Transparența și accesul la informații sunt elemente fundamentale într-un stat democratic, iar cetățenii au dreptul să cunoască cu ce se ocupă autoritățile și cum folosesc banul public.

Azi autoritățile au din ce în ce mai multe oportunități de a comunica cu cetățenii și a le pune la dispoziție informații de interes public. Deși instituțiile și demnitarii – de toate rangurile – sunt din ce în ce mai prezenți în mediul online, mai ales pe rețelele de socializare, aceștia nu par să conștientizeze obligațiile pe care le au față de public.

Soroca vs. accesul la informație

În 2019, Primăria municipiului Soroca a blocat accesul reporterului „Observatorul de Nord”, Vadim Șterbate, la pagina de Facebook a instituției. Reporterul scria cu regularitate despre activitatea primăriei. Șterbate a acționat municipalitatea în judecată, cerînd instanței să-i fie restabilit accesul și să constate faptul că Primăria Soroca i-a încălcat dreptul de acces la informație de interes public[1].

Șterbate a explicat instanței că site-ul primsoroca.md se actualizează foarte rar, așa că multe din informațiile importante despre activitatea primăriei le putea găsi doar pe pagina de Facebook. În al doilea rînd, pagina este menținută de funcționari publici în orele de muncă, din birouri și de la calculatoarele întreținute din bani publici. În fine, chiar în Constituție (Art 34) scrie că dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public nu poate fi îngrădit[2].

Judecătoria Soroca a respins cererea ca nefondată[3]. Cum altfel? În urma refuzului, reporterul s-a adresat la Curtea de Apel Bălți.

Vadim Șterbate este un pionier în lupta pentru accesul online. Potrivit directorul executiv al Asociației Presei Independente, Petru Macovei, numărul jurnaliștilor cu acces restricționat la surse de informații de interes public este în creștere. Este important, spune Petru Macovei, ca instanțele de judecată superioare să se pronunțe pe acest caz, să constate încălcarea comisă de Primăria municipiului Soroca și să stabilească astfel un precedent juridic.

Micii dictatori ai rețelelor de socializare

Președintele Igor Dodon are o pagină pe Facebook, urmărită în prezent de aproximativ 144 mii de oameni. Aici, domnul Dodon publică informații despre activitatea sa în calitate de șef al statului, transmite mesaje altor politicieni sau grupări politice, relatează perspectiva sa asupra evenimentelor politice din țară și felicită cetățenii cu ocazia sărbătorilor naționale și religioase.

Prim-ministrul Ion Chicu utilizează un profil de Facebook care este urmărit de 2250 de abonați. Pe această platformă, premierul postează subiecte de pe agenda ședințelor Guvernului, rapoarte de activitate și poze cu copilași. Cu toate că folosește un profil, premierul Chicu distribuie în mare parte informație de interes public. Pe lîngă asta, el folosește și o pagină de pe care difuzează regulat conținut de interes public. Despre diferența dintre „profil” și „pagină”, ceva mai jos.

Vitalie Dragancea, consilier al prim-ministrului, are aproape 2000 de prieteni pe Facebook. Popularitatea sa are șanse mari să crească datorită recentei interacțiuni cu Ziarul de Gardă[4]. Unele din postările sale sunt de interes public.

Pagină de Facebook a Primăriei Soroca este urmărită de 654 oameni și conține doar informație de interes public. Pentru soroceni, acest cont este o sursă mai bună de informare decît pagina web a primăriei.

Problema e că înalții demnitari și instituțiile publice se comportă pe aceste pagini și profiluri cum ne comportăm noi, cetățenii de rînd pe ale noastre – adică ca niște mici dictatori. De exemplu, aceste pagini și profiluri au prostul obicei de a bloca accesul unor utilizatori. Restricționarea unui utilizator la un profil este totală. Dacă ești blocat, nu mai poți accesa în niciun fel informațiile legate de profilul în cauză și nu mai poți eticheta contul în alte postări. În cazul paginilor, restricția limitează parțial accesul la profil, blocînd anumite funcții precum comentarea, etichetarea, aprecierea prin „like” și altele.

Din cele 4 conturi de mai sus, 3 reprezintă cazuri confirmate de blocare a accesului. Președintele Igor Dodon (sau echipa care îi administrează pagina) este notoriu pentru blocarea criticilor săi. Consilierul Vitalie Dragancea l-a blocat pe comentatorul Andrei Bolocan după ce acesta a reflectat discuția dezonorabilă cu Ziarul de Gardă. Restricționînd accesul lui Vadim Șterbate și, prin urmare, a cititorilor Observatorului de Nord, primăria Soroca împiedică dreptul la informare.

Noi și legea

Constituția și legea privind accesul la informație desigur nu ne spune explicit cum trebuie să interacționeze autoritățile cu cetățenii pe Facebook. Totuși, acestea stabilesc principii clare. Potrivit articolului 34 al Constituției, fiecare cetățean are dreptul de a avea acces la informație de interes public, în timp ce autoritățile sunt obligate să asigure cetățenii cu această informație. Legea privind accesul la informație stabilește că oricine are dreptul de a căuta, de a primi și de a face cunoscute informațiile oficiale, și că oricare limitare a acestui drept trebuie să se încadreze în una dintre excepțiile stabilite de lege[5]. E de la sine înțeles că diferența de opinie a interlocutorului autorității nu este una dintre aceste excepții.

O altă lege, cea privind libertatea de exprimarea, stabilește că orice persoană are dreptul de a critica statul și autoritățile publice, iar ultimile nu pot intenta acțiuni cu privire la defăimare[6].

Prezența autorităților și demnitarilor pe Facebook nu se deosebește semnificativ de comunicarea cu cetățenii pe alte platforme și în alte medii. Asta înseamnă că aceleași principii privind accesul la informații și libertatea exprimării ar trebui aplicate paginilor și profilurilor pe rețelele de socializare ca și paginilor de internet. Printre altele, autoritățile publice și demnitarii nu ar trebui să aibă discreția de a limita accesul la informații unei persoane, dacă ultima nu încalcă legea, de exemplu prin discurs de ură față de vreo categorie protejată de lege.

Cu alte cuvinte, blocarea accesului cetățenilor la aceste profiluri și pagini înseamnă încălcarea dreptului de acces la informație de interes public[7].

Facebook și informația de interes public

Facebook este cea mai populară rețea de socializare din Moldova[8] și aici sunt prezente o mare parte din instituțiile publice și demnitari de toată mîna. Aceste entități au statut de furnizor al informației oficiale și au obligația legală de a o pune la dispoziția cetățenilor.

Pe Facebook pot fi înregistrate fie profiluri, fie pagini. Creatorii platformei au prevăzut ca profilurile să fie utilizate în scopuri personale, în timp ce paginile să existe pentru o interacțiune cu un public mai larg. În contextul guvernării, publicul acestor pagini sunt cetățenii. Totuși, potrivit reglementărilor Facebook, toată informația care este distribuită în baza setării „public” a selectorului de audiență devine publică[9]. Asta înseamnă că și informația distribuită în acest mod de pe profiluri este informație publică.

Potrivit articolului 6 al Legii privind accesul la informație, informații oficiale sunt considerate toate informațiile aflate în posesia și la dispoziția furnizorilor de informații. Din jurisprudența CEDO, rezultă că informația oficială este prin definiție informației de interes public[10]. Adică, informația pe care o distribui pe profilul meu personal, cu setarea „public”, nu e neapărat „de interes public”. În schimb, cea distribuită de pagina oficială a președintelui, prin definiție e oficială și de interes public.

COVID-19

Importanța comunicării și a căilor de comunicare între cetățeni, demnitari și instituțiile publice este accentuată în contextul pandemiei de coronavirus. Pentru a evita neîncrederea populației față de instituțiile statului și producerea unui sentiment de lipsă de control și de panică, statul trebuie să mențină un flux constant de informații despre starea lucrurilor.

În cadrul unei emisiuni televizate, directorul Agenției Naționale pentru Sănătate Publică (ANSP), Nicolae Furtună, a fost întrebat de ce nu există un website dedicat pentru COVID-19. Dumnealui a răspuns că toată informația relevantă este publicată pe pagina de Facebook a ANSP. Oficialul a încurajat jurnaliștii să preia informații de pe această pagină[11].

Atît Igor Dodon cît și alți oficiali comunică intens cu cetățenii pe Facebook despre situația epidemiei. În caz de acces restricționat la aceste conturi, cetățenii ar fi lipsiți de informații vitale care le pot salva viața.

Precedent de peste ocean

În lume deja există precedente cînd instanțele judecătorești au protejat dreptul de acces la informație pe rețelele de socializare. Președintele Statelor Unite ale Americii, Donald Trump, este renumit pentru faptul că-și blochează criticii pe Twitter. O instanță din New York a decis că informația postată de președintele Trump pe Twitter este de interes public, așa că el n-are dreptul să-i excludă pe unii americani de la citirea postărilor sale pentru simplul fapt că nu-i plac opiniile acestora. Blocarea cetățenilor de către Trump a fost considerată neconstituțională[12].

Deși avem legi diferite, principiile invocate de reclamanții americani sunt similare cu principiile pe care se bazează legile moldovenești. Reclamanții americani au zis că decizia curții asigură cetățenii să nu fie excluși din forumurile virtuale și că decizia asigură integritatea și vitalitatea spațiilor digitale, care sunt din ce în ce mai importante pentru democrație.

În loc de concluzie

„Casa mea – regulile mele” poate fi un principiu valabil pentru profilurile și paginile online ale cetățenilor, de aceea Facebook ne permite nouă ca utilizatori să blocăm accesul terților la spațiul nostru virtual.

Acest principiu însă nu poate fi aplicat paginilor instituțiilor și demnitarilor. Atît timp cît acestea publică informații oficiale și de interes public, acestea trebuie să se supună regulilor despre accesul la informații și libertatea exprimării, inclusiv să se abțină de la blocarea utilizatorilor nedoriți. Iar dacă recurg la așa practici – să fie sancționați.

Dreptul la informație este vital pentru democrație. Doar în contextul unui schimb liber de informații poate avea loc responsabilizarea instituțiilor publice și a demnitarilor în fața cetățenilor. Dreptul de acces la informație are impact asupra formării opiniilor și participării populației în procesul decizional, în spirit democratic.

Moldova a intrat în era digitală, iar instanțele judecătorești au obligația să extindă interpretarea dreptului și asupra spațiilor digitale și să nu le permită politicienilor să ne saboteze democrația.

Acest articol poate fi preluat în întregime, cu menționarea sursei, iar în cazul republicării pe web, și cu însoțirea unui link activ spre articolul original.


  1. Vadim Șterbate a acționat în judecată primăria Soroca pentru încălcarea dreptului la informație, api.md ↩︎

  2. Constituția Republicii Moldova, legis.md ↩︎

  3. udecătoria Soroca a respins cererea de chemare în judecată a jurnalistului Vadim Șterbate împotriva primăriei, api.md ↩︎

  4. Răspunsul consilierului lui Chicu la solicitarea de interviu a ZdG: „Dar el trebuie să se consulte cu tine când merge undeva?”, zdgi.md ↩︎

  5. Legea nr. 982 din 11-05-2000 privind accesul la informaţie, legis.md ↩︎

  6. Legea nr. 64 din 23-04-2010 cu privire la libertatea de exprimare, legis.md ↩︎

  7. Accesul la informații în Moldova: drumul anevoios în căutarea dreptății prin judecăți și nu numai, cpr.md ↩︎

  8. Facebook, Odnoklassniki sau Instagram? Care este cea mai populară rețea de socializare în Moldova, diez.md ↩︎

  9. What is public information on Facebook?, facebook.com ↩︎

  10. Cazul Haas și Gijsels contra Belgiei, Cererea nr. 19983/92; Cazul Sîrbu și alții contra Moldovei, Cererile nr. 73562/01, 73565/01, 73712/01, 73972/01, 73973/01 ↩︎

  11. CUTIA NEAGRĂ cu Mariana Rață, din 25 februarie, tv8.md ↩︎

  12. https://www.nytimes.com/2019/07/09/us/politics/trump-twitter-first-amendment.html, nytimes.com ↩︎