Efectele coronavirusului nou în lume depășesc sfera sănătății și siguranței publice. Panica merge mînă în mînă cu celelalte „simptome” ale epidemiei, iar una dintre formele acesteia – panic buying, sau cumpăratul din panică – a golit rafturile în mai multe țări și chiar a provocat violențe[1]. Hîrtia de veceu, dezinfectantele și măștile, dar și produsele alimentare sunt în capul listei. Odată cu primele cazuri înregistrate în Moldova, tendința pare să se extindă și la noi, cel puțin pe facebook (ceea ce, după cum vom vedea, e o problemă în sine).

Buba e că, pe măsură ce panica se extinde, chiar și acei care nu panichează simt urgența de a merge după provizii. Unele rafturi în unele magazine chiar se golesc. Dacă te-ai alarmat și vrei să te pornești la un supermarket după hîrtie igienică, nu te grăbi. Nu e cel mai bun lucru pe care îl poți face și există și alte soluții.

Iată de ce nu trebuie să mergem după provizii la magazin:

Autoprofeția și rațiunea

Practica în care oamenii își fac provizii în exces în ajunul, în timpul sau după cataclisme naturale și sociale – reale sau doar percepute – anticipînd un eventual deficit, e răspîndită pretutindeni și e veche de cînd lumea. Wikipedia ne spune că acest fenomen reprezintă un caz clasic de auto-profeție[2], adică poate duce la deficit de produse, indiferent dacă teama inițială este justificată. Asta și s-a întîmplat în Australia, unde fotografiile rafturilor goale pe rețelele sociale, mai degrabă decît un deficit propriu-zis, i-a făcut pe oameni să panicheze și să cumpere excesiv hîrtie igienică (provocînd deficitul).

Un alt exemplu sunt retragerile masive din bănci – atunci cînd temerile, justificate sau nu, legate de situația financiară a unei bănci, duc la faptul că oamenii își retrag banii, ceea ce pînă la urmă poate ruina banca[3].

De fapt, cumpăratul din panică nu este în sine un comportament irațional. Cercetătorii spun că acest comportament vine din percepția pierderii controlului, care e compensată prin planificare (și procurare) excesivă. Mai mult, în condițiile în care semenii tăi se aprovizionează intens pentru epidemie, e rezonabil să vrei să faci același lucru pentru a nu rămîne fără produse. Fenomenul are explicații psihologice, antropologice și emoționale[4]. Totuși un comportament rațional nu înseamnă și cel mai bun.

O minte sclipitoare

Cumpăratul din panică este un caz concret și de proporții a dilemei prizonierului din faimoasa teorie a jocului, cea care i-a adus premiul Nobel pentru economie matematicianului John Nash. Expusă în termeni foarte simplificați, dilema prizonierului este un paradox care ilustrează de ce doi jucători raționali nu vor alege să coopereze, chiar dacă aceasta ar fi, în ultima instanță, în interesul lor. În schimb, ei vor alege să-și avanseze cît mai mult propriul interes în detrimentul celui comun. Revenind la situația noastră: sunt eu și celălalt și fiecare trebuie să decidă fie (a) să se aprovizioneze din greu, fie (b) să facă doar cumpărăturile obișnuite.

Soluția optimă e așa-zisul echilibru a lui Nash – toți continuă să-și facă cumpărăturile obișnuite, iar deficitul este evitat. Aceasta e o coordonare de succes. Dar există și un alt echilibru – fiecare cumpără din panică (or cel mai rațional lucru cînd celălalt cumpără, e să cumperi și tu). Aceasta ar fi o coordonare eșuată, cu rezultatul evident – deficitul e ca și garantat[5].

Problema este că, într-o lume construită pe interesul individual (sau în care majoritatea cred că celălalt își urmează doar interesul individual), o cooperare de succes e puțin probabilă. Iar frica că ceilalți vor panica, îi fac pe cei care nu panichează să panicheze.

De ce e grav?

Pe lîngă efectele evidente, trebuie să fim conștienți că shoppingul din panică tinde să afecteze pe cei mai vulnerabili. Cei cu bani, forță fizică și automobile se vor descurca minunat în a-și agonisi produse. Spre deosebire de cei săraci, bătrîni sau cu dificultăți locomotorii. Într-o „competiție” a golitului rafturilor, ultimii vor fi perdanți [6]. Nemaivorbind de faptul că unele categorii de produse (de exemplu, anumite medicamente) pot fi vitale pentru categorii specifice de oameni, iar altele (măști medicale, mănuși) indispensabile pentru chiar munca medicală. OMS a atenționat deja că deficitul echipamentului protector pune în pericol sănătatea lucrătorilor medicali din întreaga lume[7]. Adică, pe lîngă solidaritatea abstractă, matematică a echilibrului lui Nash, mai importantă e cea reală și tangibilă a societății în care trăim.

Totuși, chiar dacă acest argument nu este suficient ca să-i convingă pe concitadinii tăi să nu-și ticsească apartamentele cu hrișcă și praf de spălat, nu te grăbi să le iei exemplul. Mai sunt soluții.

Ce e de făcut?

Una ar fi să faci același lucru, doar că pentru o perioadă mai îndelungată – astfel încît să îți asamblezi „strictul necesar” pentru o perioadă de criză pas cu pas, permițînd magazinelor să-și resuplinească stocul [8]. Ai putea să-ți faci o trusă de supraviețuire, înainte de toate[9].

De asemenea, ai putea să ții minte această experiență pentru viitor și să ai acasă de azi înainte suficient pentru a nu fi neputincios/oasă data viitoare (trei bocănituri în lemn).

Dincolo de comportamentul individual, printre soluțiile care imediat ne vin în cap, unele sunt mai posibile și dezirabile, altele mai puțin. Soluția de a lăsa piața să facă ce face de obicei – să mărească prețul la produsele cele mai solicitate și să facă oamenii să-și mai pună pofta-n cui – nu va fi întîmpinată cu entuziasm de nimeni (după cum am văzut în cazul farmaciilor și măștilor)[10]. Guvernul probabil nu are resursele necesare să aibă o ditamai rezervă de produse de primă necesitate în caz de criză (o altă potențială soluție).

În schimb, se poate de făcut ce s-a făcut în Australia[11] și Marea Britanie[12] – să se raționeze anumite produse, adică să permită procurarea unei cantități limitate a unui produs (de ex. nu mai mult de 4 rulouri de hîrtie igienică sau două soluții antibacteriene pentru mîini). Și nu, nu e necesar să revenim la practicile de dinaintea căderii URSS. Raționarea ar putea fi făcută chiar de agenții economici reieșind din posibilitățile de suplinire în timp al stocului și în coordonare cu autoritățile.

Totuși, în primul rînd trebuie de revenit la cauza problemei - oamenii au percepția că au pierdut controlul asupra propriei vieți. Aici ar fi bine să intervină guvernul și să arate cetățenilor că are un plan pentru ei. E de la sine înțeles că ceea ce va lucra este transparența, nu populismul. A doua zi după ce au apărut semnalele că oamenii cumpără din panică orez și tăieței de pregătire rapidă, Prim-ministrul Singaporelui Lee Hsien Loong asigura cetățenii de la televizor că există suficiente rezerve de hrană și nu e nevoie de făcut provizii. Nu suntem Singapore, dar putem folosi măcar acea încredere în autorități care mai este.

E important și faptul că autoritățile statului asiatic au fost transparente cu publicul despre nivelul de pericol, riscuri, dar și măsurile întreprinse pentru a preveni și combate virusul[13] și au fost eficiente în acele măsuri. Panica a trecut și oamenii cumpărau în mod obișnuit produse[14].

Experții afirmă că anume informarea sinceră a cetățenilor despre nivelul primejdiei și măsurile luate fac diferența. Acolo unde se cunoaște puțin, apare neîncrederea și acel sentiment de lipsă de control. Iar de aici – panica și făcutul rezervelor. De aceea mesajul premierului Ion Chicu la acest subiect, în care mustră cetățenii în loc să-i asigure că totul e sub control, nu este unul inspirat. Se poate și mai bine.

Ceea de ce avem nevoie pentru a avea produse pe rafturi este încrederea unii în alții și un guvern sincer și transparent.

Acest articol poate fi preluat în întregime, cu menționarea sursei, iar în cazul republicării pe web, și cu însoțirea unui link activ spre articolul original.


  1. 'It isn't Mad Max': women charged after fight over toilet paper in Sydney, www.theguardian.com ↩︎

  2. Panic buying, www.wikipedia.com ↩︎

  3. Bank run, www.wikipedia.com ↩︎

  4. Stocking up to prepare for a crisis isn’t ‘panic buying’. It’s actually a pretty rational choice, theconversation.com ↩︎ ↩︎

  5. 'It isn't Mad Max': women charged after fight over toilet paper in Sydney, www.theguardian.com ↩︎

  6. Coronavirus: Vulnerable people in Dorset at threat of being left without essentials due to panic buying, https://www.dorsetecho.co.uk ↩︎

  7. Shortage of personal protective equipment endangering health workers worldwide, www.who.int ↩︎

  8. idem, [4:1] ↩︎

  9. Survival kit: Things you'll need in case of an emergency, https://www.abc.net.au/ ↩︎

  10. ISTERIE la Chișinău: Măștile medicale fie lipsesc în farmacii, fie costă de șase ori mai scump, ziarulnational.md ↩︎

  11. Coronavirus: Woolworths moves to ration toilet paper as panic buying empties shelves, www.theguardian.com ↩︎

  12. UK supermarkets ration toilet paper to prevent stockpiling, www.theguardian.com ↩︎

  13. Singapore PM says coronavirus spread could worsen but ‘there is no need to panic’, scmp.com ↩︎

  14. Coronavirus: why people are panic buying loo roll and how to stop it, theconversation.com ↩︎