care nu doar că nu sînt sprijinite de dovezi, dar nici nu e clar de ce sînt învinuiți politicienii. Care sînt mai exact încălcările și abuzurile comise? În ce constă uriașul „front ridicat împotriva Procuraturii”?

A venit vreun deputat sau șef de partid la vreun procuror cu amenințări sau cu solicitări ilegale? Poate chiar Maia Sandu i-a cerut ceva lui Alexandr Stoianoglo? Ar fi într-adevăr ceva foarte grav, însă PG ar trebui atunci să spună lucrurilor pe nume și să însoțească acest apel cu un dosar penal pe măsură.

Abia la președinta CSP Angela Motuzoc găsim un indiciu cît de cît concret despre ce i-a deranjat acum pe procurori atît de mult. Ea amintește de o decizie a CC care a confirmat că „Procuratura este în drept să refuze comunicarea informațiilor și materialelor de urmărire penală în baza solicitărilor parvenite de la Consiliul Suprem de Securitate”.[2]

Putem presupune că noua președintă a cerut de la PG informații despre anumite dosare, iar procurorii nu vor să le prezinte. Dacă această presupunere e corectă, nu e clar cum anume o solicitare de informații ar fi un abuz: dacă e ilegală, atunci PG o poate respinge, iar dacă e legală – nu mai e un abuz.

Din nou, putem doar presupune pentru că apelul publicat nu dezvăluie care-s abuzurile invocate. Dimpotrivă, dacă nu ar fi declarația separată a președintei CSP, impresia din apelul comun al procurorilor e că ei sînt pur și simplu sătui de critici publice, pe care le echivalează cu „un atac la adresa echilibrului constituțional al statului democratic”.

Încrederea în Procuratură

Alexandr Stoianoglo este optimist, crezînd că PG se bucură de mare încredere din partea oamenilor. Conform BOP-ului din octombrie 2020, doar 18,5% din respondenți aveau încredere în Procuratură, în scădere față de 25,8% în decembrie 2019. [3]

Pe parcursul unui an de cînd de Stoianoglo se află la șefia PG, iar răuvoitorii proeuropeni nu au fost la guvernare ca să-i poată sabota lucrul, încrederea oamenilor în Procuratură a scăzut.

De fapt, ea era joasă chiar și înainte de schimbarea conducerii PG pentru că, după cum o recunoaște actualul procuror-șef, instituția era capturată și lucra la cheremul lui Vlad Plahotniuc și al anturajului său. După numirea lui Stoianoglo la cîrma PG, instituția nu a mai trecut prin vreun proces de reformare și curățare sistemică, așa cum se vorbea în vara-toamna anului 2019.

E o bănuială rezonabilă că cei cîțiva ani de captivitate și servilitate oligarhică au subminat încrederea oamenilor în Procuratură mai mult decît criticile partidelor proeuropene.

„Cel mai mare front”?

Că tot am pomenit de capturarea instituțiilor de stat de către regimul Plahotniuc – din nou, lucru pe care îl recunoaște însuși Stoianoglo – cum se compară acele abuzuri cu cele de care se plîng acum procurorii?

Or fi într-adevăr declarațiile proeuropenilor „cel mai mare front ridicat împotriva Procuraturii”? Or fi mai grave niște critici și solicitări de informații decît subordonarea de facto a PG și a altor instituții de stat unui singur om?

Apelul procurorilor relativizează gravitatea abuzurilor din trecut de dragul unui război al declarațiilor cu politicienii de azi.

Independența Procuraturii

Din text nu e clar nici cît de independentă a fost Procuratura pînă acum. Pe de o parte, citim că „După ani și ani de dezbateri, reforme și eforturi de modernizare, susținute și încurajate de partenerii externi de dezvoltare, Procuratura și-a ajustat activitatea la rigorile și practicile internaționale, care exclud orice atentate asupra independenței și autonomiei procesuale în luarea deciziilor.”

Pe de altă parte, tot din apel aflăm că pînă nu demult statul a fost capturat, „Politicul făcea Justiție, iar Justiția dicta Politica”, oameni nevinovați erau persecutați, iar adevărul era dosit.

Acei „ani și ani” în care PG și-a întărit independența par să fie, de fapt, doar ultimul an și jumătate după fuga lui Vlad Plahotniuc și schimbarea conducerii Procuraturii.

Chiar și după asta, însuși Alexandr Stoianoglo a explicat de ce curățarea PG de oameni care au slujit fostul regim e un proces anevoios, fiindcă puterea sa de a demite alți procurori e limitată. Independența PG e, de fapt, în proces de redobîndire, iar acest proces a fost început abia recent.[4]

În apelul lor de azi, procurorii au folosit însă un truc retoric pentru a da mai multă greutate acuzațiilor prezentate, invocînd o istorie imaginară de ani de progres pe care riscăm să-i pierdem acum din cauza politicienilor proeuropeni.

Ce vor oamenii de la politicieni?

Alexandr Stoianoglo le mai face din deget politicienilor că n-ar trebui să-și bată capul atît de mult cu problemele justiției: „Societatea așteaptă schimbări spre bine în economie, medicină, asistență socială, învățământ, infrastructura transporturilor și drumurilor, mediu și altele. Nu problemele Procuraturii sunt cele care îi preocupă primordial pe cetățeni.”

Sondajele însă arată altceva. La BOP-ul din octombrie 2020, 19,6% din respondenți au numit corupția drept cea mai mare problemă care trebuie rezolvată în Moldova. Pentru 17,9% e pe locul II și pentru 15,6% pe locul III. [5]

Pînă la urmă, Maia Sandu a cîștigat alegerile prezidențiale cu un program al cărui prim punct era despre curățirea și reformarea justiției.[6]

Problemele Procuraturii îi „preocupă primordial” pe cetățeni – și sondajele, și rezultatele alegerilor arată asta.

Concluzie

Apelul semnat azi de liderii PG, CSP, Asociației Procurorilor și Asociației Veteranilor Procuraturii nu spune care politician și cum a atentat la independența „instituțională și individuală” a procurorilor. Aluziile strecurate pe alocuri, contradicțiile, manipulările, trucurile retorice, momentul publicării sale și țintirea exclusivă a partidelor proeuropene fac din acest apel o declarație politicianistă ordinară.

Acest articol poate fi preluat în întregime, cu menționarea sursei, iar în cazul republicării pe web, și cu însoțirea unui link activ spre articolul original.

Abonați-vă la articolele noastre și pe Telegram.


  1. Apelul de principiu în legătură cu atacurile din sfera politicului asupra independenței Procuraturii, procuratura.md ↩︎

  2. Declarația Președintelui Consiliului Superior al Procurorilor despre independența procurorilor, csp.md ↩︎

  3. Barometrul Opiniei Publice, ipp.md ↩︎

  4. „Pentru prima dată în ultimii 10 ani, procuratura nu are nicio legătură cu politicul". Interviu NM cu procurorul general Alexandru Stoianoglo, newsmaker.md ↩︎

  5. Vezi 3. ↩︎

  6. Maia Sandu – Programul și obiectivele naționale în calitate de Președinte, maiasandu2020.md ↩︎