Sistemul mixt, criticat cu înverșunare de opoziție și apărat cu îndîrjire de guvernare, a fost aplicat pe viu pe 24 februarie. După atîtea analize, opinii și dezbateri, putem în sfîrșit să discutăm cum funcționează sistemul în practică. Noi, la sic!, am publicat mai multe materiale despre mixt, referindu-ne adesea la opiniile Comisiei de la Veneția. Mai jos vom încerca să vedem cum s-au adeverit avertizările Comisiei.

Influența business-ului

Experții din Veneția au spus că sistemul mixt în Republica Moldova va crește riscul influențării candidaților din circumscripții de către oameni de afaceri sau alte părți terțe. Merită de reținut că riscul e legat de „the present Moldovan context”[1]. Adică contextul în care două cele mai importante partide care au fost la guvernare în ultimii zece ani au fost create de afaceriști: PDM-ul lui Vlad Plahtoniuc și PLDM-ul lui Vlad Filat. Biznesul și politica în Moldova merg mînă-n mînă, iar dacă la nivel național se mai poate duce cît de cît o luptă de idei între partide, la nivel de circumscripție lupta se duce direct între candidați.

O analiză a Centrului „Parteneriat pentru Dezvoltare” arată că veniturile medii pe lista națională au fost de 179,000 lei pentru femei și 335,000 pentru bărbați. În circumscripții, cifrele urcă la 274,000 pentru femei și 826,000 pentru bărbați.[2] Pe loc, în circumscripții, potența financiară a candidaților contează mai mult. Iar cei care n-au suficientă potență trebuie s-o „împrumute”.

Finanțare incorectă

Comisia de la Veneția recomanda guvernului să reglementeze mai strict finanțarea campaniei politice pentru a limita influența biznesului. Temerea a fost justificată: Partidul Șor, finanțat de un afacerist care deja a fost condamnat pentru rolul său în furtul miliardului, a intrat în parlament cu 7 deputați. Ilan Șor & Co au cheltuit aproape 3 milioane de lei per mandat.[3] Aici nu punem la socoteală rețeaua de magazine „sociale” Merișor, practic o formă instituționalizată de corupere electorală. Un loc de cinste alături de Merișor și Orheiland îl au și fundațiile de caritate precum Edelweiss și Din Inimă, prin care PDM și PSRM își fac nestingherit reclamă anu-mprejur, fără a raporta vreun bănuț la CEC. Ce să mai zicem dacă înșiși guvernanții au ignorat legile scrise tot de ei și au împărțit cu mîna lor pomeni electorale în stînga și în dreapta.[4]

Resursele administrative

Prima opinie a Comisiei face referință la raportul OSCE/ODIHR de monitorizare a alegerilor prezidențiale din 2016, care spune că folosirea resurselor administrative a slăbit procesul democratic.[5] Raportul le recomanda autorităților să adopte niște prevederi care să prevină astfel de abuzuri, iar Comisia de la Veneția a sugerat că reforma electorală e o ocazie bună pentru a rezolva această problemă. Guvernanții au preferat însă să nu-și taie craca de sub picioare.

E drept că acest cusur nu ține strict de sistemul mixt, însă influența resursei administrative e amplificată de mixt. Partidul de guvernămînt poate folosi aceleași pîrghii cu care a atras majoritatea primarilor să influențeze candidații din circumscripții. Tergiversarea reformei teritorial-administrative și dependența de bugetul central a raioanelor lasă aleșii și liderii locali la cheremul guvernării de la Chișinău.

Șansele femeilor

O altă critică de la Veneția a fost că mixtul va reduce numărul de femei care pot ajunge în Parlament. Pe lista națională, partidele sunt obligate să aibă cel puțin 40% din candidați femei. E drept că majoritatea partidelor au preferat să trateze asta ca pe o formalitate și au lăsat femeile în coada listei. În circumscripții însă au avut mînă liberă. Din 321 de candidați pe circumscripții doar 67 au fost femei. Din cele 26 candidate care au intrat în Parlament, 15 au fost alese pe liste și doar 11 în circumscripții. Femeile ar fi fost mai bine reprezentate într-un sistem proporțional.

Cifrele despre veniturile candidaților indică și o altă problemă. Cînd politica se amestecă cu afacerile, inegalitatea economică dezavantajează femeile. Pe listele naționale, candidații au avut în medie venituri de două ori mai mari decît candidatele. În circumscripții, veniturile bărbaților au fost de trei ori mai mari decît ale femeilor. Circumscripțiile uninominale amplifică inegalitatea economică în detrimentul femeilor.

Pragul electoral înalt

Opinia Comisiei mai zicea că pragul electoral de 6% e foarte înalt, ducînd la irosirea multor voturi. Cînd 51 de mandate se alocă pe circumscripții dintr-un singur tur (și mai multe voturi irosite), efectul pragului de 6% e amplificat. Astfel, PCRM și Partidul Nostru, care au luat cîte 4% și 3% respectiv nu au niciun reprezentant în Parlament. Aici trebuie să amintim de legea lui Duverger, despre care am mai scris: circumscripțiile uninominale favorizează partidele mari. Lumea votează candidații „cu șanse”, iar pragul înalt pe listele proporționale încurajează acest fel de a gîndi.

Delimitarea circumscripțiilor

Autorii Opiniei spun direct că nu e rolul lor să verifice acuzațiile de gerrymandering, însă atenționează că delimitarea circumscripțiilor trebuie să se facă de către o comisie independentă și să respecte principiul egalității votului. Ei se referă în special la Transnistria și circumscripțiile din afara țării. Pe scurt, ei cer criterii clare și nu arbitrare. În practică, vedem un dezechilibru major. În circumscripția 50 Diaspora de Vest, Maia Sandu a cîștigat cu 50 din 62 de mii de voturi. În circumscripția 51 SUA și Canada, Dumitru Alaiba a cîștigat cu 2200 din 4500 de voturi. Diferența este enormă și nu contează că ambii candidați au fost din partea blocului ACUM. Votul unui moldovean din SUA cîntărește mult mai mult decît al unui moldovean din Italia. Cît despre Transnistria, bieții experți n-aveau de unde să anticipeze asemenea operațiuni de amploare.

Impotența CEC

În fine, poate una din cele mai mari probleme este impotența CEC. Comisia de la Veneția se referă atît la aspectul juridic, cît și la cel practic așa cum e raportat de OSCE/ODIHR. CEC nu are suficiente competențe și nici resurse îndeajuns pentru a asigura un proces electoral corect. Opoziția a acuzat numeroase încălcări, iar răspunsul CEC a fost „am sesizat organele competente”. Potrivit experților de la Veneția, CEC are trebui să aibă puterea de a porni anumite investigații, dar și resursele necesare pentru a atrage angajați capabili să pună în practică aceste atribuții. Firește, asta înseamnă și mai multă independență. Pînă una alta însă, ne descurcăm cu Alina Russu, care nu vede nicio problemă cu transportarea organizată de către entități necunoscute a alegătorilor transnistreni la secțiile de votare.[6]

V-am zis noi

Pe scurt, alegerile din 24 februarie au arătat că avertizările Comisiei de la Veneția nu sunt cai verzi pe pereți și ar trebui luate în considerare măcar pentru următorul scrutin. Desigur, partidul cel mai avantajat de aceste „scăpări” ale sistemului electoral este tot cel care a scris regulile de joc. Dacă situația nu se schimbă, recomandările Comisiei vor rămîne în umbra suveranității à la Candu.


  1. Joint Opinion on The Law For Amending And Completing Certain Legislative Acts(Electoral System For The Election Of The Parliament), March 2018, venice.coe.int ↩︎

  2. BANII CONTEAZĂ: Inegalitățile de venituri dintre femeile și bărbații candidați în alegerile electorale 2019, progen.md ↩︎

  3. (Infografic) Aproape trei milioane de lei pentru un loc de deputat. Cât au cheltuit partidele care vor accede în Parlament în campania electorală
    , unimedia.info ↩︎

  4. (foto) Pomeni electorale la PDM Botanica: Au împărțit crupe și ulei, unimedia.info ↩︎

  5. Joint Opinion on The Draft Laws On Amending And Completing Certain Legislative Acts(Electoral System For The Election Of The Parliament), June 2017, venice.coe.int ↩︎

  6. Președinta CEC, Alina Russu, consideră că organizarea transportului către secțiile de votare nu constituie o încălcare în sine a legislației electorale, tv8.md ↩︎