Economiile mici iau uneori măsuri protecționiste[1] pentru a-și apăra piețele de mărfuri străine. Așa a făcut recent și Moldova, prin stabilirea unei cote de raft pentru produsele moldovenești în cadrul recent modificatei Legi a Comerțului Interior[2] – o inițiativă propusă pe rînd de guvernarea pedistă, Platforma DA și deja aprobată în două lecturi de majoritatea PSRM-ȘOR. Motivele invocate de fiecare partid par convingătoare la prima vedere: democrații[3] au pledat pentru dezvoltarea economiei regionale, PPDA[4] pentru combaterea practicilor comerciale neloiale, iar socialiștii[5] pentru „a face față provocărilor asociate de implementarea acordului de asociere RM-UE”.

Toate bune și frumoase, însă europenii, care de patru ani[6] ne sînt și cei mai importanți parteneri de afaceri, nu sînt tocmai încîntați de o asemenea măsură. Or, Acordul de Liber Schimb dintre Republica Moldova și UE (DCFTA) prevede liberalizarea pieței și renunțarea pe parcurs la orice obligație tarifară. Mai exact, articolul 152 din Acord spune că „Fiecare parte acordă tratament național mărfurilor celeilalte părți”, adică Moldova s-a angajat să aplice aceleași reglementări pentru produsele locale și cele din UE.

Firește, unele prevederi sînt binevenite fără a trezi dezbateri economice și diplomatice. De pildă, legea stabilește un termen limită de plată a facturilor și indică excepțiile cînd comerciantul poate returna marfa înapoi furnizorului.

Întrebarea firească e dacă întreg pachetul de modificări din Legea Comerțului Interior merită riscul deteriorării relațiilor cu UE – vor avea ele un efect pozitiv suficient asupra economiei, ori Moldova ar putea să piardă mai mult decît va cîștiga?

Ștafeta protecționismului

Discuțiile despre o cotă de raft, adică obligarea comercianților să achiziționeze și să expună pe raft o anumită proporție de produse autohtone, au început încă de prin 2017[7], pe vremea Guvernului Filip. Atunci pediștii, inspirați probabil de vecinii de peste Prut care deja aveau un proiect de lege similar[8], au decis să sprijine producătorii autohtoni printr-un soi de protecționism moale. Proiectul nu a mai ajuns la a doua lectură, iar mai apoi, după ce democrații au plecat de la guvernare, a fost retras[9] de Guvernul Maiei Sandu.

După jumătate de an, deputatul PDA Alexandru Slusari, ex-președintele[10] Asociației Republicane a Producătorilor Agricoli UniAgroProtect, a înregistrat un proiect de lege aproape identic și insista din nou pe introducerea acestei cote. Nu trece mult timp și Președintele Dodon decide să-și atribuie el meritul[11] pentru reîntoarcerea proiectului pe ordinea de zi, dar și pentru a lovi încă o dată în fosta colegă de coaliție, Maia Sandu, pe care o acuză de slujbă „în interesul corporațiilor străine”.

Inițiativa a fost privită cu ochi buni de reprezentanții patronatelor locale[12], nu și de reprezentanții UE. Cei din urmă s-au arătat „surprinși”[13] de un astfel de proiect, perceput drept o încălcare a angajamentelor față de Organizația Mondială a Comerțului și Acordul de Liber Schimb, și au amintit „printre altele” că 80% din investițiile străine în Moldova vin anume din UE.

Capra vecinului

Reacția europenilor este relevantă în contextul în care România a anulat[14], la începutul lui 2020, obligația ca magazinele să aibă pe rafturi 51% mărfuri de origine românească. Comisia Europeană a deschis încă în 2017 o procedură de infringement[15] împotriva României, considerînd că legea încalcă drepturile consumatorului de a alege marfa dorită și libertatea de circulație a mărfurilor în Uniunea Europeană.

În general, Comisia Europeană, de bine sau de rău, nu prea tolerează nicio formă de naționalism economic și a obligat România să scoată și etichetele „carne românească” sau „produs românesc”. În 2015[16], Slovacia a fost obligată să renunțe la legea care obliga comercianții să publice la intrarea în magazine ponderea produselor autohtone în totalul vînzărilor. Motivul invocat de europeni era că astfel de prevederi creează „prejudecăți” despre marfa produsă în exterior, considerînd că această cerință are efectul echivalent cu restricțiile cantitative la libera circulație a mărfurilor (articolul 34 din TFUE).[17]

România a cedat pînă la urmă, dar legea a reușit, în cei cîțiva ani cît a fost în vigoare, să producă niște efecte pozitive pe termen mediu și poate lung. Preferințele consumatorilor pentru produsele locale au crescut încontinuu, iar marile rețele comerciale au dezvoltat mărci proprii: Kaufland - Vreau din România, Carrefour - Drag de România, Lidl - Cămara Noastră, și altele.[18] Succesul acestor mărci înseamnă că marile rețele de magazine nu vor renunța la ele, chiar dacă legea nu le mai obligă să promoveze produsele românești.

Aceste cazuri ilustrează modul în care acele amendamente au impulsionat cooperarea dintre producătorii români și companiile comerciale străine, întărind astfel lanțul scurt de aprovizionare. Acest termen presupune vînzarea de la un fermier la un consumator prin implicarea unui număr cît mai redus de intermediari. În practică, asta înseamnă aprovizionarea marilor magazine de la producătorii locali.

Sub presiunea UE, România a renunțat la cota de raft și chiar la noțiunea de lanț scurt de aprovizionare directă în lege. Aceasta a fost înlocuită cu parteneriatul direct – „relaţia comercială directă dintre comerciant şi cooperativele agricole, asociaţiile de producători agricoli, societăţile comerciale agricole de producţie, producători agroalimentari și distribuitori, între care se încheie un contract comercial pentru minimum 12 luni”.[19]

Moldova încă nu este membră UE, nu face parte din piața unică, și, chiar potrivit Acordului de Liber Schimb, mai are cîțiva ani de tranziție pînă la liberalizarea deplină a comerțului cu UE. Cît de tare ar afecta o astfel de măsură protecționistă implementarea DCFTA-ului și relațiile cu europenii depinde probabil și de abilitățile diplomatice ale Chișinăului.

Directoarea executivă a Asociației Businessului European, Marian Rufa, a dat de înțeles[20] că legea privind cota de raft ar putea afecta nu doar importul produselor europene în Moldova, dar și exportul produselor autohtone pe piața din UE.

Plafonul lui Procust

Cota de raft nu este singurul punct contestat din pachetul votat de Parlament. Legiuitorii au decis să limiteze la 10% reducerea pe care o pot cere rețelele comerciale de la furnizori. Din nou, găsim această propunere și în proiectul lui Alexandru Slusari, și în cel votat de majoritatea PSRM-Șor.

Vicepreședintele PPDA argumenta necesitatea acestui plafon prin faptul că „Există un număr mic de actori destul de puternici din lanțul de aprovizionare alimentar care par să dețină o putere de negociere considerabilă.”

În proiectul preluat de socialiști de la democrați, găsim un argument asemănător de la fostul ministru al economiei Chiril Gaburici: „În procesul de negociere a contractelor de livrare a produselor, comercianții solicită din partea furnizorilor diverse reduceri, mărimea cărora depășește în unele cazuri 30%. Situația dată impune deseori producătorii, în special cei mici, să vîndă produsele sub costul de fabricație și aceasta poate provoca falimentul întreprinderii”.

Problema „taxelor de intrare” în magazin e discutată încă de pe vremea elaborării Strategiei de Dezvoltare a Comerțului Interior[21] în 2014. Astfel, din 2017[22], comercianților li s-a interzis să mai facă acest lucru. Doar că rețelele comerciale au fentat legea și au devenit mai insistente în negocierea prețurilor de fabrică propuse de producătorii locali. Au început astfel să solicite diverse tipuri de reduceri comerciale. În timp ce de la marii antreprenori se solicită o reducere de 3-4%, cele mai mari rabaturi trebuie să le ofere micii producători. Chiar și costul serviciilor de marketing diferă în dependență de categoria producătorului.

Directorul rețelei de magazine „Fourchette”, Adrian Lazarenco, a explicat pentru Agora[23] cinic, dar cinstit, de ce supermarketurile fac asta: „Cum poate apărea un producător nou în rețea? Venind și oferind o reducere, deoarece eu am în gama de produse zece denumiri și pentru a-l pune pe al 11-lea, eu trebuie să înțeleg cum să îl scot în evidență. [...] În momentul în care furnizorul nu are dreptul de a-mi da reducere mai mare de 10%, cum credeți, eu voi lua un produs nou, oferit de obicei de producătorii mici? Nu, pentru că eu nu am garanția că o să-l vând. Noi nu facem binefacere, toți vor să facă business. În momentul în care mă va pune să dau producătorului autohton nu mai puțin de 50% din spațiu și reducerea de nu mai mult de 10%, eu automat voi lua produse din extern pentru a negocia prețuri mai bune sau eu le voi importa, iar pentru cota de 50% voi pune monopoliștii, pentru că știu că ei îmi vor face vânzarea”.

Pe scurt, mărcile producătorilor mici sînt mai puțin cunoscute, iar administratorii magazinelor se tem că nu le vor putea vinde și își acoperă acest risc cerînd reduceri exagerate. Dacă nu vor putea solitica astfel de reduceri, rețelele vor căuta alte metode prin care să reducă riscurile comerciale, iar cea mai simplă, spune Lazarenco, e să vîndă doar mărcile bine-cunoscute ale marilor producători.

Aceasta nu este cea mai bună soluție, nici măcar pentru supermarketuri. Pînă la urmă, magazinele concurează între ele nu doar la prețuri, ci și la diversitate. Este improbabil ca vreo rețea să renunțe în întregime la producătorii mici, așa cum amenință Lazarenco, dar există riscul să renunțe la unii din cei mai puțin cunoscuți, ceea ce deja ar fi efectul opus celui dorit de legiuitori. Deputații însă nu au inclus nicio prevedere sau măsură care să atenueze aceste risc.

De cealaltă parte, vor avea de cîștigat producătorii mari[24], care vor beneficia de contracte de transportare mult mai avantajoase, din moment ce distribuitorii vor cumpăra cantități și mai mari de la ei. În general, cele mai multe reacții pozitive[25][26] la noile modificări în Legea Comerțului aparțin anume reprezentanților businessului mare.

Încă nu a fost înaintată o listă clară de produse pe care Moldova le poate sau nu livra la raft, adică nu știm exact care e sfera de incidență a acestei cote – sînt lucruri care vor fi stabilite prin legislația secundară. Dacă acesta va fi adoptată la fel de netransparent ca noile amendamente din Legea Comerțului, nu există nicio garanție că beneficiarii acestor măsuri vor fi afacerile mici și mijlocii.

Probleme peticite

Aliona Țurcanu[27], producătoare de lactate din Drochia, se numără printre cei care ar trebui să beneficieze de la modificările proaspăt croite de legislatori. Ea povestește pentru AgroBiznes că a investit sume considerabile în afacerea ei și se plînge că marfa ei nu ajunge pe rafturi, pentru că de la ea se cere „mult și ieftin”, ceea ce ea, ca producător mic, nu poate asigura. Ea nu poate să-și exporte marfa în UE, pentru că lactatele și cărnurile autohtone încă nu sînt eligibile[28] pentru UE, iar singura opțiune e s-o facă acasă. Cu o legislație incompletă, dînd de vreun comerciant ca Lazarenco, care va căuta să-și asigure profit și flux continuu de mărfuri care să acopere cota, marfa Alionei va rămîne departe de rafturi.

Este doar unul din cazurile care arată că Republica Moldova nu ține pasul cu propriile strategii de dezvoltare. Autoritățile plănuiau în 2016 să obțină acces la piața europeană pentru lactatele moldovenești începînd din 2018. Vizita inspectorilor DG SANTE (Direcția Generală Sănătate și Siguranța Alimentară a Comisiei Europene) în 2017 însă a găsit autoritățile și producătorii nepregătiți. O nouă inspecție trebuia să aibă loc anul acesta, însă a fost amînată pentru 2021 din cauza pandemiei.

Pentru a înțelege cît de penibilă[29] e situația, producătorii autohtoni de produse compuse din lapte (dulciuri, patiserie etc.) sînt nevoiți să importe laptele din UE pentru a putea exporta pe piața europeană.

Măsurile protecționiste votate acum de Parlament nu rezolvă niciuna din aceste probleme. Aplicarea standardelor sanitare și de certificare europene, în schimb, ar fi benefică atît consumatorilor moldoveni, cît și producătorilor, care ar obține acces și la piața europeană. Un exemplu potrivit este industria vitinicolă.[30] După embargourile rusești, vinăriile moldovenești au fost nevoite să se adapteze la standardele europene, iar astăzi vinurile din Moldova sînt mai bune și mai căutate pe piața externă. Crește calitatea, cresc exporturile, crește numărul de medalii.

Nu în ultimul rînd, niște standarde de calitate mai dure ar limita importurile de mărfuri ieftine și proaste, care-i sufocă astăzi pe producătorii locali.

Auto-gol?

În pofida numeroaselor întrebări, legea nu explică limpede cum anume va „facilita accesul producătorilor locali mici” și nici cum cota și plafonul nu vor fi folosite de comercianți drept scuză pentru a-i marginaliza pe producătorii mici și a lucra doar cu firmele mari care pot livra la raft mult și ieftin.

Cînd jumătate de raft este rezervat pentru producătorii moldoveni, înseamnă că prezența mărfurilor străine este limitată la cealaltă jumătate de raft, adică este introdusă o restricție indirectă. În ce măsură producătorii autohtoni sînt pregătiți să acopere spațiul eliberat de mărfurile importate? Pentru magazine, livrarea cantității este la fel de importantă ca livrarea calității și, cum am explicat deja, a încheia contracte cu producătorii mari e mai puțin riscant decît cu cei mici și mijlocii, în special în condiții de pandemie.

De exemplu, președinta Asociației Fermierilor-Producători de Lapte, Ana Pancrat, atenționează că producția laptelui[31] autohton s-ar putea să scadă cu 50%. Motivul este scăderea populației vacilor, pe care fermierii le duc la abator pentru a-și reduce cheltuielile. Situația e îngreunată inclusiv de anularea subvențiilor pentru tractoare, indispensabile pentru cultivarea furajelor.

Nici la capitolul producției agricole brute[32] nu stăm bine. Anul acesta a fost înregistrată o scădere cu peste 25% în primele 9 luni, față de aceeași perioadă a anului trecut. De asemenea, s-a micșorat[33] cu o treime și recolta de struguri.

Pe de altă parte, subvențiile – principalul mecanism de susținere a producătorilor autohtoni – sînt atît de subțiri încît fermierii au ieșit iar și iar la protest. Ministrul Agriculturii Ion Perju se lăuda[34] că Fondul de Subvenționări pe 2020 va fi de aproape un miliard de lei. Ce uită să zică domnul Perju e că asta e aceeași sumă de bani deja de cîțiva ani[35], iar jumătate din ei vor fi cheltuiți pe datorii[36]. Numărul cererilor de subvenționare din partea fermierilor crește, iar ceea ce le propune statul este o cotă care să le asigure prezența pe raft. Întrebarea e cu ce? Se cere expunerea și vînzarea unor produse moldovenești fără a sprijini cumva însuși procesul de producție. Asigurarea accesului în rețelele mari e o etapă importantă și benefică doar atunci cînd există și marfă de plasat – suficient de multă și de bună.

Singur pe raft

Printre experții economici există un consens[37][38][39] acceptat pe larg că măsurile protecționiste pot fi benefice doar ca norme temporare. Ele pot aduce beneficii reale producătorilor autohtoni, oferindu-le timp să-și sporească capacitatea de a concura cu producătorii străini, să-și dezvolte propriile mărci, să promoveze consumul produsului autohton și chiar să creeze noi locuri de muncă.

Pe de altă parte, protecționismul face doar atît – oferă un răgaz pentru întremarea forțelor companiilor locale. Acest răgaz trebuie folosit și de autorități, și de producători pentru a spori calitatea și cantitatea producției locale. Subvențiile, încurajarea formării asociațiilor de producători, aplicarea unor standarde sanitare și de calitate mai înalte, sporirea capacităților de certificare și inspecție a instituțiilor de stat ca ANSA, promovarea tehnologiilor moderne de producție, dar și a agriculturii ecologice – sînt doar cîteva dintre cele mai evidente politici pe care le poate implementa statul pentru a ajuta producătorii moldoveni să crească. Aceste lucruri trebuiau să fie prioritatea autorităților imediat după semnarea DCFTA-ului, acum șase ani.

Singură, o cotă de 50% pe rafturi nu are cum să pună pe picior de egalitate producătorul autohton și cel străin, cum nici plafonarea taxelor nu va echilibra forțele dintre producătorul mic și cel mare. Aceste măsuri nu vor ajusta standardele locale la cele străine și cu siguranță nu vor schimba gusturile consumatorului local peste noapte. Ele pot fi utile ca parte a unui plan mai larg, care să se încadreze în acea tranziție specificată în Acordul de Liber Schimb cu UE – să ne pregătim producătorii pentru piața liberalizată.

În lipsa unui astfel de plan, a unui complex de măsuri mai larg, protecționismul prezintă mai multe riscuri decît avantaje, cel puțin pe termen lung. Competitivitatea nu sporește cînd competiția e amînată pe termen nedefinit. Or, în lipsa unei guvernări stabile, o normă temporară poate deveni permanentă, dăunînd grav anume celor cărora li s-a întins o mînă de ajutor.

Grija pentru producătorii locali și îndeosebi pentru cei mici este salutabilă. În forma lor actuală, cota de raft și plafonul pentru reduceri riscă totuși să avantajeze într-un final tot monopoliștii, care și așa sînt mult mai capabili să se descurce în situații grele precum coronacriza.

Acest articol poate fi preluat în întregime, cu menționarea sursei, iar în cazul republicării pe web, și cu însoțirea unui link activ spre articolul original.

Abonați-vă la articolele noastre și pe Telegram.


  1. Trade Protectionism: Definition, Pros, Cons, 4 Methods, thebalance.com ↩︎

  2. Noi condiții pentru desfășurarea comerțului interior – Multimedia, multimedia.parlament.com ↩︎

  3. Proiectul privind modificarea Legii comerțului interior, Guvernul Filip, parlament.md ↩︎

  4. Proiectul privind modificarea Legii comerțului interior, PPDA, parlament.md ↩︎

  5. Proiectul privind modificarea Legii comerțului interior, PSRM, parlament.md ↩︎

  6. ACORD DE ASOCIERE - între Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice și statele membre ale acestora, pe de o parte, și Republica Moldova, pe de altă parte, dcfta.md ↩︎

  7. Ministerul Economiei propune solutii de imbunatatire a relatiei dintre furnizori si comercianti / Editorial / Monitorul fiscal FISC.md, monitorul.fisc.md ↩︎

  8. LEGE 321 15/10/2009, legislatie.just.ro ↩︎

  9. Proiect GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA HOT Ă R Î RE privind aprobarea proiectului de lege pentru modificarea Legii nr. 231/201 , cancelaria.gov.md ↩︎

  10. Alexandru Slusari, profilul RISE Moldova, profiles.rise.md ↩︎

  11. „O să vedem ce sînteți - „balaboli” sau nu”. Testul lui Dodon pentru deputații din opoziție, newsmaker.md ↩︎

  12. Patronatele susțin plasarea a 50% de produse agroalimentare autohtone pe rafturile magazinelor (DOC), agora.md ↩︎

  13. UE, „surprinsă” că legea care obligă ca 50% din produsele din magazine să fie autohtone va reveni în parlament, newsmaker.md ↩︎

  14. Obligația ca marile magazine să comercializeze 51% alimente românești - eliminată , profit.ro ↩︎

  15. Comisia Europeană a declanșat procedura de infrigement împotriva României cu privire la Legea 51% produse locale, profit.ro ↩︎

  16. November infringements package: key decisions , ec.europa.eu ↩︎

  17. CONSOLIDATED VERSION OF THE TREATY ON THE FUNCTIONING OF THE EUROPEAN UNION, eur-lex.europa.eu ↩︎

  18. „Made in România“ a căpătat valenţe pozitive într-o perioadă în care patriotismul câştigă teren, zf.ro ↩︎

  19. Obligația ca marile magazine să comercializeze 51% alimente românești - eliminată, profit.ro ↩︎

  20. Cum comenteaza EBA modificările la Legea cu privire la comerțul interior, 3:33 - 5:12, youtube.com ↩︎

  21. Strategia de Dezvoltare a Comerțului Interior, mei.gov.md ↩︎

  22. Articolul 21(1), LEGEA Nr. 231 cu privire la comerţul interior, legis.md ↩︎

  23. Amendamentele la Legea comerțului interior, între dorința de a sprijini producătorul autohton și riscul sancțiunilor UE. Ce spun retailerii, producătorii și experții în domeniu, agora.md ↩︎

  24. Contractarea prealabilă a produselor agricole, risc sau oportunitate, agrobiznes.md ↩︎

  25. Producătorii susțin plafonarea reducerilor comerciale - Работа в Молдове joblist.md , joblist.md ↩︎

  26. Fermier: Mai ușor vindem fructele peste hotare decât în magazinele din țară, agrobiznes.md ↩︎

  27. Cu 2 tone de produse lactate în stoc, un fermier din Drochia caută piață de desfacere , agrobiznes.md ↩︎

  28. Încă un an în care ouăle și carnea de pasăre din Moldova nu vor ajunge pe piața UE , agrobiznes.md ↩︎

  29. Antreprenori din R. Moldova, nevoiți să importe lapte pentru a avea dreptul de export în UE a unor produse compuse, agora.md ↩︎

  30. Vinurile reprezintă valorile la care se raliază astăzi ramura vitivinicolă din Moldova , ipn.md ↩︎

  31. Ana Pancrat: Fermierii duc în masă vacile la abator, nu au hrană. Vom avea cu 50% mai puțin lapte pe țară, agrobiznes.md ↩︎

  32. Producția agricolă brută pe țară – în scădere, agrobiznes.md ↩︎

  33. Specialiștii reduc din prognozele făcute pentru recolta de struguri de masă , agrobiznes.md ↩︎

  34. Fermierii, primii care vor avea de cîștigat în urma votării Legii cu privire la comerțul interior, socialistii.md ↩︎

  35. Agricultorii riscă să rămână anul viitor fără subvenții, radiochisinau.md ↩︎

  36. De la an la an, povara pe Fondul de subvenționare a agriculturii crește, radiochisinau.md ↩︎

  37. Trade protectionism - new protectionism | Economics Online , economicsonline.co.uk ↩︎

  38. Protectionism, wikipedia.org ↩︎

  39. Protectionism Definition, investopedia.com ↩︎

V-ați abonat cu succes la sic!
Bine ați revenit! V-ați logat cu succes.
V-ați logat cu succes.
Adresa aceasta a expirat
Succes! Contul Dumneavoastră a fost activat, Acum aveți acces la tot conținutul.