De la ultima reformă administrativă implementată în 2003 de către guvernarea comunistă, există o grămadă de mituri în legătură cu ea. Unul dintre aceste mituri este necesitatea existenței administrației raioanelor pentru a oferi servicii cetățenilor.

În cele mai mici trei raioane ale Moldovei media cheltuielilor administrative pe cap de locuitor este de 2,6 ori mai mare decît în cele mai mari trei raioane.

Fiecare raion întreține un președinte, unul sau doi vicepreședinți, un aparat al președinției de raion și aparatul consiliului raional. Fiecare înseamnă salarii, asigurări, mașini, birouri etc. Însă, care este rostul lor real pentru cetățean?

Administrațiile raionale nu oferă servicii cetățenilor

Atribuțiile administrației raionului, expuse în Legea privind administraţia publică locală, sunt generale și nu au impact direct asupra cetățeanului.1 Necesitatea acestor instituții este umflată artificial, în mare parte din interese politice. Cetățeanul simplu nu primește nicio adeverință, certificat sau vreun alt act direct de la aceste instituții.

Dacă ar dispărea administrațiile raionale, omul simplu nu ar fi lipsit de niciun serviciu de care beneficiază în prezent. Filialele, oficiile și birourile teritoriale se deschid și se închid în dependență de fluxul cererilor. Spre exemplu, dacă ar fi comasate trei raioane, vom avea o singură administrație, însă numărul instituțiilor prestatoare de servicii reale ar putea fi același.

Dezorganizarea teritorial-administrativă

Teritoriul Republicii Moldova este organizat în unităţi administrativ-teritoriale: raioane, oraşe şi sate. Organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova se efectuează pe două niveluri: satele (comunele), sectoarele şi oraşele (municipiile) constituie nivelul întîi, iar raioanele, municipiile Chişinău şi municipiul Bălţi constituie nivelul al doilea. Legea nr.764, de asemenea, prevede și statulul special de autonomie acordat localităţilor din stînga Nistrului şi Găgăuziei.2

Astfel, Republica Moldova are 35 de unități administrativ-teritoriale de nivelul doi care se regăsesc în Legea Bugetului 2017: 32 de raioane, municipiul Chişinău, municipiul Bălţi și UTA Găgăuzia.3

Raioane mici, populație puțină

În 2014, în Republica Moldova a avut loc Recensămîntul Populației și Locuințelor. Chiar dacă au existat multe obiecții față de modul în care s-a desfășurat acest recensămînt și chiar dacă au trecut mai mult de 3 ani pînă cînd rezultatele lui au fost prezentate, pe baza cifrelor apărute pot fi trase anumite concluzii.

În Republica Moldova locuiesc 2,99 milioane de oameni. O scădere de 400 mii de oameni în comparație cu 2004. Populația medie a unui raion este de 64.500 de locuitori. Populația rurală este organizată în 914 comune și avem în medie 2.028 de oameni la o primărie.4

Bugetul raional, care reprezintă totalitatea veniturilor şi cheltuielilor necesare exercitării funcţiilor ce sunt în competenţa raionului, este repartizat centralizat prin intermediul legii bugetului, aprobată de către Parlament.5

Bugete, bugete, bugete

Pentru anul 2017, Bugetul Republicii Moldova este de 8.228 miliarde de lei. Media bugetelor raionale este de peste 192 milioane de lei. Cheltuielile administrative constituie aproximativ 1/3 din sumele bugetelor raionale.6

Diferențele mari de populație, număr de primării, suprafață și cheltuieli bugetare se reflectă direct asupra eficienței de gestionare a unităților administrativ-teritoriale. Cu cît unitatea administrativ-teritorială este mai mică, cu atît mai mult scade capacitatea de a produce valoare și, evident, se măresc cheltuielile administrative pe cap de locuitor.

Calculele arată că în cele mai mici trei raioane ale Moldovei—Basarabeasca, Şoldăneşti și Dubăsari—media cheltuielilor administrative pe cap de locuitor este de 2,6 ori mai mare decît în cele mai mari trei raioane—Hînceşti, Cahul și Orhei. Aceleaşi proporţii sunt adevărate şi pentru administrarea unor servicii publice specifice, cum ar fi educația şi protecţia socială.7

În loc de concluzie

Chiar dacă este declarată o prioritate, reforma administrativ-teritorială întîrzie să fie implementată din cauza costurilor politice majore. O bună parte dintre liderii locali de partid vor rămîne fără fotolii și nu vor mai fi atît de utili conducătorilor de la Chișinău. Despre aceste costuri se cunoaște foarte bine, din experiența de după reforma implementată în 1999. Atunci s-a ajuns la o împărțire mai omogenă a teritoriului, astfel unitățile aveau un număr similar al populației, de 260-270 mii de oameni.

Astfel, actuala divizare administrativ-teritorială este ineficientă și aduce cheltuieli suplimentare pentru fiecare plătitor de impozite.

Vedeți la temă și articolul

Oamenii pleacă, primăriile rămîn

Acest articol poate fi preluat în întregime, cu menționarea sursei, iar în cazul republicării pe web, și cu însoțirea unui link activ spre articolul original.

  1. LEGE Nr. 436 din 28.12.2006 privind administraţia publică locală, în special Articolul 43 (Competențele consiliului raional), art. 51 (Aparatul președintelui raionului), art. 52 (Președintele și vicepreședinții raionului), art. 53 (Atribuțiile de bază ale președintelui raionului, art. 54 (Actele Președintelui de raion), lex.justice.md

  2. LEGE Nr. 764 din 27.12.2001 privind organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova, lex.justice.md

  3. LEGE Nr. 279 din 16.12.2016 bugetului de stat pentru anul 2017, lex.justice.md

  4. Rezultatele Recensămîntului Populației și al Locuințelor 2014, statistica.md

  5. LEGE Nr. 397 din 16.10.2003 privind finanţele publice locale, lex.justice.md

  6. Studiu analitic privind structura administrativ-teritorială optimală pentru Republica Moldova, expert-grup.org

  7. Ibid.