Igor Dodon e un politician cu multe fețe, care-și schimbă discursul după cum bate vîntul. Cînd Dodon-socialistul vorbea la Moscova despre anularea Acordului de Asociere cu UE, am arătat că Dodon-comunistul, ministru al economiei în timpul regimului Voronin, era un mare susținător al acestui acord.[1] Astăzi, ajuns președinte, Igor Dodon își permite să facă mai multe jocuri duble în același timp. Un exemplu bun este reacția sa de luni la un incident mărunt de pe stradă, dar le vom lua pe rînd.

1. Președintele nepartinic

Prin lege, șeful statului nu poate fi membru de partid.[2] Cînd a cîștigat prezidențialele din 2016, Igor Dodon a transmis hățurile partidului Zinaidei Greceanîi, cel puțin oficial, și a promis că va fi un „președinte al tuturor, indiferent de opțiunile politice”.[3] În fapt, președintele țării a rămas liderul informal al PSRM. În timpul negocierilor cu ACUM, a prezentat public condițiile socialiștilor, spunînd că „noi suntem disponibili să creăm majoritate parlamentară cu un guvern funcțional, nu minoritar, doar cu blocul ACUM”[4]. Mai recent, a participat la „a adunarea solemnă consacrată lansării oficiale a PSRM în campania electorală”.[5]

În schimb, datorită lipsei legăturilor oficiale cu PSRM, președintele se poate disocia de orice acțiune a guvernului sau a Parlamentului, dacă nu-i place. Iar Ion Ceban poate concura pentru Primăria Chișinău pe o platformă pretins apolitică, chiar dacă a fost anunțat drept candidat al PSRM de președintele nepartinic Igor Dodon.

2. Numai acordul

Șeful statului a insistat public, în repetate rînduri, pe semnarea unui acord formal între PSRM și ACUM. Să fie totul formal și transparent, cum se cuvine. Nu știm rolul său în numirea fostului său coleg de partid Vladimir Țurcan la șefia Curții Constituționale, dar știm că a salutat-o.[6] Chiar dacă cei din blocul ACUM, îndeosebi PAS, au acuzat mișmașuri prin culise, președintele nu a fost deranjat și nici interesat să afle sau să ofere detalii despre cum anume a ajuns Țurcan în fruntea CC. Acordul să fie formal și transparent, că restul merg cum sunt.

3. Fără geopolitică

Chiar dacă discursul său nu conține batiste și țambaluri, Igor Dodon încearcă să-și construiască acum o imagine de președinte neutru, echilibrat, care vrea să fie prieten cu toți, să ia ce-i mai bun și din Est, și din Vest. Deși merge atît de des la Moscova că ar putea avea o cursă regulată doar pentru el, Igor Dodon vrea să lase geopolitica deoparte, fiindcă divizează societatea.

Totuși, el a ignorat tentativa guvernului de a aplica o formulă împăciuitoare – comemorarea victimelor tuturor regimurilor totalitare pe 23 august. În schimb, a organizat un concert pe 24 pentru a sărbători eliberarea Moldovei de sub ocupația fascistă, un eveniment neutru care nu divizează deloc. Mai nou, discursul său de la Adunarea Generală a Națiunilor Unite, pe lîngă faptul că a ocolit tema retragerii armatei ruse din Transnistria, a reluat fidel o teză mai veche de-a lui Vladimir Putin: Europa de la Lisabona la Vladivostok.[7] O poziție probabil echilibrată, din perspectiva Kremlinului. Iar ieri, președintele a participat la ședința Consiliului Suprem al Uniunii Economice Eurasiatice. Cum spuneam, fără geopolitică.[8]

4. Egalitatea de gen

Igor Dodon a mai vorbit la ONU despre egalitatea de gen și împuternicirea femeilor. Firește, discursul lui Dodon a avut însă un asterisc: rolul primar al femeii este cel de mamă.[9] Chiar și așa, e o schimbare mare de la acel Igor Dodon care găzduise anul trecut Congresul Mondial al Familiei, o adunătură de conservatori sexiști și homofobi[10], și care descrisese „liberalismul, toleranța, egalitatea de gen” drept niște „învățături false”.

Președintele s-a mai lăudat că, în Moldova, Parlamentul, guvernul și Găgăuzia sunt conduse de femei. El însă uită că socialiștii, deși au cea mai mare fracțiune, au trimis în Parlament mai puține femei decît ACUM sau PDM. Proporțional, chiar și Partidul Șor o duce mai bine la acest capitol.

5. Ospitalitate moldovenească

Mitul moldovenilor primitori este printre cele mai îndrăgite pe aceste meleaguri. Adevărul urît a ieșit însă la iveală în campania pentru prezidențialele din 2016, cînd presa PSRM și PDM, cot la cot, au speriat lumea cu minciuna celor 30,000 de sirieni pe care i-ar fi adus Maia Sadu dacă cîștiga alegerile. Ajutat de această sperietoare xenofobă, Igor Dodon a ajuns președinte și a devenit prieten bun cu islamistul Recep Tayyip Erdoğan, care i-a reparat președinția. Recent însă, răbdarea și toleranța lui Igor Dodon a fost curmată de o încăierare stradală dintre o mamă și un grup de tinere. Într-o țară în care în fiecare zi avem știri despre omoruri la beție, jafuri, șoferițe cu 5 procese penale care se izbesc cu mașina în troleibuze, de ce o mică încăierare de pe stradă a ajuns în atenția ditamai președintelui? Fiindcă studentele sunt arabe. Astfel, cearta a devenit în ochii ortodocși ai lui Dodon un „dezmăț al violenței”![11]

Este firesc ca studentele să fie pedepsite. Nu este însă firesc ca să intervină șeful statului și să ceară anularea permiselor lor de ședere. Marți seara fetele au fost deja exmatriculate. Este o reacție exagerată și disproporționată. Igor Dodon încearcă să-și mascheze xenofobia cu clișee despre ospitalitatea moldovenească și speranța că e doar „caz izolat, care nu se va mai repeta și care nu va afecta negativ atitudinea cetățenilor moldoveni față de studenții străini”. Însă prin însăși postarea sa, președintele atrage și mai multă atenție asupra acestui caz și promovează că ideea că violența nu trebuie condamnată univoc, ci este mult mai gravă dacă e aplicată de un străin unui localnic. Dacă se omoară niște moldoveni la beție, treacă-meargă. Dacă niște arabe pălmuiesc o moldoveancă, e un „dezmăț al violenței” care necesită atenția președintelui.

Surferul roșu

Cînd am scris articolul despre conjucturalismul lui Igor Dodon în raport cu vectorul extern al țării, l-am etichetat „surferul roșu” pentru priceperea sa de a prinde și a se ține pe orice val e mai înalt într-un moment dat. Cu anii, se pare că și-a dezvoltat abilitățile și acum încearcă să se țină pe cîte două valuri concomitent. Surfingul președintelui este însă unul periculos pentru țară, cînd cu o mînă semnează acorduri de cooperare, iar cu alta sabotează guvernul, sau cînd ațîță frici xenofobe sub umbrela ospitalității moldovenești.


  1. Bîrna conjuncturistă din ochiul lui Igor Dodon, sic.md ↩︎

  2. Interdicția pentru Președintele țării de a fi membru de partid - constituțională, constcourt.md ↩︎

  3. VIDEO/ Dodon: „Suntem gata să creăm majoritate parlamentară cu Blocul ACUM”, zdg.md ↩︎

  4. Președintele ales al Republicii Moldova, Igor Dodon, a sărbătorit victoria la sediul PSRM, ntv.md ↩︎

  5. Am participat la adunarea solemnă consacrată lansării oficiale a PSRM în campania electorală, dodon.md ↩︎

  6. Igor Dodon a salutat alegerea deputatului socialist Vladimir Țurcan în funcția de președinte al CC, moldova.europalibera.org ↩︎

  7. Greater europe: Putin’s vision f European (dis)integration, ethz.ch ↩︎

  8. «Без вовлечения в чуждые нам геополитические игры». Додон поучаствовал в саммите ЕАЭС, newsmaker.md ↩︎

  9. Ce (nu) rezolvă Congresul lui Dodon?, sic.md ↩︎

  10. (video) Discursul lui Igor Dodon, la ONU: A vorbit despre drepturile femeilor, limba rusă și neutralitatea țării, unimedia.info ↩︎

  11. Igor Dodon pe FB ↩︎