Igor Dodon și-a prezentat raportul de activitate după 3,5 ani de președinție. Șeful informal al socialiștilor ne asigură că și-a îndeplinit 80-90% din promisiuni. Ne-am uitat și noi prin cele 41 de pagini[1] și am descoperit că, pe cît e de lung documentul, pe atît e de subțire conținutul. Iar pentru că raportul președintelui merită toată atenția, îl vom analiza în două părți. În prima, mai jos, vom verifica cît de reușită a fost activitatea legislativă și diplomatică a lui Igor Dodon.

Păreri și inițiative

O bună parte din „realizările” președintelui sunt, de fapt, doar idei, propuneri, inițiative care așa și nu s-au materializat, dar și-au găsit loc în raport.

În ultimele pagini, Dodon enumeră 24 de inițiative legislative pe care le-a propus Parlamentului, dintre care 14 au fost respinse, una a fost „retrasă din circuitul legislativ”, iar trei încă se află în curs de examinare. Din cele șase care rămîn, cinci se referă la pensii și ajutoare sociale. Vom reveni la ele în articolul următor.

Printre succesele lui Igor Dodon mai găsim, spre exemplu, „Exprimarea dezacordului în contextul deschiderii Oficiului de Legătură al NATO la Chișinău, care a avut loc pe 8 decembrie 2017”. Am explicat anterior de ce deschiderea acestui Birou nu este un lucru rău și de ce cooperarea cu NATO este importantă pentru Moldova.

O altă reușită similară a președintelui este „Elaborarea principiilor documentului politic „Concepția cu privire la statutul constituțional de neutralitate permanentă a Republicii Moldova”, care urmează să fie recunoscut la nivel internațional”. Ceea ce ne duce la altă problemă.

Neutralitate cu de toate

Președintele insistă pe recunoașterea internațională a neutralității Moldovei, doar că… nimeni nu o contestă. Acest principiu este consfințit în Constituția țării și, pînă cînd acel articol nu este amendat de către o majoritate parlamentară de ⅔ din deputați sau printr-un referendum republican, Moldova rămîne neutră și punct.

Președintele afirmă că a desfășurat consultări informale „la nivel înalt (Moscova, Viena, Washington, Berlin, Paris) cu privire la promovarea recunoașterii internaționale a statutului neutralității permanente a Moldovei”.

Acese consultări, firește, n-au dus la niciun rezultat. Statele care au relații diplomatice cu Moldova recunosc Constituția RM așa cum e ea. Un tratat suplimentar nu poate proteja mai bine acest principiu decît însăși Legea Supremă: pentru a ieși dintr-un tratat e nevoie de o majoritate simplă de deputați, adică e mai ușor decît a modifica Constituția.

Relații avantajoase cu Rusia

Igor Dodon a făcut regulat naveta la Moscova și, în raport, afirmă că a restabilit relații avantajoase cu Rusia. Datorită diplomației sale, „în anul 2019 a crescut exportul de legume de 6,6 ori; exportul de mere – cu 67%; exportul produselor conservate s-a majorat de 1,5 ori, iar volumul producției vitivinicole exportate a crescut cu 52%”.

Totuși, o privire de ansamblu ne arată un peisaj foarte diferit. În 2019, exporturile în Rusia au crescut într-adevăr cu ~31,3 milioane de dolari. Cu tot cu această creștere, ele reprezintă doar o treime din exporturile în România (765,4 milioane USD) și doar 13,7% din exporturile către Uniunea Europeană (1,8 miliarde USD, inclusiv România). Față de anul 2016, cînd Igor Dodon a devenit președinte, exporturile în Rusia în 2019 au crescut cu doar ~16,6 milioane USD. În același timp, exporturile în UE au crescut cu 500 de milioane de dolari. Exporturile spre România au crescut cu 250 de milioane de dolari. [2]

Laude Deșarte: Creșterea exporturilor către Rusia, România și Uniunea Europeană în perioada 2016 - 2019. Sursă: statistica.gov.md

Pe scurt, în pofida eforturilor și afirmațiilor lui Igor Dodon, moldovenii exportă tot mai mult în Europa, nu în Rusia. Felul președintelui de a recunoaște acest lucru, probabil, e că demult nu mai vorbește despre anularea Acordului de Asociere cu UE.

Frecventele vizite la Moscova nu au însemnat nici măcar un preț mai mic al gazului pentru Moldova. Mold-street scrie că, în trimestrul II al anului 2019, Chișinăul a cumpărat gaz mai scump (168,28$/1000 m3) decît media CSI (136,8$) sau UE (110,1$).[3]

Ba mai mult, moldovenii de rînd plătesc acum 4,7 sau 4,89 lei per metru cub[4], în timp ce ucrainenii, care practic sunt la război cu rușii, vor plăti 3,15 lei și asta după o scumpire de 45%.[5]

Pentru cît efort a depus președintele în relația cu Rusia, rezultatele încă se lasă așteptate.

Relații bune „și cu estul, și cu vestul”

După ce Igor Dodon și socialiștii săi au dat jos Guvernul Sandu și l-au pus pe consilierul său Ion Chicu în fruntea executivului, relațiile cu UE și România s-au răcit considerabil. Ultima tranșă de asistență macrofinanciară de la UE nici nu a mai venit pentru că nu au fost îndeplinite condițiile.

Ba mai mult, Ion Chicu a stîrnit un mic scandal diplomatic după ce l-a numit pe Siegfried Mureșan, președinte al Delegației Parlamentului European la Comitetul Parlamentar de Asociere UE – Moldova, un ratat și un băiețaș oploșit prin structurile europene, bun de adus mingi.[6] Și, dacă tot se pornise, Ion Chicu a mai criticat România în genere pentru corupție și felul în care gestionează pandemia. Am explicat aici de ce calculele premierului erau înșelătoare și Moldova nu se descurcă mai bine decît România în lupta anti-Covid.

Nu e de mirare că premierul român Ludovic Orban îi numește acum pe guvernanții de la Chișinău „autorități vremelnice”.[7]

Nici cu celălalt vecin nu stăm mai bine. Președintele Dodon nu a fost niciodată într-o vizită oficială în Ucraina. Dimpotrivă, prin presă s-a zvonit că a zburat la odihnă în Crimeea cu un avion din flota lui Vladimir Putin.[8]

În mod surprinzător, guvernul lui Igor Dodon are o relație bună cu FMI-ul, reușind să încheie cu succes ultimul program de țară și să înceapă negocierile pentru unul nou, în valoare de 550 de milioane de dolari, care ar fi cea mai mare sumă pe care Moldova primit-o de la FMI vreodată.[9]

Desigur, un alt mare succes al diplomației lui Igor Dodon sunt relațiile bune cu Turcia, care a reparat sediul Președinției de la Chișinău. Însuși Recep Tayyip Erdoğan a tras o fugă pe la Chișinău și Comrat. Cealaltă parte a monedei este drama celor șapte profesori turci care au fost răpiți ilegal din Moldova și deportați în Turcia. Ei nu au încăput în raportul lui Igor Dodon.

Dezintegrarea reintegrării

Șeful statului enumeră 8 întîlniri cu liderul separatist Vadim Krasnoselski și rezultatele lor: plăcuțe neutre pentru mașinile transnistrene, funcționarea școlilor moldovenești (de limbă română) pe malul stîng, accesul fermierilor la terenurile lor din Dubăsari, etc.

Aceste protocoale au fost semnate încă în 2017[10], atunci cînd la putere erau democrații lui Plahotniuc, iar Dodon era președinte-opozant. Succesele cu care se laudă acum șeful statului au fost atunci considerate de experți rezultatul unor înțelegeri informale dintre Vlad Plahotniuc și Victor Gușan, patronul Șerif. Jurnalistul Vladimir Soloviov descria asta drept un „format oligarhic din umbră”.[11]

O reușită personală a lui Igor Dodon, pe care nu i-o poate însă disputa nici fostul șef PDM, este că l-a recunoscut pe Krasnoselski drept „președintele Transnistriei”.[12]

Iar negocierile formale dintre Chișinău și Tiraspol au continuat cu tradiționalele urcușuri și coborîșuri, progrese și provocări. Memorabilă a fost răbufnirea fostului vicepremier pentru reintegrare Alexandru Flenchea după o întîlnire cu șeful diplomației transnistrene Vitali Ignatiev, pe care l-a acuzat de aroganță, cinism și comportament pueril.[13]

Flenchea a fost apoi înlocuit cu pedista Cristina Lesnic, care ocupase acest post și în Guvernul Filip. Cooperarea între cele două maluri pe timp de pandemie însă nu s-a îmbunătățit, culminînd cu criza posturilor de control instalate de separatiști sub pretextul opririi răspîndirii virusului.[14]

Concluzii

Deși șeful statului are drept de inițiativă legislativă, Igor Dodon nu s-a bucurat de mare succes ca legiuitor. Nici în plan diplomatic, președintele nu prea are cu ce se lăuda. În pofida vizitelor regulate la Moscova, comerțul cu Rusia a crescut mai puțin decît cel cu UE și România, iar gazul rămîne mai scump decît la vecini - vecini, de altfel, pe care așa și nu i-a vizitat. Ca garant al suveranității și integrității statului, Igor Dodon nu a avansat deloc procesul de reintegrare a Trasnistriei, ba dimpotrivă, l-a recunoscut drept președinte pe liderul separatist.

În articolul următor, vom examina cum a gestionat Igor Dodon și guvernul său pandemia, cît de eficiente sunt „măsurile sociale” pe care le-a promovat și care este problema cu caritatea prezidențială.


  1. Raport de activitate al Președintelui Republicii Moldova, presedinte.md ↩︎

  2. Exporturile Republicii Moldova, structurate pe ţări şi grupe de tări 1997-2019, statistica.md ↩︎

  3. Cum Gazprom ieftineşte gazul. Pentru Europa cu 47%, iar pentru Moldova cu 28,6% - MoldStreet, mold-street.md ↩︎

  4. Tarifele, moldovagaz.md ↩︎

  5. ГПК Нафтогаз подняла сентябрьскую цену на газ для населения на 45%, biz.liga.net ↩︎

  6. Un nou atac dur al lui Chicu la adresa României și europarlamentarului Siegfried Mureșan. L-a numit un „ratat” cu pretenții de avocat al Moldovei, tv8.md ↩︎

  7. Prim-ministrul României: Atrag atenţia autorităţilor vremelnice din R. Moldova să nu încerce să politizeze gazoductul Ungheni- Chişinău, zdg.md ↩︎

  8. Dodon a fost la odihna în Crimeea? Ce spune Președinția despre presupusa escapadă, agora.md ↩︎

  9. Guvernul vrea să împrumute încă 550 de milioane de dolari de la FMI, mold-street.com ↩︎

  10. Arhiva actelor semnate în cadrul procesului de reglementare, gov.md ↩︎

  11. Vladimir Soloviov: „În negocierile transnistrene a apărut un format nou oligarhic din umbră”, moldova.europalibera.org ↩︎

  12. Cum justifică Președinția faptul că Igor Dodon l-a numit pe Vadim Krasnoselski „președintele Transnistriei”, zdg.md ↩︎

  13. Flenchea, dezamăgit după întrevederea cu Ignatiev: ”Va trebui să găsim un partener de dialog matur”, tv8.md ↩︎

  14. Tiraspolul instalează noi posturi de control și reține persoane sub pretextul carantinei, moldova.europalibera.org ↩︎