Fostul șef CEC și cel care a condus comisia de formare a circumscripțiilor electorale, domnul Iurie Ciocan, a încercat să explice deciziile controversate privind numărul de circumscripții alocate Transnistriei (două) și diasporei din Europa (una).1 Vorbind în calitate de „tehnician”,2 acesta a invocat recomandările Comisiei de la Veneția și „teoria științelor politice”. În ambele cazuri, însă, ori a greșit din neștiință, ori a manipulat intenționat.

DISTRIBUȚIA CIRCUMSCRIPȚIILOR în diasporă și în Transnistria încalcă principiul egalității votului.
Ilustrație: A. Nicolae

Domnul Ciocan uită să menționeze că legea scrie asta fiindcă autorii ei au ignorat recomandările Comisiei de la Veneția.

Iurie Ciocan vs Comisia de la Veneția

Întrebat despre Transnistria, domnul Ciocan nu se arată deranjat că pentru o regiune în care la prezidențiale au votat 16,000 de oameni să se deschidă tocmai două circumscripții, iar pentru diaspora europeană, unde au votat 115,000 de alegători, doar una. El argumentează astfel:

„Teoria și standardele propuse de Comisia de la Veneția, de Consiliul Europei, spun în felul următor: Circumscripțiile uninominale reprezintă anumite teritorii, pentru a da reprezentare politică acestor teritorii”.

De fapt, Comisia de la Veneția zice altceva:

„Delimitarea circumscripțiilor este un mijloc important de promovare a egalității votului în toate sistemele electorale.”3

„Potrivit Codului Bunelor Practici Electorale, «egalitatea puterii de vot […] presupune o distribuție clară și echilibrată a scaunelor (de deputat) între circumscripții pe baza unuia dintre următoarele criterii de alocare: populație, număr de cetățeni rezidenți (inclusiv minori), numărul de alegători înregistrați și posibil numărul de alegători care chiar votează. Poate fi considerată și o combinație potrivită dintre aceste criterii. […] Criteriul administrativ și geografic, sau chiar granițele istorice tot pot fi considerate.»”4

Așadar, este recomandabil să se ia în calcul nu doar numărul alegătorilor înregistrați, ci și numărul celor care chiar merg la vot.

Din nou, Comisia îl contrazice pe domnul Ciocan, care afirmă: „Legea scrie nu numărul cetățenilor de facto, dar numărul alegătorilor înscriși în listele electorale de bază la ultimele alegeri naționale. Iată un criteriu cât se poate de exhaustiv, nu poți interpreta altfel, când e scris numărul de alegători.” Domnul Ciocan uită să menționeze că legea scrie asta fiindcă autorii ei au ignorat recomandările Comisiei de la Veneția.

Concret despre Moldova

Dar astea sunt considerente generale, doar niște citate dintr-un oarecare Cod al Bunelor Practici Electorale. Să vedem ce zice Comisia concret despre Moldova: „proiectul de lege trebuie să asigure un proces transparent de formare a circumscripțiilor, cu mult timp înainte de următoarele alegeri parlamentare și pe baza unor reguli clare, anunțate public, care să ia în considerație unitățile administrative și factorii istorici, geografici și demografici.”5

Din nou, e foarte clar că experții de la Veneția nu recomandă nicăieri ignorarea factorului demografic, dimpotrivă – insistă că trebuie luat în calcul. Iar acum Comisia ajunge și la subiectul Transnistriei, unde îl contrazice iarăși pe domnul Ciocan, cît se poate de direct:

„Articolul 74(2)6 stipulează că dimensiunea acestor circumscripții trebuie calculată pe baza numărului de alegători înregistrați pentru ultimele alegeri parlamentare în Transnistria și în restul teritoriului. Ținînd cont că participarea la alegeri în Transnistria este istoric mai joasă decît în restul teritoriului, acesta nu este cel mai bun criteriu.”7

Poate un argument și mai clar este declarația recentă a ambasadorului UE la Chișinău, Peter Michalko, care a spus foarte clar în cadrul unei emisiuni TV că recomandările Comisiei „nu au fost respectate în modul în care ar fi satisfăcător pentru a putea spune că nu generează întrebări”.8

Laie sau bălaie? UE spune una, autoritățile moldovene spun alta.
Ilustrație: A. Nicolae

Iurie Ciocan vs Teoria Științelor Politice

Cu Comisia de la Veneția i-a mers mai puțin, însă domnul Ciocan mai are un as în mînecă: teoria științelor politice. Astfel, el afirmă: „Și teoria științelor politice spune că omul reprezintă teritoriul care l-a ales, nu oamenii care au votat pentru el”.

E greu de înțeles ce are în vedere aici domnul Ciocan. În mod evident, nu există o „teorie a științelor politice”. Există un domeniu—științele politice—în care avem o sumedenie de teorii, uneori contradictorii, alteori complementare, privind o droaie de subiecte – de la formele de guvernare pînă la reprezentativitate și legitimitate.

Teorii (la plural)

Astfel, există teorii și argumente atît în favoarea reprezentativității demografice (în engleză „representation by population” sau „rep-by-pop”), cît și în favoarea celei geografice („rep-by-area/province”). Spre exemplu, reprezentativitatea demografică e în acord cu unul din principiile de bază ale democrației parlamentare – că toate voturile sunt egale.9

Argumentele pentru reprezentativitatea geografică țin adesea de condiții istorice. În Canada, spre exemplu, cînd a avut loc unificarea dintre Canada de Est (francofonă și catolică) și cea de Vest (anglofonă și protestantă), politicienii au căzut de acord ca ambele părți să fie reprezentate de un număr egal de deputați. Chiar dacă 60% din populație locuia în est și 40% în vest. A fost un compromis necesar pentru a păstra Canada unită.10

Totodată, există și argumentul logistic: în Canada, SUA sau alte state mari există teritorii uriașe cu foarte puțină populație. În primul rînd, i-ar fi greu unui politician să-și facă campanie într-o zonă atît de întinsă. În al doilea rînd, teritorii întinse și adesea foarte importante economic ar fi subreprezentate după principiul demografic.

Canadienii au recurs la o soluție foarte populară – un parlament bicameral. Într-o cameră deputații sunt aleși după principiul reprezentativității geografice, iar în cealaltă – după cel al reprezentativității demografice. De fapt, această logică e aplicată și într-o bună parte din restul democrațiilor cu parlament bicameral. În SUA, spre exemplu, Senatul e reprezentativ geografic – fiecare stat are doi senatori, iar Camera Reprezentanților urmează principiul demografic – fiecare stat are un număr de reprezentanți proporțional cu populația.11

Parlament bicameral: Un compromis între reprezentativitatea demografică și cea geografică.
Ilustrație: A. Nicolae

Moldova, pe de altă parte, nu are nici provincii uriașe subpopulate, nici diviziuni istorice ca în Canada, și nici un parlament bicameral care să echilibreze principiul demografic cu cel geografic. Cînd în același parlament deputații sunt aleși cu un număr diferit de alegători, în mod evident se încalcă egalitatea votului.

Reforme cu ciocanul

Pînă la urmă, nici teoria științelor politice și nici Comisia de la Veneția nu-l ajută foarte mult pe domnul Ciocan. Afirmațiile sale fie manipulează intenționat, ceea ce l-ar face pe domnul Ciocan mai mult politician decît „tehnician”, fie arată că dumnealui a citit superficial opinia Comisiei de la Veneția, dar și „teoria științelor politice”. În ambele cazuri, afirmațiile sale ridică noi semne de întrebare privind calitatea reformei a cărei implementare a condus-o.

Acest articol poate fi preluat în întregime, cu menționarea sursei, iar în cazul republicării pe web, și cu însoțirea unui link activ spre articolul original.

  1. Iurie Ciocan: „Teoria științelor politice spune că omul reprezintă teritoriul care l-a ales, nu oamenii care au votat pentru el”, europalibera.org

  2. Ibid.

  3. Venice Commission, OSCE/ODHIR: Joint opinion on [...] Electoral System, pag. 12, venice.coe.int

  4. Ibid.

  5. Ibid.

  6. Numerotarea articolelor este în conformitate cu proiectul de lege trimis Comisiei spre examinare înainte de a fi aprobat.

  7. Vezi 3, pag. 14

  8. Peter Michalko: Recomandările Comisiei de la Veneția nu au fost respectate astfel încât să nu generează întrebări, ipn.md

  9. Representation (politics) wikipedia.org

  10. Rep by Pop, thecanadianencyclopedia.ca

  11. United States Congress, wikipedia.org