Cît de urgentă e starea de urgență impusă la 1 aprilie? Care-i logica diverselor măsuri de siguranță? Moldovenii nu prea respectă aceste restricții, iar moderatorii episodului 6 al podcastului „Asta-i situația!” – Victoria Coroban și Eugen Muravschi – caută răspunsuri de la Ala Tocarciuc, expertă internațională în sănătate publică, și Vadim Pistrinciuc, sociolog, fost deputat, ex-viceministru al muncii și protecției sociale. La fel, Irina Frunză, membră a diasporei, ne povestește de ce în Irlanda lucrurile stau altfel.

Mai puteți asculta podcastul pe Google Podcasts, Apple Podcasts, Facebook, Youtube, Spotify, Pocket Cast, Breaker, și RadioPublic.

„Lucrurile nu sînt ceea ce par”

Oficial sîntem în stare de urgență, în varianta cea mai „hardcore” din punct de vedere al legislației. Dar cît de justificată e ea, avînd în vedere că multe din restricții au fost deja anulate?

„Din punct punct de vedere medical, starea de urgență ar fi trebuit introdusă încă în februarie”, spune Ala Tocarciuc. În opinia expertei, introducerea stării de urgență a accelerat „coborîrea de pe acest munte”, cel al numărului de infectări.

Dar. Înainte de „starea de urgență” de acum, noi am avut „stare de urgență în sănătate” și multă lume se întreabă dacă măsurile luate în cadrul stării generale de urgență – închiderea școlilor, reducerea programului localurilor și magazinelor – se puteau lua și în starea de urgență în sănătate.

„Presupun că da (...) Dar iarăși, am văzut mai multe comunicări pe partea economică. Deci, am înțeles că această stare excepțională a (...) avut și dimensiunea economică – să ofere guvernului niște împuterniciri și drepturi pe care ei nu le-ar fi avut fără această stare”, spune Ala Tocarciuc.

Nedumerirea multora e că pînă acum Guvernul a luat doar măsuri pe care le putea lua oricum, și fără stare de urgență.

Explică Vadim Pistrinciuc: „Ce înseamnă stare de urgență? Este ca o stare de război și Guvernul are competențe lărgite, are dreptul să aprobe legi în afara procedurii parlamentare. Întrebarea mea e – care din măsurile de pînă acum cad sub această incidență? Vă spun. Niciuna.” Potrivit lui, ar fi fost altă treabă dacă Guvernul și-ar fi folosit competențele lărgite, bunăoară, pentru a redirecționa achizițiile neesențiale înspre lupta cu pandemia sau procurări de vaccinuri. „Dar așa (...) Este o decizie eminamente politică”.

Pînă și Igor Dodon a recunoscut că starea de urgență e legată de disputele politice dintre Parlament și Președinție. Mai apoi, și prim-ministrul interimar Aureliu Ciocoi a declarat că deputații folosesc starea de urgență în scopuri politice.

Restricțiile versus logica

Cu sau fără stare de urgență, restricțiile sînt necesare pe timp de pandemie. Dar regulile se tot schimbă de la o perioadă la alta, uneori creîndu-se impresia că-s luate la plesneală, fără vreo logică.

De exemplu, mulți se întreabă de ce barurile și bisericile au rămas deschise, dar nu și teatrele sau sălile de concerte, unde riscul de infectare este mult mai mic.

„Nu este normal cu un număr așa de mare de îmbolnăviri să lăsăm localurile să fie deschise (...) Dacă luăm numărul de cazuri pe care le avem noi în 14 zile la 100 mii de populație, noi demult sîntem în zonă roșie. Nici nu roșu, dar roșu închis”, spune Ala Tocarciuc, adăugînd totuși: „Dar, înțelegeți, nu avem doar pandemia. (...) Pandemia este o dimensiune a vieții noastre, doar o parte. Mai este și partea economică, și partea socială.” Experta sugerează că ăsta a fost un fel de compromis din partea guvernului pentru a compensa lipsa de sprijin real.

Vadim Pistrinciuc e de acord că măsurile impuse de autorități uneori par luate la întîmplare. Potrivit lui, restricțiile nu trebuie adoptate ca reacție la unele evoluții, ci în anticiparea lor. La fel, e nevoie de cercetări: „Știința trebuie să fie la baza deciziilor luate (...) Trebuie să te uiți punctual unde sînt cele mai multe infecții (...) Dacă nu poți la nivel de țară, dacă nu ai baza de date, poți să faci (cercetările) la nivel experimental, pe anumite eșantioane mai reduse, între comunități.”

Cît despre funcționarea bisericilor, explicația oferită de Ala Tocarciuc e că segmentul demografic care merge la biserică nu-i așa de mare și că restricțiile s-au luat diferențiat și în funcție de segmentele demografice. Asta deși din punct de vedere al riscului de a face complicații, segmentul care merge la biserică e cel mai vulnerabil. Pe de altă parte, la teatre nu merg chiar atît de mulți oameni și acolo e mai ușor să supraveghezi respectarea distanței.

O altă măsură confuză a fost închiderea și deschiderea școlilor. Ala Tocarciuc explică: „Deja se cunoaște, copiii fac forme ușoare sau asimptomatice. Dar copiii sînt foarte buni purtători (...) S-a văzut la început de decembrie, cînd aveam un număr mare de îmbolnăviri (...) Și s-a luat o decizie să se trimită toți elevii acasă. Pînă la sărbătorile de iarnă, a scăzut numărul de îmbolnăviri, ceea ce a confirmat niște ipoteze cunoscute – copiii sînt foarte buni transmițători”.

„Boala cel mai mult se transmite în familie. Respectiv, copiii pot aduce (virusul) și părinților, și buneilor. Dacă noi cumva închidem portița asta de aducere, micșorăm numărul de îmbolnăviri. Și asta a funcționat”, a adăugat experta.

Plimbările în parcuri și păduri a fost, la fel, un subiect aprins de discuții. În cadrul ultimei „stări de urgență”, inițial s-au interzis plimbările în parcuri și păduri, dar la interdicție s-a renunțat chiar înainte ca aceasta să intre în vigoare. În Cehia – povestește Eugen Muravschi din propria experiență – plimbările în aer liber nu s-au interzis niciodată, fiindcă autoritățile au înțeles cît sînt ele de importante pentru sănătatea psihică a populației, dar și pentru prevenirea problemelor legate de sedentarism.

Și Ala Tocarciuc e convinsă că plimbările nu trebuie interzise, dar numai cu condiția ca regulile de distanțare și de purtare a măștilor să fie respectate cu strictețe. „Virusul stă într-un nor (de aerosoli). Dacă, spre exemplu, dumneavoastră mergeți pe alee și înaintea dumneavoastră a mers cineva 5 minute în urmă și a strănutat, (virusul) a rămas în nor. În special pe timp de ceață, el stă suspendat în aer. Dumneavoastră mergeți din urmă și inspirați acel nor. E mai mica probabilitatea decît în încăperile închise, dar oricum există”.

Teoria relativității regulilor la moldoveni

O neclaritate pentru moldoveni e cît măsoară exact „distanța socială”. Deși regula stabilită de OMS e minim 2 metri, regula națională e 1 metru. „Este stabilit prin cercetări, dacă vă aflați la distanță de 2 m față de o persoană care este infectată cu Covid, atunci sînteți protejat, chiar dacă nu aveți mască, o să fiți cumva protejat”, afirmă Ala Tocarciuc.

Regulile stabilite de OMS sînt egale pentru toate țările – spune experta în sănătate publică – doar că țările aleg din aceste reguli ceea ce se poate aplica la nivel național și uneori le ajustează. „Ajustarea” sau „îmblînzirea” regulilor e valabilă nu doar pentru autorități – de exemplu, la moldoveni purtarea măștii sub nas sau pe barbă a devenit o „normă”. „Dacă ei au pus masca doar de dragul regulii și nu se gîndesc, de fapt, că masca este un instrument de protecție pentru ei, asta e neglijență față de propria lor persoană”, se indignează Ala Tocarciuc.

Însă nu e mereu vorba neglijență, uneori e greu să ții pasul cu regulile, care se pot schimba de la o zi la alta. Care ar trebui să fie reperul în tot acest carusel de măsuri? Regula de aur, potrivit Alei Tocarciuc, e că întotdeauna ultimul mesaj e cel valabil, pentru că el reflectă cel mai bine situația la zi.

Restricțiile versus încrederea

Cînd cineva îți cere să respecți o regulă mai strictă îți cere un sacrificiu, iar cînd acel cineva singur încalcă regula, nu mai ești motivat să asculți. La asta trage atenție și Vadim Pistrinciuc: „De aici apare negarea unor reguli. Dacă voi nu faceți, voi nu purtați mască, voi umblați la pensionari și o fotografiați fără măști, nici eu n-am să port mască în lift sau în benzinărie sau magazin. Tu-mi zici că eu nu am dreptul să fac o nuntă sau o cumătrie, dar tu o faci (...) Din start, inamicul comun s-a bifurcat – pandemia, virusul și autoritățile, (...) care nu fac ceea ce cer de la noi”.

Nu peste tot pe glob autoritățile sînt văzute din oficiu ca un adversar. Irina Frunză, o moldoveancă stabilită în Irlanda – una din țările cu cele mai dure restricții – spune că, în cazul irlandezilor, sancțiunile au un rol mai mic. Mult mai relevantă e relația pe care o au cu autoritățile, dar și valorile la care se raportează.

„Eu cred ca ei real au încredere în guvernul lor. Pentru că sondajele publice arătau că 75% din respondenți susțin acțiunile guvernului. În al doilea rînd, ei chiar apreciază viața omului și atunci cand la TV se zice că bătrînii mor, pentru orice irlandez asta este o dramă, o suferință. (...) Viața umană este valoare”.

Pentru mulți moldoveni, dimpotrivă, zici că e o virtute socială să te strecori printre reguli, să amăgești autoritățile, să fentezi legea. Între cetățeni și autorități e fie o relație de competiție, fie una de complicitate – noi le tolerăm păcatele lor, ei pe ale noastre. Vadim Pistrinciunc vede în asta un alt motiv pentru care moldovenii nu respectă restricțiile anti-Covid. „În primă fază noi am avut pedepse prea mari pentru că se plimba cineva în parc. În fazele ulterioare (sancțiunile) pur și simplu au dispărut și în final ajungem la valurile astea care răpesc foarte multe vieți”.

În condițiile în care populația nu are încredere în autorități, autoritățile se tem să zgîndăre multiplele bube sociale și astfel evită să fie consecvente în impunerea sancțiunilor. În Irlanda e altfel: autoritățile nu se culcă pe-o ureche și își îndeplinesc funcția disciplinară. Irina Frunză: „Sancțiunile sînt destul de dure. Eu nu vreau să discriminez, dar există o parte a societății care ascultă și o altă parte a societății, care de obicei e un mix din diferite culturi și oameni veniți din toate părțile lumii, care au o abordare diferită față de guvern. De exemplu noi, moldovenii, credem mai puțin în guvern și în cuvîntul lui și mai puțin ne temem. Eu cunosc cazuri cînd unii moldoveni au încercat să încalce limita (de deplasare) de 5 km (de la locul de reședință), pentru că (pentru ei) e non-sens. (...) Mulți s-au jucat cu focul pînă au fost amendați”.

„Cea mai mare problemă în Moldova e că (...) viața omului nu este apreciată. Oamenii cumva nu simt faptul că mor oameni în spital. OK, nu-i neamul meu, eu nu-l știu. Mai mor, ce să facem? (...) Eu mă uit în transportul public... De exemplu, aici e foarte strict: mască, (distanță de) 2 scaune libere în care nu poți să te așezi. În Moldova eu am văzut ca asta nu funcționează. Și da, se spune că sîntem frustrați, ca sîntem închiși și izolați, dar eu mă simt mai în siguranță aici”, spune Irina din Irlanda.

Pandemia de neîncredere

Dacă soluția pentru pandemie – spun oamenii de știință – e vaccinarea, atunci care ar fi soluția pentru pandemia de neîncredere vizavi de vaccinuri? Atît timp cît politicienii noștri folosesc vaccinul pentru dispute politice, în loc să vină cu un mesaj comun către toți susținătorii lor, soluția pare tot mai departe.

Vadim Pistrinciuc: „Cred că ajungem la momentul cînd o să avem destule vaccinuri disponibile și o să ne ciocnim de un perete foarte puternic – vorbesc de cei care neagă (existența sau pericolul coronavirusului) sau care nu vor să vaccineze. Și iată acolo deja (contează mult) comunicarea cu cetățenii și comunicarea internațională. Atunci vom avea nevoie neapărat și de mesajul bisericii, și al militarilor, și al profesorilor, și al medicilor, și al influencerilor, și al artiștilor, și al cui vrei”.

Așadar, relația populației cu restricțiile pandemice, cu regulile în general, e o oglindă a relației noastre cu autoritățile. Încrederea e ceva ce se construiește greu. Ai nevoie de multe experiențe pozitive ca să clădești cărămizile încrederii și e suficientă o singură acțiune care să le dărîme pe toate.

Proiectul este finanțat din sursele grantului oferit de Fundația Soros Moldova din Fondul de Rezervă "Phase II COVID-19 response" pentru susținerea Republicii Moldova în combaterea răspândirii coronavirusului de tip nou.

V-ați abonat cu succes la sic!
Bine ați revenit! V-ați logat cu succes.
V-ați logat cu succes.
Adresa aceasta a expirat
Succes! Contul Dumneavoastră a fost activat, Acum aveți acces la tot conținutul.