În Moldova locuiesc 3,5 milioane de oameni. Din ei, peste două milioane – la sate. Populația rurală e organizată administrativ în 914 de comune și în medie avem 2.234 de oameni la o primărie în zona rurală. Cifra reală e mult mai mică, pentru că mulți săteni deja s-au mutat în orașe – la Chișinău, Moscova, Bologna, Paris sau Toronto.

Nu cunoaștem numărul real de locuitori din comunele Moldovei. Recensămîntul pentru care am achitat 80 de milioane de lei acum trei ani a eșuat. Guvernul nu e în stare să publice datele acestuia.

Cît de depopulate sunt, de fapt, satele?

Dar putem evalua tendința și situația indirect. Dimensiunea depopulării rurale ne-au arătat-o și alegerile locale din 2015. De exemplu, în comuna Otac din raionul Rezina primarul a fost ales cu voturile a 174 de locuitori. În comuna Cogîlniceni din același raion, pentru victoria la alegeri au fost suficiente 167 de voturi. În Marianca de Jos, Ștefan Vodă cîștigătorul a acumulat 151 de voturi, în Alava, Ștefan Vodă 132 de voturi, iar în comuna Salcia din Taraclia, primarul a fost ales din primul tur cu 81 de voturi. În Salcia, fiecare al 15-lea alegător a devenit consilier local.1

Cît ne costă primăriile?

Multe comune nu adună suficiente impozite nici măcar pentru salariile angajaților primăriei. Costurile administrative per rezident pot fi de 3-5 ori mai mari la primării cu mai puțin de 1500 de locuitori decît media. Astfel într-un studiu publicat în 2009 Expert-Grup a calculat costurile administrative per rezident în dependență de numărul locuitorilor într-o comună.2 Pentru comunele cu mai puțin de 1500 de locuitori costurile administrative erau în medie de 227 lei, pentru comunele cu 1500-3000 de locuitori aceste costuri erau de 142 de lei, iar pentru comunele mai mari de 3000 de locuitori se cheltuia sub 90 de lei per rezident.

Recomandarea europeană este ca primăriile să deservească cel puțin 4500 de persoane, iar media populației unităților administrative de gradul I în UE e de peste 5 mii de persoane.

De ce întîrzie reforma administrativă?

Ultimele șase guverne ale Moldovei au avut ca prioritate în program implementarea reformei teritorial-administrative. Reforma așa și nu a fost implementată. Nu a existat voință politică.

Reforma administrativă e una dintre restanțele majore în implementarea angajamentelor conform Acordului de Asociere RM-UE.3

Strategia veche a expirat, iar guvernarea a adoptat în iulie 2016 alta, pentru implementarea căreia UE și-a arătat disponibilitatea să acorde Moldovei un credit de 50 de milioane de euro.

„Prima consecinţă negativă este că marea majoritate a autorităţilor administraţiei locale nu furnizează servicii publice calitative, avînd în principal un rol reprezentativ, şi nu unul de a asigura servicii...”

Noua strategie confirmă, la capitolul probleme identificate, că: „Fragmentarea administrativ-teritorială şi întîrzierea reformelor în domeniul descentralizării în Republica Moldova creează dificultăţi pentru funcţionarea adecvată a autorităţilor locale. Prima consecinţă negativă este că marea majoritate a autorităţilor administraţiei locale nu furnizează servicii publice calitative, avînd în principal un rol reprezentativ, şi nu unul de a asigura servicii, inclusiv comunale. Baza fiscală şi veniturile colectate pe teritoriul oraşelor sau satelor sînt insuficiente pentru a susţine aparatul administrativ care ar putea furniza servicii publice calitative.”4

Între timp, noi achităm din taxele noastre primării ineficiente și guvernări care nu se țin de cuvînt.

Acest articol poate fi preluat în întregime, cu menționarea sursei, iar în cazul republicării pe web, și cu însoțirea unui link activ spre articolul original.