În căutarea unei soluții pentru declanșarea cît mai rapidă a alegerilor anticipate, legiuitorii PAS au întrebat Curtea Constituțională dacă Parlamentul se poate autodizolva cu votul a ⅔ din deputați.[1] Legea Supremă nu prevede un astfel de mecanism, dar nici nu-l interzice expres, așa că cei de la PAS nădăjduiesc că CC le va da totuși undă verde.

Anticipate sînt căile politicii

Declarativ, toate partidele din Parlament spun că vor anticipate, inclusiv cele din alianța PSRM-Partidul Șor-Pentru Moldova.[2] Cu ideea de autodizolvare a Parlamentului, deputații PAS îi pun pe legiuitorii din noua majoritate în situația de a-și confirma vorbele cu voturi. Or, chiar dacă CC zice că se poate, autodizolvarea prin hotărîrea a ⅔ din deputați înseamnă că opoziția are nevoie de voturile majorității. Reacția PSRM la această idee, formulată în cuvinte prost alese[3], arată însă că cea mai mare fracțiune din legislativ, care poate bloca unilateral ipotetica autodizolvare, nu s-a prins în cursă.

Alternativa e ca Maia Sandu să aștepte 3 luni de la demisia Cabinetului Chicu, ca apoi să constate „imposibilitatea formării Guvernului” și să dizolve Legislativul. Cealaltă soluție, ca președinta să propună un Guvern care să fie respins de două ori în Parlament, e prea riscantă pentru cei de la PAS. Ei se tem că PSRM și Platforma lui Ilan Șor vor vota orice Cabinet numai pentru a amîna alegerile. Ambele formațiuni vorbesc despre necesitatea unui „guvern de tranziție”.[4][5]

Parlamentul care vrea să nu mai fie

Textul Constituției nu prevede posibilitatea autodizolvării Parlamentului printr-o lege sau hotărîre. Prerogativa dizolvării acestuia e atribuită președintelui, care o exercită cînd sînt întrunite anumite condiții obligatorii. Articolul dedicat dizolvării legislativului indică două temeiuri care declanșează procedura de dizolvare: blocarea procesului de adoptare a legilor și imposibilitatea numirii unui Guvern.[6]

Curtea Constituțională a mai fost întrebată odată, în 1997, dacă Parlamentul se poate autodizolva prin lege organică, adică cu votul majorității deputaților aleși, și răspunsul a fost negativ. În decizia sa, CC a spus: „Constituția prevede în mod expres și exhaustiv cazurile și temeiurile pentru care Parlamentul poate fi dizolvat înaintea expirării mandatului său”, iar „autodizolvarea Parlamentului înainte de expirarea mandatului nu este posibilă, decît în cazul în care fiecare deputat și candidat supleant … depun personal cereri de demisie”, ceea ce ar face eventual imposibilă adoptarea legilor.[7]

La 23 ani distanță, această alternativă – depunerea mandatelor de către deputați – nu mai există. Conform regulilor în vigoare, depunerea mandatului de către un deputat ales pe circumscripție (avem 51) va fi urmată de alegeri parțiale în acea circumscripție, iar în cazul vacanței mandatelor deputaților de pe liste, dacă partidul nu are candidați supleanți, acestea urmează a fi distribuite celorlalți concurenți.[8]

‘93 vs ‘97

În pofida acelei hotărîri mai vechi a CC, deputații PAS cred că sesizarea lor e diferită fiindcă se referă la o majoritate de ⅔ și nu 51 de voturi ca în sesizarea din 1997. Potrivit lor, Parlamentul, fiind organul legislativ suprem care poate adopta orice lege care nu contravine Constituției, se poate autodizolva printr-o hotărîre sau lege. Dacă 67 de deputați pot modifica Legea Fundamentală, cu atît mai mult această majoritate trebuie să fie suficientă ca organul legislativ să se autodizolve, argumentează autorii.

Nu în ultimul rînd, deputații PAS amintesc că, în istoria Republicii Moldova, a fost într-adevăr un caz în care Legislativul s-a autodizolvat. În 1993, Parlamentul a adoptat o hotărîre prin care stabilea data următoarelor alegeri și dispunea dizolvarea propriei legislaturi,[9] chiar dacă, potrivit celor de la PAS, Constituția în vigoare atunci nu prevedea o astfel de posibilitate.

Curtea Constituțională încă nu s-a expus pe marginea sesizării, dar ne putem face o închipuire despre cum va reacționa la sesizare. Probabil aceasta va fi respinsă. Iată de ce.

De ce „tace” Constituția

Argumentul „Constituția nu interzice autodizolvarea Parlamentului” și de aceea Legislativul, ca organ suprem reprezentativ al poporului, poate s-o facă, nu ține. În primul rînd, însuși faptul că în Constituție există un articol care spune concret cînd poate fi dizolvat Parlamentul prin definiție exclude celelalte opțiuni. Adică nu vorbim de un „vid legal” care trebuie umplut cu vreo interpretare CC. Dimpotrivă, Legea Supremă stipulează direct condițiile și mecanismul dizolvării.

După cum remarcă și deputatul Vasile Bolea, chiar dacă ar exista o opțiune „ascunsă” a autodizolvării, este imposibil să deduci din Constituție cum urmează a fi implementată – de ce anume cu ⅔ din voturi, prin hotărîre sau lege, la inițiativa cîtor legislatori etc.?

La fel de relevant este faptul că statele în care autodizolvarea se aplică – Austria,[10] Croația,[11] Ungaria,[12] etc. – citate de autorii sesizării, au această opțiune inclusă în textul constituțional și nu au ajuns la ea datorită interpretării curților.

De fapt, autodizolvarea ca modalitate de încheiere prematură a mandatului Legislativului este mai degrabă excepția decît regula. Ea își are originile în dreptul constituțional britanic și este tradițional un instrument al executivului sau al șefului statului. O notă la acest subiect a Comisiei de la Veneția a numărat doar 12 state în care Parlamentul se poate autodizolva, din cele peste 50 țări membre de atunci.[13]

În Letonia, unde dizolvarea Parlamentului la inițiativa președintelui sau a cetățenilor implică organizarea unui referendum, opțiunea autodizolvării a fost discutată în anii 2007 și 2008 în timpul unei crize politice, dar anume ca proiect de modificare a constituției. Amendamentul a fost abandonat pentru că acesta ar acorda unei coaliții parlamentare prerogativa de a-și alege momentul cel mai favorabil pentru organizarea unor noi alegeri prin care să-și consolideze pozițiile.[14]

Cu alte cuvinte, dacă deputații vor ca Parlamentul să se poată autodizolva, atunci soluția corectă, aplicată și în alte țări, ar fi să modifice Constituția, nu să mizeze pe interpretări salvatoare din partea CC.

Un instrument viu

Autorii sesizării argumentează că, în pofida textului expres al Constituției și chiar a unei decizii anterioare a CC la acest subiect, este acceptabil ca CC să „deduc[ă] din dispozițiile exprese ale Constituției noi principii de valoare constituțională” și să-și revizuiască din cînd în cînd hotărîrile odată cu schimbările din societate.

Conceptul Constituției ca „instrument viu” care trebuie să țină pas cu tendințele timpurilor este într-adevăr consacrat, de exemplu, în SUA[15] sau Canada[16] și capătă din ce în ce mai mare însemnătate în Europa, unde CEDO folosește acest concept cu referire la Convenția Europeană.[17]

Totuși, acest concept nu trebuie să fie abuzat astfel încît să servească intereselor politice de moment. În Moldova, CC a folosit noțiunea de Constituție ca „instrument viu” atunci cînd a decis printr-o hotărîre de interpretare că Președintele poate fi suspendat „pentru 5 minute” dacă refuză să numească miniștri sau să contrasemneze legi, interpretînd pervertit noțiunea de „imposibilitate temporară”. În vara lui 2020, CC și-a revizuit această hotărîre pe motiv că „prin interpretarea funcțională a Constituției, în cazul Hotărârii nr. 28 din 17 octombrie 2017, a fost creat un mecanism care nu se bazează pe Constituție”.[18]

Pînă la urmă, CC poate interpreta prevederile Legii Supreme, dacă înțelesul lor e neclar, și poate verifica dacă alte acte normative sînt compatibile cu Constituția, dar nu poate legifera mecanisme noi precum autodizolvarea Legislativului.

O alegere importantă

Chiar și așa, de ce totuși Parlamentul, care cu ⅔ din deputați poate modifica Constituția, nu ar putea cu aceeași majoritate decide propria dizolvare? Mai ales atunci cînd atît forțele politice din Parlament, cît și Președintele spun că vor anticipate.

Răspunsul este că decizia despre cine și în ce condiții dizolvă Legislativul afectează interacțiunea și raportul dintre puterile în stat, dar și dintre diferite forțe politice. De aceea acordarea acestei prerogative unui nou actor, chiar dacă acesta este însuși Parlamentul, trebuie să fie o decizie asumată și consacrată în textul constituțional și nicidecum citită printre rînduri.

Dizolvarea legislativului se poate baza pe diferite raționamente și servi unor scopuri diverse: de a impune disciplina de partid (cînd Guvernul este mandatat cu dizolvarea Parlamentului), de a cataliza procesul de numire a Guvernului, de a soluționa crizele și blocajele inter-instituționale, de a asigura susținerea populară și încrederea în Guvern, de a testa opinia publică privind chestiunile majore și chiar ca metodă de a alege timpul potrivit pentru următoarele alegeri.[19]

Felurite modele constituționale de atribuire a puterii de dizolvare unuia sau altui actor în anumite condiții favorizează scopuri diferite. În cazul Republicii Moldova acest scop pare a fi stimularea compromisului și consensului dintre forțe politice atît în numirea guvernului, cît și în adoptarea legilor. Parlamentul are nu doar dreptul, ci și obligația de a-și îndeplini mandatul, care este încetat înainte de termen doar dacă acesta eșuează după ce măcar a încercat. Acest scop reiese din textul constituțional.[20]

Opțiunea autodizolvării ar descuraja compromisul și consensul și ar face loc pentru alte scopuri. O majoritate, fie și de ⅔, poate decide autodizolvarea din pur interes politic pentru că două din trei partide politice, de exemplu, cresc în sondaje, iar al treilea scade – ca după anticipate să ia mai multe mandate. Am văzut că un argument similar a făcut ca deputații letoni să renunțe la un amendament privind autodizolvarea cu ⅗ din deputați.

Posibilitatea ca deputații să declanșeze anticipate oricînd le convine dă peste cap calendarul electoral și procesul administrativ. Alegerile parlamentare nu ar avea loc o dată la patru ani, ci ar fi ca o sabie a lui Damocles, atîrnînd mereu deasupra politicii moldovenești.

Concluzie

Dacă țara are nevoie acum de un nou Parlament, mai reprezentativ, care să soluționeze criza politică, sau de un Executiv de criză care să-și asume rezolvarea urgențelor cauzate de pandemie este o dezbatere aparte, una despre oportunitate. Acest articol e despre legalitatea metodelor prin care ajungem la o soluție sau alta.

Faptul că textul constituțional nu prevede autodizolvarea Parlamentului nu e întîmplător – înseamnă că Legea Fundamentală favorizează dialogul și căutarea compromisurilor și nu schimbarea fotoliilor atunci cînd aceasta pare oportună. Pentru ca un principiu să fie înlocuit cu altul este nevoie de modificarea Constituției – un proces anevoios și îndelungat, anume pentru că e atît de important. Legea Supremă e fundamentul statului, în ea sînt consacrate valorile și aspirațiile de bază ale societății, ea stabilește cadrul instituțional și regulile jocului pentru desfășurarea vieții politice, precum și raportul între cele trei ramuri ale puterii. Orice modificare a Constituției e, în esență, o modificare a ceea ce înseamnă Republica Moldova.

CC probabil va respinge sesizarea de interpretare, nu în ultimul rînd pentru a nu fi acuzată că face legi în loc să le interpreteze, dar și ca să nu repete greșelile din trecutul nu prea îndepărtat, cînd voluntar sau nu servea intereselor de moment ale politicienilor.

Constituția este un instrument viu care trebuie să dea răspunsuri la întrebări actuale. Însă atunci cînd răspunsul este scris negru pe alb, nu are sens să-l căutăm printre rînduri.

Acest articol poate fi preluat în întregime, cu menționarea sursei, iar în cazul republicării pe web, și cu însoțirea unui link activ spre articolul original.

Abonați-vă la articolele noastre și pe Telegram.


  1. Sesizarea nr. 226a din 31 decembrie 2020 cu privire la interpretarea prin coroborare a dispozițiilor articolului 2 alin. (1), articolului 60 alin. (1), articolului 61 alin. (1) și (2) și a articolului 66 lit. a) din Constituție, constcourt.md ↩︎

  2. Curtea Constituțională a validat mandatul Maiei Sandu – PSRM se pregătește de anticipate, dw.com ↩︎

  3. Bolea, despre autodizolvarea Parlamentului „Invenție a unui autist, băgată pe gât”. Deputați dar și reprezentanți ai ONG-urilor critică declarația lui Bolea, zdg.md ↩︎

  4. «У нас будет 51 голос за его кандидатуру». Pentru Moldova о формировании нового правительства, newsmaker.md ↩︎

  5. Igor Dodon: Eu susțin ideea unui guvern de tranziție, apoi alegeri parlamentare anticipate, socialistii.md ↩︎

  6. Constituția Republicii Moldova, articolul 85, legis.md ↩︎

  7. HOTĂRÎRE Nr. 31 din 10.11.1997 cu privire la interpretarea art. 61 alin. (2) şi (3), art. 63 alin. (1), (2) şi (3), art. III din Titlul VII "Dispoziţii finale şi tranzitorii" din Constituţia Republicii Moldova, legis.md ↩︎

  8. Codul Electoral al Republicii Moldova, articolele 95 și 96, legis.md ↩︎

  9. HOTĂRÎRE Nr. 1608
    din 12.10.1993 privind alegerile anticipate în Parlament
    , legis.md ↩︎

  10. AUSTRIA: THE FEDERAL CONSTITUTIONAL LAW OF 1920, articolul 29, constitutionnet.org ↩︎

  11. Hungary's Constitution of 2011, articolul 3, constitutionproject.org ↩︎

  12. THE CONSTITUTION OF THE REPUBLIC OF CROATIA, articolul 77, wipo.int ↩︎

  13. NOTE ON THE ISSUE OF DISSOLUTION OF PARLIAMENT, venice.coe.int ↩︎

  14. DISSOLUTION OF PARLIAMENT IN LATVIA: LEGAL REGULATION AND PRACTICE, mruni.eu ↩︎

  15. Living Constitution, wikipedia.org ↩︎

  16. Living Tree Doctrine, wikipedia.org ↩︎

  17. Living Instrument Doctrine, wikipedia.org ↩︎

  18. Hotărârea nr. 23 din 06.08.2020 pentru interpretarea articolelor 89, 91 și 98 alin. (1) din Constituție, constcourt.md ↩︎

  19. Dissolution of Parliament: International IDEA Constitution-Building Primer 16, idea.int ↩︎

  20. REPUBLIC OF MOLDOVA: OPINION ON THE CONSTITUTIONAL SITUATION WITH PARTICULAR REFERENCE TO THE POSSIBILITY OF DISSOLVING PARLIAMENT, Adopted by the Venice Commission at its 119th Plenary Session(Venice, 21-22 June 2019), alin. 42-43, venice.coe.int ↩︎