Echipa sic! lansează podcastul „Asta-i situația!”, în care discutăm despre subiectele pe care le credem cele mai importante și interesante. Sezonul întîi e dedicat pandemiei de coronavirus în Moldova, iar în primul episod vorbim despre aspectele economice ale corona crizei, împreună cu invitații noștri – Doina Ursachi, co-fondatoarea și directoarea Summit Events Moldova, și Marcel Spatari, director Syndex România.

Mai puteți asculta podcastul pe Google Podcasts, Apple Podcasts, Facebook, Youtube, Spotify, Pocket Cast, Breaker, și RadioPublic.

Iată un rezumat al primului episod, moderat de Andrei Lutenco și Eugen Muravschi:

◾ Nimeni nu s-a așteptat că pandemia va dura atît. Rezervele s-au epuizat rapid, iar afacerile care n-au știut să se reorienteze prompt, au trebuit să se închidă.

◾ Chiar și afacerile care au găsit noi direcții de activitate au trebuit să se despartă cu o parte din angajați.

◾ Către luna iunie, s-au pierdut peste 45 de mii de locuri de muncă. Iar dacă numeri și jumătățile de normă pierdute de angajați, cifra se ridică la 100 de mii.

◾ Ajutorul statului a fost insuficient, întîrziat și, paradoxal, slab accesat de comunitatea de afaceri.

◾ Guvernul ar fi putut găsi măsuri alternative, cu aceeași bani, care chiar să vină în ajutorul firmelor și angajaților.

◾ Pandemia mai durează, iar Moldova ar trebui să ia exemplu de la UE pentru relansarea economiei.

Cum s-au descurcat firmele?

Doina Ursachi ne povestește experiența firmei Summit Events, o afacere ce se ocupă de organizarea evenimentelor, servicii de catering și nu doar. Compania a trebuit să anuleze toate rezervările și să spere că restricțiile vor dura cît mai puțin. Firma a folosit repaosul în activitate pentru a-și instrui personalul online, dar asta nu a putut dura mult. „Cel mai complicat moment a fost momentul cînd s-au terminat banii pe cont (...) Pot să zic că ne-a ajuns pe vreo două luni”.

„Tot ce-am avut am investit în echipă. Am încercat să-i ajutăm.”

Doina și colegii de la Summit Events nu au putut profita de colacul de salvare care a fost redeschiderea teraselor vara pentru celelalte afaceri Horeca. Una din soluții a fost să dezvolte un serviciu de home catering. La fel, firma a început să ofere asistență tehnică pentru organizarea evenimentelor online. Doina și colegii au lansat și un site pentru a-și digitaliza serviciile, dar pe cont propriu.

Impresia e că firmele au rămas să se descurce singure. S-a vorbit mult despre sprijinul din partea guvernului, care promitea sute de milioane ajutor, dar aceste cifre au rămas mai mult pe hîrtie.

Cum a încercat guvernul să ajute mediul de afaceri?

Explică Marcel Spatari, autorul studiului „Cine plătește factura pandemiei?”. Au existat trei măsuri principale, prima fiind rambursarea taxelor pentru șomajul tehnic. „S-a discutat destul de mult că șomajul tehnic trebuie să fie compensat de către guvern (cum s-a făcut în Europa). Pentru că în Codul Muncii se prevede că se plătește de angajator. Pînă la urmă, guvernul nu a acceptat să plătească șomajul tehnic, ci doar să ramburseze taxele pentru șomajul tehnic”. Dar și această semi-măsură a venit cu întrîrziere, cînd multe firme deja și-au concediat lucrătorii sau le-au dat concediu, neeligibil pentru rambursare.

A doua măsură a fost subvenționarea dobînzilor pe credite. Problema e că măsura a fost utilizată de un număr mic de întreprinderi – firmele sînt reticente să ia credite cînd fluxurile financiare sînt instabile. Iar a treia măsură a fost rambursarea TVA. Dar pentru asta, firmele trebuiau să accepte un control din partea Fiscului, „iar firmele noastre se tem de control pentru că te trezești cu amendă, probleme”.

În loc să ajute firmele și angajații direct, cu bani, guvernul a ales să-i ajute prin măsuri indirecte. Într-un final, din 410 mln lei alocați pentru ajutor s-au absorbit cam o pătrime.

„Guvernul a recunoscut că bani erau, numai că ei au fost direcționați spre niște măsuri indirecte.”

În schimb, spune Marcel Spatari, guvernul trebuia să-și asume finanțarea șomajului tehnic pentru a ajuta firmele să-și păstreze angajații. Suma alocată de guvern pentru ajutoarele indirecte ar fi fost suficientă ca să acopere șomajul tehnic pentru 100 de mii de angajați la o cotă de 50% din salariul mediu pe economie.

Cum a încercat guvernul să ajute angajații?

Marcel Spatari spune că în trimestrul doi, potrivit BNS, s-au pierdut peste 45 de mii de locuri de muncă. Dar estimările Syndex, care iau în calcul și jumătățile de norme pierdute de angajați, ridică cifra la 100 de mii de locuri de muncă. Revenirea la țară a oferit o „plasă de siguranță” pentru unii angajați urbani rămași fără lucru. Însă de de data asta moldovenii nu s-au putut folosi de cealaltă „plasă de siguranță” tradițională – munca peste hotare.

Eugen Muravschi observă că, dacă pentru susținerea afacerilor guvernul a oferit ceva măsuri, fie ele și nepotrivite, atunci pentru susținerea directă a angajaților guvernul n-a făcut practic nimic. Una din puținele măsuri a fost mărirea indemnizațiilor de șomaj, ceea ce a încurajat mai degrabă concedierea angajaților. Potrivit altor modificări, angajatorii au putut impune un program de lucru mai intens, în schimbul unor ore libere mai tîrziu. Cu alte cuvinte, poți fi impus să lucrezi mai mult, fără bonusul cuvenit pentru munca peste program, fapt care contravine standardelor internaționale în domeniul muncii. De asemenea, au rămas neprotejați salariații cu contracte de muncă pe timp determinat, cărora pe timp de criză pur și simplu nu li s-au prelungit contractele.

Și în cazul angajaților, Marcel Spatari consideră că trebuiau să existe compensări directe: „Protejezi salariații ca să protejezi afacerile. Salariații reprezintă nu doar forță de muncă brută, pe care poți să o compensezi, ei reprezintă experiență, competențe. Cînd statul ajută să se păstreze locuri de muncă, ajută să se păstreze competitivitatea firmelor, posibilitatea lor să-și reia activitatea foarte repede cînd se restaurează cererea pe piață”.

Paradoxal, în an de pandemie, salariul mediu pe economie a crescut. Dar au crescut și inegalitățile salariale, remarcă Marcel Spatari, pentru că salariile s-au majorat în sectoarele în care ele și așa erau mari – IT sau operații financiare – iar în unele sectoare salariile au rămas mici. E ilustrativ faptul că în 2020 a fost înghețată creșterea salariului minim pe economie.

Ce e mai departe?

Marcel Spatari crede că e devreme să spunem dacă măsurile au fost corecte. Poate economia noastră, mică și dinamică, va reuși să-și revină rapid chiar și fără măsurile de genul celor adoptate în occident.

Dar pandemia continuă și Marcel Spatari îi recomandă guvernului să se inspire totuși de la Uniunea Europeană, care intenționează să canalizeze miliarde de euro în investiții de infrastructură, economia verde și circulară, digitalizare etc. UE ca instituție, dar și guvernele statelor-membre, sînt gata să se îndatoreze pentru a relansa economia și să aștepte dividende din eventuala creștere economică.

Și Moldova ar putea veni cu un plan strategic de investiții-cheie în infrastructură – autostrăzi, rețele electrice, de gazificare, etc. Asta va face economia mai atractivă pentru investitori, va crea locuri de muncă, va stimula consumul și, deci, va crea premizele pentru o relansare economică post-criză.

Proiectul este finanțat din sursele grantului oferit de Fundația Soros Moldova din Fondul de Rezervă "Phase II COVID-19 response" pentru susținerea Republicii Moldova în combaterea răspândirii coronavirusului de tip nou.

V-ați abonat cu succes la sic!
Bine ați revenit! V-ați logat cu succes.
V-ați logat cu succes.
Adresa aceasta a expirat
Succes! Contul Dumneavoastră a fost activat, Acum aveți acces la tot conținutul.