Negocierile dintre Blocul ACUM și PSRM bat pasul pe loc de ceva timp. Unul din motive este insistența socialiștilor pe faptul că Parlamentul nu poate lucra fără o majoritate formalizată. În discuție a intervenit democratul Andrian Candu, care a repetat același argument: unul fals și, în cazul lui Candu, ipocrit.

Ce spun partidele?

Tabăra PSRM, de cînd au început discuțiile cu ACUM, o ține una și bună că trebuie majoritate parlamentară formalizată. Juristul partidului, Fadei Nagacevschi, spune că altfel pur și simplu nu se poate. Pînă și Igor Dodon s-a prins în horă și a declarat că e neapărat să existe o „majoritate pe deplin funcțională”, cu acord semnat de ambele părți.[1]

Deși democrații nu iau parte la aceste negocieri, cel puțin oficial, Andrian Candu a decis să contribuie și el la discuție. Într-un interviu recent, el declară întîi că e nevoie de majoritate și opoziție formală. După o analogie inspirată despre cum trebuie să-i pui roți și uși unei mașini ca s-o poți împinge, tot așa și cu conducerea Parlamentului, Candu ajunge să recunoască totuși că „trebuie să ai partide care se înțeleg să aibă aceste 51 de voturi și asta înseamnă majoritatea. [...] Poți să o numești altfel, poți să o numești coaliție temporară, poți să o numești coaliție permanentă, poți să o numești majoritate parlamentară, dar trebuie să ai acești deputați în număr de cel puțin 51”.[2]

Adică, deși începe cu o critică în adresa ACUM, fostul spicher ajunge la aceeași poziție: pentru majoritate ajung un minimum de 51 de deputați care se înțeleg să voteze lucruri împreună. Mai mult, atît ACUM, cît și PSRM ar trebuie să noteze un alt lucru spus de Candu: nu contează cum se numește această coaliție.

Ce spun precedentele?

Argumentul lui Andrian Candu este cam confuz și pare să se contrazică singur pe el, însă putem să-l înțelegem. El însuși a fost ales președinte al Parlamentului în 2015 de o coaliție minoritară PDM-PLDM, care nu avea 51 de deputați și a avut nevoie de sprijinul comuniștilor pentru a-l numi în funcție.[3] Aceeași coaliție a numit apoi un guvern minoritar condus de Chiril Gaburici, devenit între timp membru PDM. Deci Andrian Candu și colegii săi pediști sunt exemplul viu că scenariul ACUM este unul fezabil. Nu neapărat bun, dar posibil din punct de vedere legal.

Mai mult, sub aspect pur formal: în 2009, PCRM nu voia nici să audă de proaspăt constituita majoritate parlamentară AIE.[4] Comuniștii văzuseră „doar o hîrtie cu niște semnături”, nu și un „statut” al Alianței,[5] în consecință aceasta ar fi fost doar una „informală” (e doar un exemplu despre cît de departe poate fi împins argumentul formal). Atunci, pediștii din componența AIE nu au văzut o problemă în asta și au purces voios la alegerea spicherului și votarea legilor.

Ce spune legea?

Astăzi, atît socialiștii, cît și democrații fac trimitere la Regulamentul Parlamentului cînd argumentează că o majoritate formală e musai. Legea însă zice cu totul altceva: „Majoritate parlamentară este considerată fracțiunea sau coaliția fracțiunilor, anunțată prin declarație, care cuprinde mai mult de jumătate din deputații aleși”.[6]

Niciun cuvînt despre faptul că majoritatea trebuie să fie definitivă, stabilă, pe termen lung, etc. Adică ACUM și PSRM, la următoarea ședință, pot să „anunțe prin declarație” că au împreună o majoritate de voturi și să numească spicherul, guvernul, să voteze legi cîte-n lună și-n stele. Majoritatea poate fi temporară. PAS, Platforma DA și PSRM pot apoi să se despartă. Regulamentul nu-i obligă să semneze vreun acord complex ori să se căsătorească pentru patru ani. Un „Salut, colegi! Noi avem 61 de voturi” este suficient.

Sau chiar în plus. Pentru că Regulamentul doar dă o definiție pentru ce înseamnă majoritate, nu zice însă că una trebuie neapărat să existe ca Parlamentul să-și poată vedea de treabă. Adică, dacă 61 de deputați ridică mîna pentru un subiect fără să fi anunțat o majoritate, ce facem cu voturile alea, le aruncăm la gunoi?

Cît despre spicher, Regulamentul spune că „fiecare fracțiune parlamentară poate face o singură propunere” și „Este declarat ales Președinte al Parlamentului candidatul care a întrunit votul majorității deputaților aleși”. Asta înseamnă că orice fracțiune poate înainta un candidat, indiferent de înțelegerile formale sau informale dintre ele, și orice candidat care adună cel puțin 51 de voturi devine spicher. La fel se întîmplă și cu restul conduceriii Parlamentului. Nu există nicio cerință legală care să condiționeze numirea spicherului și funcționarea Legislativului de existența unui acord sau a unei declarații de formare a majorității parlamentare.

Buturuga mică

Socialiștii pot să ceară coaliție formalizată pe termen, cu acord și tot pachetul, pentru că așa vor ei. Ar fi mai onest să recunoască însă că o fac din rațiuni politice și să nu inventeze pretexte legale. Negocierile nu au șanse de izbîndă atît timp cît negociatorii își maschează dorințele adevărate ca cerințe legale.


  1. După Consiliul republican al PSRM, Igor Dodon se vrea jucător activ la negocierile cu Blocul ACUM, moldova.europalibera.org ↩︎

  2. Andrian Candu: Dacă cineva visează că eventualele alegeri anticipate se vor organiza pe un alt sistem decât mixt, greșește foarte amarnic, realitatea.md ↩︎

  3. Democratul Andrian Candu a fost ales președinte al Parlamentului de la Chișinău, moldova.europalibera.org ↩︎

  4. Curtea Constituţională a admis contestaţia PCRM, ipn.md ↩︎

  5. O persoană din afara AIE propune celor patru partide liberal-democratice un proiect de statut pentru alianță, ipn.md ↩︎

  6. Lege pentru adoptarea Regulamentului Parlamentului* nr. 797-XIII din 02.04.1996, parlament.md ↩︎