După ce și-au pierdut majoritatea în Parlament, socialiștii au scos din sertar vechea propunere a lui Vlad Plahotniuc de a modifica Constituția și a reduce numărul de deputați de la 101 la 61. Cei din PSRM spun că această reformă va economisi zeci de milioane, va face deputații să fie mai responsabili, mai puțin corupți și mai ușor de supravegheat[1]. La pachet, socialiștii propun interzicerea traseismului.

Aceleași argumente despre profesionalism, responsabilitate și incoruptibilitate le-am mai auzit și cînd PSRM cu PDM au introdus sistemul mixt. Am scris atunci că acele cuvinte frumoase erau doar o perdea care acoperea o reformă nedemocratică cu multe riscuri și probleme.

Și iată că acum avem un Parlament ales în baza acelui sistem și aproape toți vor să-l dizolve, inclusiv PSRM. Însuși Ștefan Gațcan, picătura care se pare că a umplut paharul socialiștilor, a fost ales într-o circumscripție uninominală.

Nu doar argumentele pentru mixt și pentru reducerea numărului de deputați sunt similare, dar și riscurile acestor reforme, despre care autorii lor nu vorbesc. Explicăm mai jos.

De ce acum?

PSRM și PDM sunt două partide care ambele spun că sprijină reducerea numărului de deputați. Primul a lansat-o Igor Dodon în 2017[2], iar pediștii au preluat-o și au organizat un referendum consultativ în 2019. Apoi, din noiembrie 2019, PSRM și PDM au format o nouă alianță de guvernare, cu o majoritate confortabilă în Parlament, cel puțin la început. De ce nu au promovat această reformă a Parlamentului atunci?

Inițiativa PSRM vine după afacerea Gațcan - primul deputat socialist care a trecut la Pro Moldova. Dacă migrația pediștilor era cumva tolerabilă, se pare că socialiștii sunt mult mai fermi cînd vine vorba de propria curte.

Potrivit ultimelor sondaje, doar două partide intră sigur în Parlament - PSRM și PAS[3], iar intenția de vot privind celelalte partide variază enorm în funcție de comanditarul sondajului[4]. Într-un Parlament cu 61 de locuri, ar fi nevoie de mai multe voturi pentru un singur fotoliu de deputat - indiferent cîtă lume votează și care e formula exactă de repartizare a mandatelor, voturile se vor împărți la 61, nu la 101, ceea ce va rezulta într-un număr mai mare de voturi per deputat. Dacă pragul electoral de 5% rămîne neschimbat, șansele partidelor mai mici vor fi limitate drastic.

Într-un scenariu ipotetic cu alegeri parlamentare anticipate cu doar 61 de mandate la bătaie, PSRM are șanse să scape de inamici precum Pro Moldova, Partidul Șor, Partidul Nostru sau de aliați incerți ca PDM. Ba chiar ar avea șansa să cîștige o majoritate simplă direct, dacă în afară de PAS nu mai trece nimeni pragul electoral.

Motivația PSRM pare bazată în niște calcule electorale de moment, alimentate și de un sentiment de risc și frustrare în legătură cu pierderea majorității parlamentare. Altfel, poate socialiștii ar fi propus această reformă cînd erau în alianță cu un PDM încă nescindat și totul era roz.

La ce ar duce această reformă?

Am explicat deja mai sus că principalul efect ar fi avantajarea partidelor mari și blocarea celor mici. Balanța nu va fi înclinată dinspre corupți spre onești, ci dinspre cei mărunți spre cei puternici.

Reducerea numărului de deputați n-ar avea niciun efect sigur asupra coruptibilității și profesionalismului deputaților. Dimpotrivă, efectul ar putea fi invers:

  • Numărul de voturi mai mare necesar pentru fiecare mandat avantajează partidele cu mai mulți bani, mai multe resurse;
  • Într-un Parlament mai mic ar fi ușor de obținut sau cumpărat o majoritate - nu e nevoie să rupi cîte 14-17 deputați, poate și 5 ar fi de ajuns;
  • Ca să-l cităm pe James Madison: „Oricît de mică ar fi Republica, numărul Reprezentanților trebuie ridicat pînă la un anumit nivel, ca pavăză împotriva uneltirilor celor puțini”.[5]

Oricît de dezamăgitoare ar fi politica moldovenească, un număr mai mare de locuri în Parlament înseamnă mai multă diversitate de interese în Legislativ, mai multă rivalitate și mai mulți deputați care să se monitorizeze unii pe alții.

Traseiștii la gunoi?

Reforma propusă de PSRM prevede și interzicerea traseismului. Această „soluție” a fost deja încercată în Ucraina cu „mandatul imperativ”, însă Comisia de la Veneția a spus clar că revocarea mandatului pentru schimbarea partidului nu este o practică democratică[6].

De asemenea, nu ar fi nici măcar o soluție efectivă. Ipotetic, un deputat poate fi cumpărat să voteze diferit de partidul său fără a-l părăsi. Acest parlamentar poate refuza să iasă din fracțiune - cum va fi el penalizat? Dacă e dat afară din fracțiune, ce se întîmplă mai departe - rămîne deputat independent și poate să se alieze informal cu fracțiunea care l-a cumpărat? Atunci legea nu este efectivă. I se ia mandatul? Atunci legea nu e democratică - un grup de deputați nu poate decide să revoce mandatul altui ales al poporului.

Problema adevărată, din punct de vedere al democrației, nu este traseismul politic. Este întru totul moral, legitim și corect ca un deputat să treacă în alt partid, de exemplu, pentru a-și spori șansele de a promova anumite politici și proiecte de legi. Pare mai puțin corect, dar este de asemenea dreptul deputatului de a trece în alt partid pentru a-și spori șansele de a fi reales.

Ceea nu este corect e cumpărarea deputaților. Spre exemplu, cînd un deputat părăsește PDM pentru a adera la Pro Moldova, care ar putea fi motivația sa practică? Șansele de realegere? Pro Moldova nici nu apare în majoritatea sondajelor încă. Oportunitatea de a implementa politici? Asta se face în cadrul coaliției de guvernămînt, nu din opoziție. Astfel de migrații parlamentare trezesc suspiciuni rezonabile de corupție politică.

Problema nu e în dreptul deputaților de a-și schimba fracțiunea. Problema începe înainte ca politicienii să ajungă în Parlament - atunci cînd Comisia Electorală Centrală, Agenția Națională de Integritate și procurorii nu-și fac treaba. Cînd Ilan Șor ajunge deputat cu certificat de integritate de la ANI, problema nu e în numărul deputaților.

Dacă PSRM vrea ca parlamentarii să fie onești și profesioniști, atunci trebuie să asigure independența și libertatea de acțiuni a structurilor relevante (ANI, CEC, PG, CNA) pentru ca acestea, la rîndul lor, să prevină accesul politicienilor corupți sau coruptibili în Parlament.

La fel de importantă e transparența finanțării partidelor. Or PSRM și informalul său lider Igor Dodon nimeresc dintr-un scandal în altul: ba offshorul din Bahamas, ba cîte un milion pe lună de la ruși, ba finanțele neclare de la fundația primei doamne, ba culiocul negru, ba vacanțale luxoase ale președintelui, iar scuzele devin tot mai subțiri - ba e o minciună pentru Plahotniuc, ba e generozitatea unor „prieteni”. Pe scurt, socialiștii nu sunt tocmai în poziția de autoritate morală să țină lecții despre integritate ireproșabilă.

Concluzie

Interzicerea traseismului și reducerea numărului de deputați e o reformă care nu abordează cauzele reale ale corupției din Parlament. Dimpotrivă, va avantaja partidele mari sau bogate, va slăbi partidele mici de opoziție, va reduce pluralismul politic, va limita independența individuală a deputaților în favoarea influenței grupurilor de interese care i-au băgat în Parlament, fără a reduce accesul celor corupți la procesul electoral. Pe scurt, reforma propusă de PSRM este un pas spre o republică oligarhică în sensul clasic al termenului.

Acest articol poate fi preluat în întregime, cu menționarea sursei, iar în cazul republicării pe web, și cu însoțirea unui link activ spre articolul original.

Abonați-vă la articolele noastre și pe Telegram.


  1. 61 de deputați ar face față volumului de muncă, care există în prezent în Parlament, spune președintele fracțiunii PSRM, socialistii.md ↩︎

  2. Dodon a semnat Decretul: Referendum consultativ pe patru subiecte, agora.md ↩︎

  3. Barometrul Opiniei Publice, iunie 2020, ipp.md ↩︎

  4. Dacă duminica viitoare ar avea loc alegeri, patru partide ar intra în Parlament, ipn.md ↩︎

  5. The More the Merrier? Choosing the optimal number of representatives in modern democracies, voxeu.org ↩︎

  6. Report on the imperative mandate and similar practices, venice.coe.int ↩︎