„Electoratul paralel al lui Igor Dodon” – așa au numit unii Găgăuzia, după ce 95% din voturile din autonomie au mers anume către fostul-viitor lider PSRM, în timp ce, la nivel național, a învins Maia Sandu cu aproape 58%.

La Chișinău, rezultatul din autonomie nu a trezit atît mirare, cît indignare și acuzații: că găgăuzii ar fi spălați pe creier, că ar fi agenții Moscovei, că n-ar aprecia proiectele și investițiile UE în regiune și tot așa. Votul din Găgăuzia și reacțiile de la Chișinău formează practic un cerc vicios al neîncrederii.

Noi vom încerca totuși să aflăm ce anume se ascunde în spatele celor 95% pentru Igor Dodon din Găgăuzia.

Aripa Moscovei

Locuitorii Găgăuziei tradițional votează cu acel candidat pe care îl asociază cu dezvoltarea, aprofundarea relațiilor cu Federația Rusă. Aceasta e o axiomă a alegerilor în Găgăuzia”, spune Serghei Manastîrlî, directorul Centrului de analiză, cercetare și prognoze Balkan Center.

De ce? Rusia este văzută de găgăuzi ca o putere ocrotitoare de-a lungul istoriei. În 1990, mii de voluntari moldoveni s-au pornit în Marșul spre Găgăuzia ca reacție la tendințele separatiste de la Comrat. În viziunea locuitorilor regiunii, spune Manastîrlî, anume intervenția Rusiei și, într-o oarecare măsură, a Turciei a prevenit vărsările de sînge și izbucnirea unui război civil. Tot Moscovei îi este atribuit și o parte din meritul pentru crearea autonomiei găgăuze, ca soluție pașnică de reintegrare a regiunii în Republica Moldova.

Eu cred că alte partide naționale n-au nicio șansă să se realizeze în Găgăuzia, fiindcă pentru comunitatea găgăuză este perceput un singur partid – partidul care stă bine cu Vladimir Putin”, spune Mihail Sirkeli, director executiv al Centrului Piligrim-Demo și fondator al portalului nokta.md. El afirmă că nu doar partidele de dreapta nu au șanse în regiune, dar nici cele care se declară pro-ruse, atît timp cît Moscova nu „arată cu degetul” la vreunul din ele.

Desigur, factorul geopolitic contează și în restul țării, nu doar în UTAG. De fapt, vectorul extern a fost în centrul atenției atîta timp încît e la modă deja printre politicienii de toate culorile să zică „ajunge cu geopolitica”. Și totuși, în Găgăuzia, acest factor continuă să aibă o pondere disproporționat de mare.

Bula informațională

Mihail Sirkeli spune că Găgăuzia și Taraclia, unde Igor Dodon a luat 93%, trăiesc într-un „bubble informațional” compus din mass-media din Federația Rusă, cea pro-rusă din Republica Moldova și cea locală, care tot e de limbă rusă. Potrivit jurnalistului, segmentul de limbă română al presei moldovenești și cel de limbă rusă sînt practic două lumi paralele. În timp ce vorbitorii de română au acces la TV8, Pro TV, Jurnal TV, Sirkeli spune că în Moldova nu există o televiziune independentă de limba rusă. Presa online stă nițel mai bine – Nokta la Comrat, Newsmaker la Chișinău, СП la Bălți – dar oricum e mai puțin diversă decît media online de limbă română.

Această bulă informațională în care sînt prinși găgăuzii și bulgarii e cel puțin parțial o consecință a faptului că limba română încă nu e răspîndită în regiune. Dincolo de acuzațiile naționaliste ale unioniștilor că minoritățile naționale sînt singure de vină că nu știu româna, un sondaj din 2015 arată că 77,9% din locuitorii UTAG cred că copiii lor trebuie să știe „limba de stat”.[1]

Problema nu e că găgăuzii n-ar vrea să învețe limba română, chiar dacă preferă s-o numească „moldovenească”, dar că autoritățile – și cele de la Chișinău, și cele de la Comrat – n-au întreprins eforturi susținute pentru a facilita învățarea limbii române de către minoritățile etnice. Timp de 30 de ani nu s-a făcut nimic, spune Sirkeli.

Dezbaterile morale „cine e de vină” sînt pînă la urmă sterile. Problema lingvistică rămîne nerezolvată, iar găgăuzii – prinși în bula informațională a mass-mediei de limbă rusă.

Problema nu ține de țara în care e produs conținutul media, ci de accesibilitatea înțelegerii sale. Televiziunile din Turcia, Kazahstan, Belarus sau Ucraina sînt privite mai des decît, să zicem, ProTV sau Jurnal TV”, afirmă scriitorul Serghei Uzun. Dacă oamenii nu știu limba română, se vor uita la posturile de limbă rusă.

Sperietorile în acțiune

Faptul că spațiul informațional din Găgăuzia este diferit de restul republicii explică și de ce unele mesaje, la limita discursului de ură, găsesc un teren mai fertil în autonomie. Serghei Uzun observă că „sperietorile socialiștilor” sînt foarte asemănătoare cu cele ale televiziunilor rusești și, practic, se confirmă și se întăresc reciproc.

Mihail Sirkeli mai amintește că demonizarea Maiei Sandu a început încă atunci cînd se afla la Ministerul Educației, iar comuniștii – în opoziție la Chișinău, dar încă puternici în UTAG – au criticat programul ei de optimizare a școlilor drept un dezastru pentru țară. Adică Sandu a fost prezentată drept antagonistă chiar de la începutul carierei sale politice. Ulterior, socialiștii au hrănit neîncrederea și frica găgăuzilor față de Sandu cu falsuri și amenințări despre gay, Unirea cu România, interzicerea limbii ruse, etc.

Jurnaliștii de la BBC Rusia au tras o fugă prin regiune să vadă cum se votează și, printre altele, au văzut că cel puțin la unul din posturile TV regionale – Pervîi Narodnîi, în ziua tăcerii, erau difuzate acele clipuri dramatice anti-Maia Sandu atît de ridiculizate de „lumea bună” de pe Facebook. [2]

Potrivit lui Sirkeli, eficiența acestor sperietori poate fi judecată nu doar după rezultatul alegerilor, ci și după reacția oamenilor la acest rezultat: „Dacă citești comentariile și chat-urile din Găgăuzia, chiar și din Taraclia, ai impresia că pentru oameni a venit apocalipsa cu alegerea Maiei Sandu ca președinte”.

Absența dreptei

Avem relațiile istorice cu Rusia, bariera lingvistică, bula informațională, demonizarea Maiei Sandu încă de pe timpurile cînd PCRM conta și cît de cît înțelegem avantajele și armele folosite de Igor Dodon pentru a cîștiga alegerile în Găgăuzia. Situația devine și mai clară dacă ne întoarcem privirile spre Maia Sandu și strategia ei în regiune, care, vorba lui Caragiale, „e sublimă, dar lipsește cu desăvîrșire”.

Potrivit lui Serghei Manastîrlî, lidera PAS „practic nu a acordat atenție acestei regiuni, niciuna din problemele autonomiei găgăuze nu a fost menționată în declarațiile Maiei Sandu, nu a avut întîlniri cu alegătorii în localitățile din Găgăuzia, practic nu are structuri de partid pe teritoriul regiunii”.

Absența partidelor convențional de dreapta în regiune – atît în timpul alegerilor, cît și între scrutine – e remarcată și de Serghei Uzun. Scriitorul crede că fără o prezență reală, pe teren, a partidelor pro-europene, eforturile de a promova limba română și mass-media alternativă nu sînt suficiente pentru a schimba semnificativ situația.

Eu cred că agenda politică este totuși formată de politicieni, pentru că anume ei încă sînt unicii beneficiari ai numărului mare de susținători pe care-i adună. Înșiși susținătorii, în marea lor masă, nu primesc nimic din asta”, afirmă Uzun. Cu alte cuvinte, dacă vor voturi, partidele trebuie să muncească.

Politica locală

Mihail Sirkeli este sceptic față de șansele partidelor de la Chișinău în UTAG, dar crede că partidele regionale[3] ar fi mai bine poziționate să conteste hegemonia PSRM-Vlah în regiune, cel puțin pe agenda locală.

Înainte, legislația moldovenească nu permitea înregistrarea unor partide regionale – nu le interzicea direct, dar stipula că fiecare formațiune trebuia să aibă semnături și membri din cel puțin jumătate din raioanele țării. Legea a fost însă modificată în iulie 2020 și acum formațiunile politice regionale se pot înregistra formal ca partide la Agenția Servicii Publice.[4]

Serghei Uzun atrage atenția că rezultatul alegerilor naționale în Găgăuzia e diferit de cel al alegerilor locale, ba chiar și discursul politicienilor la nivel local e diferit de ce spun partidele din care fac parte la nivel național.

Spre exemplu, majoritatea consilierilor locali și a deputaților din Adunarea Populară a Găgăuziei sînt independenți, cel puțin formal.[5] Socialiștii cu carnet de partid vin abia pe locul doi, iar unii dintre ei promovează pe față cooperarea cu UE și România, cel mai cunoscut dintre acești politicieni găgăuzi fiind probabil Serghei Anastasov, primarul Comratului.[6]

Alți aleși locali sînt în conflict deschis cu Irina Vlah. Primarul Vulcăneștiului, Victor Petrioglu, ales din partea Partidului Nostru, a fost suspendat din funcție din cauza unei investigații a procurorilor anticorupție, dar spune că dosarul a fost fabricat la comanda bașcanei.[7]

În spatele celor 95% ale lui Igor Dodon la prezidențiale se ascunde o viață politică mai diversă și mai intensă decît ar părea la prima vedere.

Ce-i drept, Mihail Sirkeli avertizează totuși că politica din autonomie și-a pierdut competitivitatea de odinioară. Între 2006 și 2015, spune jurnalistul, a existat o concurență reală între PCRM, mișcarea Găgăuzia Unită a lui Mihail Formuzal și mișcarea Găgăuzia Nouă a lui Nicolai Dudoglo. Vinovat de sugrumarea acestei competiții ar fi nimeni altul decît Vlad Plahotniuc, care a curățat arena politică din Găgăuzia, ceea ce i-a permis Irinei Vlah să preia puterea. Sirkeli se teme că, dacă tendințele actuale nu sînt oprite, autonomia ar putea deveni un „principat feudal al Irinei Vlah”.

Aceasta, de altfel, nici măcar nu a menționat numele Maiei Sandu în adresarea sa video de după alegeri, ignorînd practic rezultatul scrutinului.

Încălcări pe întuneric

În lipsa unor structuri active de partid în UTAG ale forțelor pro-europene și în condițiile unei puteri tot mai mari a bașcanei în autonomie, apar și suspiciuni despre corectitudinea procesului electoral. Serghei Cernev, deputat în Adunarea Populară a Găgăuziei, anterior apropiat PDM-lui, a declarat după primul tur că alegerile au fost viciate.

Comitetul Executiv s-a ocupat doar de alegeri. Cei de la sănătate, de la educație, sport, învățătorii, medicii au fost obligați să fotografieze și să transmită celor de sus pentru cine au votat. Învățătorii se plâng, au sunat din diferite localități, că au fost aruncate buletine de vot”, zicea Cernev.[8]

Bașcana Irina Vlah a răspuns că declarațiile lui Cernev „sînt mincinoase și îndreptate exclusiv către destabilizarea situației social-politice, precum și discreditarea Găgăuziei în ochii societății moldovenești”.[9]

Analistul Serghei Manastîrlî nu exclude că autoritățile din UTAG într-adevăr ar fi mobilizat resursele administrative în sprijinul lui Igor Dodon, mai ales că Irina Vlah s-a implicat activ în campania lui. Pe de altă parte, Manastîrlî subliniază că nici Cernev, nici alți oponenți politici ai bașcanei sau ai socialiștilor nu au prezentat dovezi privind aceste încălcări.

În reportajul BBC, un observator PAS de la o secție de votare află abia de la jurnaliștii ruși că postul Pervîi Narodnîi încălcase Codul Electoral și difuzase reclame apocaliptice anti-Sandu în ziua tăcerii. Adică nici măcar membrii PAS nu s-au obosit prea tare să monitorizeze și să raporteze încălcările din regiune, lăsînd un spațiu larg de manevră pentru tabăra adversă.

Concluzie

Politica din Găgăuzia e puțin cunoscută și înțeleasă în restul țării, iar în timpul alegerilor tensiunile mocninde și neîncrederea sînt ațîțate de competiția politică.

Rezultatul scrutinului prezidențial în UTAG i-a indignat pe mulți dintre alegătorii pro-europeni, dar Serghei Manastîrlî amintește că Igor Dodon a luat rezultate disproporționat de mari și în alte raioane – 81% la Ocnița, 74% la Briceni, 71% la Dondușeni, zone fără specificul istoric, etnic și politic al Găgăuziei sau Taracliei.

În același timp, Mihail Sirkeli subliniază că numărul alegătorilor Maiei Sandu a crescut de cinci ori față de turul II din 2016: atunci a luat 748 de voturi în UTAG, iar acum 3689.

Ținînd cont că nici Sandu, nici Năstase, nici alți politicieni de dreapta sau pro-europeni practic nu au lucrat în Găgăuzia, ținînd cont că socialiștii au avut de partea lor și bașcana Găgăuziei, și o structură de partid puternică, cele cîteva mii de voturi pe care le-a luat Sandu nu sînt deloc un rezultat rău”, crede Manastîrlî.

Pentru a conecta pe deplin autonomia la viața politică a republicii e clar că sînt cîțiva pași care trebuie făcuți neapărat, deși ordinea și importanța acestor pași poate fi dezbătută: îmbunătățirea programului școlar de predare a limbii române, mai multe școli cu predare mixtă în rusă/română sau chiar găgăuză/română, cursuri pentru adulți și funcționari publici; dezvoltarea mass-mediei alternative de limbă rusă – atît la nivel local, cît și la nivel național; venirea și activizarea partidelor pro-europene în regiune, mai ales deschiderea unor organizații teritoriale funcționale, includerea problemelor autonomiei în programele electorale, dar și în agenda de guvernare a autorităților centrale, promovarea unor reprezentanți ai regiunii în Parlament și Guvern și de către partidele pro-europene; resuscitarea competitivității politice locale, inclusiv prin formarea unor partide regionale, scăderea pragului electoral la alegerile naționale, etc.

Găgăuzii sînt deja victima sperietorilor promovate de PSRM despre tancuri NATO, războaie civile, distrugerea familiei, etc. Acuzațiile și indignarea pro-europenilor de la Chișinău că găgăuzii votează altfel nu fac decît să alimenteze cercul vicios al fricii și neîncrederii. Barierele care trebuie sparte sînt multiple: izolarea lingvistică, izolarea informațională, izolarea politică, iar eforturile pentru depășirea lor trebuie să fie comune – și de la Chișinău, și din autonomie.

Acest articol poate fi preluat în întregime, cu menționarea sursei, iar în cazul republicării pe web, și cu însoțirea unui link activ spre articolul original.

Abonați-vă la articolele noastre și pe Telegram.


  1. SONDAJ: Integrarea populației din UTA Găgăuzia și raionul Taraclia, ipp.md ↩︎

  2. «Молдова будет процветать с русским царем»: как голосовала Гагаузия, youtube.com ↩︎

  3. Исследование «Региональные партии и их эволюция в Республике Молдова», pilgrim-demo.org.md ↩︎

  4. LEGE Nr. 294 din 21-12-2007 privind partidele politice, legis.md ↩︎

  5. UTA Găgăuzia, alegeri.md ↩︎

  6. Cum a învățat românește primarul Comratului, moldnova.eu ↩︎

  7. Victor Petrioglu și adjunctul său au fost suspendați din funcție pentru zece luni, jurnaltv.md ↩︎

  8. „Încă o dată, găgăuzii sunt prostiți”. Un deputat din Găgăuzia susține că funcționarii publici au fost obligați să fotografieze buletinele de vot, newsmaker.md ↩︎

  9. „Declarațiile sunt mincinoase”. Reacția bașcanului Irina Vlah la acuzațiile privind fraudarea alegerilor, newsmaker.md ↩︎