Corectare: în paragraful 2, a fost corectat titlul președintelui armean. Greșeala se atribuie redacției, nu autorului.

Analiză de Dionis Cenușa

Cu ceva timp în urmă, Președintele Igor Dodon a început să manifeste interes față de experiența Armeniei. Faptul că a devenit membră a Uniunii Euroasiatice în mai 2014 nu a oprit țara sud-caucaziană din negocierea unui nou Acord cu UE, iar politica „și-și”1 pare să-i surîdă de ceva vreme și Președintelui Dodon. Dar cît de viabil este și, mai important, ce lecții pot fi învățate din acest model?

Modelul armean – miracol sau experiment geopolitic?

Parafat în martie 2017 și semnat în timpul summitului Parteneriatului Estic din noiembrie 2017, noul de Acord de Parteneriat Extins și Cuprinzător (APEC) împrumută practic toate componentele Acordului de Asociere care fusese abandonat de președintele armean Serj Sargsyan în 2013 sub presiunile Rusiei. Rămâne în vigoare chiar și dialogul politic sau pe justiție, alături de cooperarea economică sectorială. Excepție din document fac toate prevederile care amintesc despre comerțul exterior, adică dimensiunea Zonei de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător.2

Experiența Armeniei de a combina vectorul euroasiatic cu cel european a fost apreciată de către președintele Moldovei, fiind calificată drept model „interesant pentru Moldova”.3 Aflat la Erevan, în luna noiembrie 2017, Igor Dodon s-a arătat ademenit de modul cum Armenia transpune legislația europeană și, totodată, participă la activitatea Uniuniunii Economice Euroasiatice.4

Faptul că precedentul armean va fi atractiv pentru forțele pro-ruse din Moldova era previzibil încă înainte ca Igor Dodon să devină președinte în noiembrie 2016.5 În decembrie 2015, am prognozat că Rusia ar fi interesată de existența miracolului geopolitic armean. Or, exemplul acesteia poate fi folosit de Moscova și forțele pro-ruse din țările Parteneriatului Estic pentru a demonstra că aprofundarea relațiilor cu UE este compatibilă cu aderarea la Uniunea Euroasiatică. Pe viitor, acest lucru poate încuraja o revizuire a actualelor Acorduri de Asociere dintre UE și țările est-europene.

Modelul armean este extrem de util pentru Rusia, deoarece nu doar păstrează o arhitectură geopolitică convenabilă, dar și permite acces la resurse financiare europene pentru construcția de infrastructură etc. în regiune, de care autoritățile ruse nu prea dispun sau nu vor să le aloce. Sigură pe faptul că reformele inspirate din UE de regulă eșuează în regiune, Moscova acceptă modelul armean în calitate de experiment geopolitic. Indulgența Rusiei față de modelul armean reprezintă o invitație deschisă pentru liderii pro-ruși din regiune, inclusiv pentru Igor Dodon.6

Despre comerțul stabil și opinia publică neunivocă

De la aderarea la Uniunea Economică Euroasiatică, relațiile comerciale ruso-armene au fost neuniforme.

DINAMICA relațiilor comerciale ruso-armene 7
Infografic: A. Nicolae

Potrivit datelor statistice, balanța comercială dintre cele două țări, deși s-a normalizat în 2016, a cunoscut un șoc masiv în 2015, când a fost activată participarea Armeniei în structura euroasiatică. Pe de altă parte, fluxurile comerciale armene către UE au fost stabile și au sporit continuu, fapt ce confirmă o capacitate de absorbție mai mare și un consum ascendent în Europa.

DINAMICA relațiilor comerciale euro-armene 8
Infografic: A. Nicolae

Costurile dependenței comerciale de Rusia

Rezultatele comerțului Armeniei cu Rusia, unde se observă fluctuații, reflectă niște fundamente extrem de instabile.

Pe de o parte, din cauza unei activități geopolitice distructive, Rusia atrage sancțiuni externe (interferența în Ucraina), care afectează indicatorii macro-economici interni (stabilitatea rublei, puterea de cumpărare etc.) și se extind asupra țărilor conectate la piața rusească prin fluxurile comerciale și de remitențe.

Pe de alta, economia rusă suferă de deficiențe structurale care pornesc de la dependența sa masivă de veniturile din vânzarea de hidrocarburi, ale căror prețuri au căzut practic dublu în perioada 2013-2015. Deci aderarea la Uniunea Economică Euroasiatică, predicată de către președintele Dodon și deja testată de Armenia, aduce anumite beneficii, dar care sunt excesiv de vulnerabile la șocuri externe. Unele dintre aceste șocuri sunt provocate chiar de Rusia (situația din Estul Ucrainei și Crimeea), fie slăbesc „petro-economia” rusă – fluctuațiile prețurilor globale la petrol.

Anume în comparație cu evenimentele din Uniunea Euroasiatică crește interesul pentru relațiile cu Uniunea Europeană, care este mai stabilă, previzibilă și prosperă. Altfel, Armenia nu ar fi insistat pe semnarea Acordului de Parteneriat Extins și Cuprinzător (APEC) cu UE,9 la doar 3 ani de la aderarea la organizația euroasiatică, dominată de factorul rusesc.

Astfel, Armenia nu doar își minimalizează riscurile externe rezultate din participarea la Uniunea Euroasiatică, dar și diluează dependența geopolitică de Rusia, acceptând o semi-integrare în UE, inclusiv prin transpunerea legislației europene în diverse domenii, exceptând comerțul exterior.

Opinia publică

Mai mult, dispoziția în interiorul societății armene nu este tocmai în favoarea Rusiei, chiar și după 3 ani de la aderarea la Uniunea Economic Euroasiatică, unde se regăsesc alte țări loiale Moscovei. Potrivit unui sondaj, publicat în toamna curentă, circa 50% consideră că impactul apartenenței la organizația euroasiatică este negativ. Aproximativ 40% văd apropierea de Rusia ca obstacol pentru relații mai bune cu UE, pentru care optează peste 80% din respondenți. Chiar și după trei ani de la abandonarea Acordului de Asociere cu UE în septembrie 2013, majoritatea armenilor descalifică gestul.

Rezultatele sondajului acgrc de opinie publică 10
Infografic: A. Nicolae

Concluzii

Prin aderarea la Uniunea Euroasiatică în 2014 și recenta semnare a unui Acord aprofundat cu UE, Armenia demonstrează că își dorește moderarea influenței rusești. Trei ani de participare în cadrul organizației euroasiatice, spre care a fost împinsă de Rusia în 2013, au stimulat Erevanul să reinventeze împreune cu UE un nou Acord, care la fel prevede transpunerea legislației europene și apropierea de UE în diferite domenii (transport, dezvoltare regională, infrastructură etc.).

Combinând participarea la Uniunea Eurosiatică cu dezvoltarea unui dialog aprofundat cu UE, Armenia a creat un precedent atractiv pentru țări din Parteneriatul Estic, cu forțe politice pro-ruse influente, precum Moldova. Totodată, aceste combinații geopolitice hibride par să nu deranjeze Rusia, care din contra vede beneficii din experimentul geopolitic al Armeniei, deoarece permite îmbinarea proiectului euroasiatic cu investiții din UE pentru diverse necesități vitale în regiune, pentru care Moscova nu vrea sau nu poate să aloce bani.

Precedentul armean reprezintă însă și o lecție bună pentru țări ca Moldova, unde forțele pro-ruse vor să revizuiască acordurile cu UE. Aceste lecții pot fi însumate în trei blocuri:

• În primul rând, aderarea la Uniunea Euroasiatică sporește provocările de ordin politic și economic, din cauza activității geopolitice distructive a Rusiei, dar și a efectelor negative a dependenței de hidrocarburi asupra dezvoltării economice.

• În al doilea rând, principalele investiții și practici pozitive de dezvoltare, dar și reforme vin din UE, lucru pentru care Armenia a semnat un Acord nou cu UE, deși cu prețul a trei ani de întârziere și fără a acoperi comerțul exterior.

• În fine, cetățenii manifestă nemulțumire față de aderarea la Uniunea Euroasiatică, cât și față de impactul acesteia asupra Armeniei.

Toate aceste lecții urmează să fie studiate foarte atent de către Președintele Igor Dodon și alți exponenți ai forțelor pro-ruse din țară înainte ca ideea aderării la Uniunea Economică Euroasiatică să fie promovată din nou.