În pandemie, autoritățile au avut de rezolvat o problemă tare delicată – cum să oprească răspîndirea coronavirusului, fără a opri răspîndirea cunoștințelor în rîndul noii generații. Școala pe timp de pandemie este subiectul episodului 8 al podcastului „Asta-i situația!”. Moderatorii Victoria Coroban și Andrei Lutenco nu au reușit să discute cu reprezentanții Ministerului Educației. Dar noroc de Natalia Revenco, profesoară de limba și literatura română la Liceul „Mihai Viteazu” din Chișinău, și Elena Vatamanu Mărgineanu, elevă în clasa XII la un liceu din capitală, care au fost de acord să-și împărtășească experiențele. La fel, am discutat cu Mariana Ianachevici, de la Asociația pentru Abilitarea Copilului și Familiei AVE, despre cum s-au descurcat autoritățile în această perioadă și unde e loc de mai bine. Iată un rezumat al episodului:

Nicăieri nu-i ca acasă

La 11 martie 2020, autoritățile moldovenești au închis toate școlile drept măsură antipandemică. Circa 434 mii de elevi din toate instituțiile de învățămînt au fost nevoiți să învețe de acasă. Dar ce a însemnat această experiență pentru elevi și profesori?

Mai puteți asculta podcastul pe Google Podcasts, Apple Podcasts, Facebook, Youtube, Spotify, Pocket Cast, Breaker, și RadioPublic.

„La început era incredibil. Ni se părea că a doua, a treia zi vom fi sunați că totul a fost un coșmar și revenim. Retrospectiv, experiența asta pentru mine a fost de-a dreptul dramatică”, ne povestește profesoara Natalia Revenco.

„Se redusese totul la predarea materiei. De ce s-a fugit în învățămîntul modern la aceea s-a ajuns. Adică se realiza învățămînt doar pe dimensiunea asta – să știe și să știe să facă. Dar predarea față în față presupune și cealaltă dimensiune, care e greu de realizat în învățămînt, adică cea care se ocupă de formarea personalității, iar aflarea, empatizarea aceasta în sala de clasă este atît de importantă”, subliniază doamna Revenco.

Lipsa socializării „pe viu” este marele regret și al Elenei Vatamanu Mărgineanu:

„Noi sîntem generația care a [sărbătorit] 18 ani pe Zoom… Ceea ce cred că am ratat eu în general au fost anii de liceu ... am ratat să mă întîlnesc firesc cu toți colegii mei”.

„Nu știu dacă în decursul semestrului al doilea din clasa 11-a am avut pînă la urmă parte de toate obiectele, întrucît erau profesori care ne ziceau că, uite, faceți un proiect și mi-l trimiteți și e în regulă. Bine, sigur că au fost avantaje, [...] profesorii care știau că anumiți elevi își vor lua disciplina lor la BAC au creat și mape pe Drive în care noi puteam să colectăm informații”, spune Elena, care se pregătește și ea de absolvire.

Șapte scenarii, o singură dramă

Strict din punct de vedere epidemiologic, închiderea școlilor a funcționat – am discutat despre asta într-un episod precedent cu experta în sănătate Ala Tocarciuc. Dar școlile nu puteau rămîne închise total pentru mult timp, din cauza enormei presiuni sociale.

Mariana Ianachevici remarcă faptul că statul nu a oferit oportunități părinților. „Pentru părinți, școala și grădinița au fost salvarea”. Nu e de mirare că au apărut petiții și proteste pentru redeschiderea școlilor. Așa că, spre sfîrșitul verii trecute, autoritățile din educație anunță 7 scenarii posibile: de la toți elevii la școală – în unul sau două schimburi, la toată lumea on-line, plus variante combinate. Fiecare școală a avut libertatea să aleagă, cu implicarea părinților, formatul care i se potrivește mai bine, ceea ce este apreciabil. Dar se pare că nu toate detaliile au fost gîndite.

Cu un ochi spre clasă, altul spre calculator

Elena a învățat într-un format mixt – cînd o clasă era împărțită în două grupe și fiecare mergea cîte o săptămînă la școală, iar cealaltă învăța online. În acest format, profesorii stau cu un ochi spre clasă, iar cu altul spre calculator. „Pot să spun că am avut parte de profesori care deja cunoșteau domeniul atît online, cît și fizic și reușeau să se descurce în ambele teritorii. Deși, prima perioadă, multor profesori le-a fost greu să înțeleagă cum funcționează anumite platforme, să reușească să ne țină motivați să învățăm”.

Doamna Revenco, la rîndul ei, lucra într-un format în două schimburi. „Pentru profesori a fost extenuant, vă dați seama. Și nu e vorba doar de extenuarea fizică, ci psihologică. În plus, atmosfera asta, că poți în fiecare zi să te îmbolnăvești, pe asta n-a luat-o nimeni în calcul. Ne-am chinuit așa pînă la începutul lunii martie”.

Se putea mai bine?

Mariana Ianachevici e de părere că autoritățile au pierdut ocazia – cele trei luni de răgaz firesc oferite de vacanța de vară – pentru a ajusta scenariile. „Trebuia să lucreze și la calitate mai bună pentru școala online, dar și la școala online adaptată pentru copiii cu cerințe educaționale speciale.”

Potrivit expertei, unii din cei mai vulnerabili elevi au fost cei din învățămîntul vocațional. „Sînt copiii care absolvesc școala vocațională... online! Pentru că nu au altă soluție, pentru că [autoritățile] nu s-au gîndit la o altă soluție. Spre regret, la școala profesională sînt foarte mulți copii care vin din familii sărace, care nu reușesc să-și susțină copilul să facă alte studii [...] Cît costă familia aia ca să-i trimită la Chișinău, plus drumul prin oraș, o dată la 2 săptămîni?”

„Tot la școala profesională, sînt copii care vin din îngrijiri alternative, copii care nu au părinți, care au stat în centre de plasament, case de tip familial etc. Cînd se închide căminul, înțelegeți ce e asta? Dacă are 18 ani împliniți, el n-are unde să se întoarcă.”

Pe de altă parte, Natalia Revenco subliniază o nedumerire majoră a profesorilor: „Am fost foarte obosiți și nici salarizarea nu s-a făcut pe măsură. Nu că am fi noi invidioși că sunt scoși în prim-plan doctorii, Doamne ferește, dar așa e făcut omul. Îl încurajezi, îl stimulezi cu vreun premiu ceva, cu alte feluri de stimulente.”

Victoria precizează că profesorii care au lucrat în două schimburi au primit o remunerare de 150%. Explicația autorităților a fost că durata unei lecții a fost redusă de la 45 la 30 de minute. Dar efortul de pregătire a rămas același. Totodată, profesorii care au lucrat concomitent cu copiii – și offline, și online – au meritat și ei o remunerare mai mare pentru efortul în plus. Faptul că profesia de pedagog pe timp de pandemie este cu risc sporit nu a contribuit nici el la o remunerare mai mare.

Ai acces, ai noroc

În variantele în care lecțiile au presupus componenta online, accesul la educație a însemnat și acces, sau lipsa acestuia, la tehnologii. Nici aceste detalii nu au fost prevăzute, deși vara trecută existau deja date despre accesul copiilor și profesorilor la calculatoare, telefoane inteligente și internet. Vorbim de 16 mii de elevi (4,8% din total) și 3 mii de pedagogi (10,6%), nu mai puțin. Cei mai dezavantajați sînt cei din mediile rurale. Și doar în aprilie, anul ăsta, autoritățile au anunțat că vor distribui 10 mii de laptopuri prin țară.

Elena, fiind o elevă din capitală, remarcă: „Noi avem toate aceste oportunități […] Și acum mă gîndesc că aș face antiteza cu elevii de la sate, care își doresc să studieze și chiar au nevoie de aceste studii, dar care din păcate nu au toate cele necesare pentru a fi prezenți la ore. Și atunci, cred că e dificil faptul că sîntem supuși aceluiași examen de bacalaureat – și acei care au avut parte de profesori responsabili care au căutat ca elevii să învețe, și cei care au avut mai puțină parte de studii în acest mediu online”.

Paradoxal, încă din perioada pre-pandemică, există mitul că moldovenii au conexiune foarte bună la internet. Noi la sic! am scris anterior că lucrurile nu sunt deloc roz cînd vine vorba de educația la distanță.

Povestește Mariana Ianachevici: „Noi la asociație avem familii în care cinci copii aveau un singur telefon mobil de pe care trebuiau să reușească să vorbească toți, să-și primească toți temele și să încerce să facă atît cît pot temele.” Cît privește abilitățile, uneori limitate, de a opera calculatoare în rîndul profesorilor, Mariana Ianachevici observă că toți absolvenții instituțiilor pedagogice au avut cursuri IT. „Întrebarea mea este simplă. Statul a cheltuit niște bani [pentru aceste cursuri]. Statul poate avea exigența ca această această cheltuială să-și aibă astăzi reflecția în practică?”

Connection lost

Lipsa abilităților digitale sau conexiunea proastă la internet sigur e o problemă, dar o problemă și mai gravă care a ieșit la iveală în educație în această perioadă este lipsa conexiunii între profesori și elevi și, în general, între adulți și copii.

„Îl numeai pe elev. Liniște. Tăcere.”

Doamna Revenco își relatează experiența: „Parcă erau alți copii, nu mai erau copiii noștri. S-au pus la încercare calități pe care trebuie să le formeze școala, cum ar fi voința, hărnicia, responsabilitatea. Lucrai uneori cu 10-12 elevi. Îl numeai pe elev. Liniște. Tăcere. Ajungeam la situații în care îi sunam pe părinți. Sau părinții scriau: vă rog, întrebați-l, eu nu știu ce să mai fac cu el. Doarme, nu vrea să se conecteze la oră.”

„E clar că trebuie să tragem niște concluzii și ele-s triste, pentru că eșecul e și al profesorilor, și al părinților”, adaugă profesoara de română.

Elena, pe de altă parte, oferă perspectiva elevilor: „Sincer noi am avut o mînă mare de oameni absenți în perioada cînd eram mai ales în mediul online, pentru că, firește, nu poți monitoriza și nu poți impune un elev să-și conecteze camera, de exemplu. Și atunci elevul se obișnuiește cu un mod de viață altfel și își vede de propriile interese. Cumva la vîrsta de 18 ani cred că fiecare este matur să decidă unde își petrece timpul și ce face, cum îl investește.”

Bineînțeles, lipsa de conexiune interumană pe online se întîmplă și în alte domenii. Nu e o problemă doar a copiilor, e o problemă a oamenilor care nu văd în comunicarea online aceeași comunicare obișnuită. Victoria concluzionează că în loc de metodele tradiționale de predare, care deseori se bazează pe „frică și rușinare”, putem pune încredere, respect, cunoaștere și acceptare a nevoilor copiilor și adulților, capacități de comunicare non-violentă.

Reforme, numai pe hîrtie

Natalia Revenco e de acord că, online sau ba, în Moldova se predă cum s-a predat mai înainte. „Se pune accentul pe partea academică, predarea unei sume de cunoștințe și elevul să ne-o întoarcă înapoi în același volum. Dar la dimensiunea asta umană, ceea ce se cheamă formarea personalității… [mai puțin].

„Pentru că s-a vorbit de reformă, reforma nu s-a efectuat de facto. Pentru că în învățămînt au rămas aceiași profesori cu stilul tradițional de predare și undeva și orgoliul ăsta cu notele mari luate la examene. Sistemul de învățămînt nu o să se reformeze ușor, pentru că, de fapt, noi nu mai avem profesori practic prin școli.”

Mariana Ianachevici e de părere că reforma în educație trebuie să includă și o revizuire a managementului în educație, care să atragă mai multă atenție bunăstării psihoemoționale atît a profesorilor, cît și a elevilor.

Proiectul este finanțat din sursele grantului oferit de Fundația Soros Moldova din Fondul de Rezervă "Phase II COVID-19 response" pentru susținerea Republicii Moldova în combaterea răspândirii coronavirusului de tip nou.

V-ați abonat cu succes la sic!
Bine ați revenit! V-ați logat cu succes.
V-ați logat cu succes.
Adresa aceasta a expirat
Succes! Contul Dumneavoastră a fost activat, Acum aveți acces la tot conținutul.