Recent, la o masă rotundă organizată despre dialogul dintre Parlament și Societatea Civilă, vicepreședintele Parlamentului, Valeriu Ghilețchi[1], după politețurile de rigoare, a spus că decidenții politici nu trebuie să răspundă în fața ONG-urilor, ci doar a alegătorilor: „noi nu putem fi ostatici, nu vă supărați, ai acestui factor care este numit control al societății civile, totuși suntem votați de cetățeni”.

„... noi nu putem fi ostatici, nu vă supărați, ai acestui factor care este numit control al societății civile...”

Afirmația era un răspuns la plîngerea ONG-urilor că Parlamentul adoptă multe amendamente fără consultări publice. Un răspuns, în principiu, valid. Însă vice-speakerul nu s-a oprit aici. El a continuat spunînd că alegătorii și nu ONG-urile sunt cei care pot să-l cheme la raport. Astfel, potrivit lui, societatea civilă ar trebui să arate mai mult respect, înțelegere și îngăduință față de aleșii poporului.

Domnul Ghilețchi, probabil, a uitat că actuala componență a legislativului nicidecum nu reflectă voința poporului exprimată în cadrul alegerilor parlamentare din 2014, ci mai degrabă abilitatea partidului de guvernare de a înrola și intimida actualii oponenți parlamentari. Ceea ce domnul Ghilețchi reflectă, însă, destul de fidel, sunt nemulțumirile guvernării democrate față de societatea civilă. Să vedem care sunt aceste nemulțumiri și cît sunt ele de întemeiate.

Dușmanii poporului

Tiradele împotriva ONG-urilor nu sunt un lucru nou pentru guvernarea actuală și nici pentru sateliții acesteia. Bloggerii, jurnaliștii, trollii și demnitarii democrați au criticat sincronizat cusururile societății civile. Principalele acuzații ar fi că ONG-urile fac partizanat politic, că finanțarea de peste hotare ar presupune apărarea unor interese străine și că acestea sunt o entitate care ar exista aparte de restul societății și, astfel, nu ar dispune de aceleași drepturi ca restul cetățenilor.

Andrian Candu[2], de exemplu, zicea la un moment că majoritatea ONG-urilor ar fi afiliate politic pentru că nu susțineau schimbarea sistemului electoral, asociind astfel orice tentativă de a condamna mixt-ul cu partizanatul în favoarea actualei opoziții extraparlamentare.

Victor Micu[3], președintele Consiliului Superior al Magistraturii, spunea că simplul motiv pentru care ONG-urile se implică prin critică este de a obține finanțări din partea donatorilor.

Analistul Victor Gurău[4] le-a comparat cu necuratul care se află „între noi” și nu la Moscova, iar bloggerul Luchianiuc[5] spunea despre ele că fac politică în loc de politici.

ONG-ul străin „Open Dialog”[6] a fost acuzat de imixtiune în treburile statului, acuzatorii acesteia au creat o comisie specială de anchetare, iar Adrian Candu[7] sugera că este incorect să lupți cu un oligarh folosind banii altui oligarh.

Chiar și sondajele de opinie comandate de PDM sunt gîndite în așa fel încît să obțină de la respondenți niște răspunsuri negative despre activitatea societății civile[8].Prin diferite metode, imaginea ONG-urilor este zugrăvită constant în culori cît mai proaste.

Ce sunt ONG-urile?

Să facem un pas înapoi și să vedem ce sunt aceste ONG-uri și de ce îi incomodează atît de mult pe aleșii poporului. Conform definiției oferite de ONU[9], ONG-urile sunt niște grupuri voluntare de cetățeni care se ocupă de diverse probleme de interes public. Unul din scopurile principale e reprezentarea nevoilor cetățenilor în fața structurilor guvernamentale și monitorizarea politicilor și programelor publice[10].

Cu alte cuvinte, Organizațiile Societății Civile au ca scop facilitarea dialogului dintre cetățeni și politic și instaurarea unui control civic asupra proceselor politice. De care, printre altele, depinde mersul bun al lucrurilor într-un stat. Organizațiile neguvernamentale asigură ca democrația reprezentativă să fie activă la ambii poli, atît la nivel de reprezentanți, cît și la nivel de reprezentați.

Guvernul de la Chișinău, oficial, recunoaște rolul ONG-urilor în facilitarea dialogului stat-cetățean și în exercitarea controlului civic asupra proceselor politice. Ba mai mult, prin planul strategic de dezvoltare a Societății Civile pentru perioada 2017-2020[11], Moldova s-a angajat să creeze condițiile necesare pentru creșterea și activitatea ONG-urilor.

Oficial le este bine

Oficial. Își respectă însă instituțiile statului acest angajament? Nu prea. De exemplu, prin intermediul Centrului de Politici și Reforme aflasem în mai anul curent că ONG-urile nu pot solicita informații de la Ministerul Finanțelor, chiar dacă este vorba de date cu caracter public[12]. Faptul că Ministerul a sfidat Legea[13] care spune că oricine are dreptul de a căuta, primi și publica informații oficiale e doar o parte a problemei. Trebuie de menționat că expedierea „răspunsului” oficial depășise termenul maxim de 15 zile. Mai mult, Ministerul nu și-a respectat statutul de organ reprezentativ al poporului care își exercită suveranitatea prin intermediul acestuia.

Acțiunea Ministerului a reconfirmat, de fapt, necesitatea existenței unui ONG ca CPR care să promoveze reforme de bună guvernare și respectare a drepturilor omului. Informația de interes public este un bun public și orice îngrădire a accesului la ea este o gravă încălcare a drepturilor civice. Actualmente, Republicii Moldova îi lipsește un mecanism eficient de supraveghere a politicilor implementate de către stat. În acest context, doar controlul civic prin intermediul ONG-urilor ar mai fi o soluție viabilă. E adevărat că monitorizarea proceselor politice înseamnă uneori luarea unei poziții politice, dar acest lucru nu înseamnă neapărat partizanat.

Negarea din partea guvernării a propriei capacități de a greși, precum și intoleranța la critică sunt o caracteristică mai degrabă a unor state autoritare și nicidecum nu se potrivesc angajamentelor pe care și le-au asumat autoritățile față de comunitatea europeană.

În timp ce autoritățile moldovenești restricționează accesul ONG-urilor la informație, CEDO a recunoscut un drept sporit (nu mai mic) la acces la informații pentru organizațiile de media și ONG-urile de tip watchdog (cîine de pază a societății). Decizia CEDO e bazată pe funcția pe care aceste organizații o au în societate: de a contribui la dezbaterile publice și a informa societatea.[14]

Un alt exemplu grăitor e reacția persoanelor afiliate/simpatizante Partidului Democrat față de criticile societății civile în legătură cu reforma electorală.[15] Democratul Sergiu Sîrbu[16] i-a învinuit pe cei de la Promo-Lex de partizanat politic și spălare de bani occidentali. La nici o săptămînă distanță, bloggerii Balacci[17] și Luchianiuc[18] au reiterat mesajul lui Sîrbu, calificînd ONG-urile drept „devoratori de granturi”, declarațiile acestora fiind preluate mai apoi de platforme media care susțin, direct sau indirect, PDM.

Problema cu banii

Conform unui studiu realizat în 2015 la inițiativa Centrului Contact[19], circa 83% din veniturile OSC provin din granturi externe. Printre cei mai mari donatori externi sunt: Uniunea Europeană, USAID, Guvernul Suediei/Agenția Suedeză pentru Dezvoltare și Cooperare Internațională, Biroul de Cooperare al Elveției, Agențiile ONU și Ambasadele: SUA, Austriei, Marii Britanii, Germaniei și a Slovaciei. Alte fundații și organizații finanțatoare sunt: Fundația Soros-Moldova, Fundația Est-Europeană, SOIR, HEKS etc.

În comparație cu situația celorlalte țări din regiune, Moldova este cea mai dependentă[20] de sursele de finanțare din exterior. Sursele interne de autofinanțare sunt insuficient de dezvoltate și valoarea celor existente este neînsemnată. Dacă în alte părți statul însuși alocă bani pentru finanțarea ONG-urilor de utilitate publică, atunci în Moldova acest mecanism e la stadiul embrionar. În principiu, organizațiile necomerciale pot desfășura activități economice auxiliare prevăzute de statutele acestora. Însă această prevedere nu este aplicată în practică din diverse motive, inclusiv datorită faptului că OSC-urile nu cunosc modalități practice de aplicare, dar și uneori din cauza reticenței autorităților[21].

Cu alte cuvinte, finanțarea din exterior nu poate fi invocată ca pretext, atîta timp cît statul este incapabil a genera condiții optime pentru ca finanțările să apară din interior sau el însuși să susțină activitatea ONG-urilor utile societății. E de menționat că în rezoluția[22] emisă de deputații europeni la începutul lunii actuale, prin care Republica Moldova este recunoscută drept un stat capturat, se subliniază clar că suportul financiar ar putea fi realocat în direcția OSC și instituțiilor de presă independentă. Cu alte cuvinte, partenerii europeni apreciază colaborarea cu organizațiile neguvernamentale drept una benefică, spre deosebire de cea cu statul.

Tot la capitolul finanțare, trebuie subliniată ipocrizia demnitarilor moldoveni, care nu se sfiesc să ceară și să primească bani de la aceiași finanțatori: UE, USAID, ambasadele, agențiile ONU, agențiile de cooperare și dezvoltare internațională etc. Cînd ei sunt cei care primesc bani, finanțarea e o dovadă a încrederii partenerilor externi și o confirmare a calității guvernării. Cînd ONG-uri primesc bani de la aceiași donatori, ele sunt descrise ca devoratori de granturi care spală bani occidentali și reprezintă interese străine.

Deci nu, domnule Ghilețchi

În pofida argumentelor domnului Ghilețchi, care sunt doar cea mai recentă verbalizare a poziției belicoase a autorităților față de ONG-uri, acestea sunt prin definiție forme de asociere a oamenilor, a cetățenilor, adică a alegătorilor. Mai mult, sunt un mijloc prin care cetățenii pot să-și exercite mai bine și mai eficient drepturile cetățenești, să-și facă auzită vocea. Într-un stat democratic, societatea civilă organizată joacă un rol crucial în procesele democratice, apărînd drepturile cetățenilor, reacționînd la abuzurile puterii, depistînd greșeli și insuficiențe în legi și politici publice etc. ONG-urile sunt astfel și un izvor de expertiză, legitimitate și resurse umane.

Guvernarea democrată e probabil deranjată tocmai din acest motiv: că ONG-urile mobilizează în niște structuri relativ independente niște specialiști mai competenți și mai credibili decît cei din solda PDM. Pe lîngă faptul că acești specialiști depistează abaterile autorităților și informează societatea despre asta, au ajuns să se bucure de mai multă încredere din partea finanțatorilor externi, care sunt cam dezamăgiți de guvernare. O societatea civilă puternică înseamnă un cîmp de manevră și o marjă de eroare mai mică pentru autorități.


  1. Dialogul Parlamentului cu societatea civilă devine tot mai rece, ONG-uri, ipn.md ↩︎

  2. Punctul pe Azi 15/05/2017, youtu.be ↩︎

  3. «Я не знаю господина Плахотнюка и не согласен с тем, что он контролирует юстицию». Интервью с председателем ВСМ Виктором Мику, newsmaker.md ↩︎

  4. Fabrika 411, publika.md ↩︎

  5. Societatea civilă vs sondajul PDM făcut de cei de la IMAS, luchianiuc.com ↩︎

  6. Decis: Parlamentul a constituit o Comisie de anchetă „pentru elucidarea circumstanțelor de imixtiune ilegală a Fundației „Dialog Deschis” și fondatoarei acesteia, Ludmila Kozlowska, unimedia.info ↩︎

  7. Deputatul PLDM, Pistrinciuc Vadim a adresat întrebări la Proiectul de hotărâre cu privire la constituirea Comisiei de anchetă pentru elucidarea circumstanțelor de fapt și de drept al imixtiunii ilegale a Fundației ”Otwarty Dialog” (Dialog Deschis) și fondatoarei acesteia Ludmila Kozlowska., facebook.com/PLDMoldova ↩︎

  8. Cum un sondaj poate manipula respondenții și publicul, sic.md ↩︎

  9. Defining and Researching NGOs >> Defining an NGO >> Further Definitions of an NGO, ngo.bham.ac.uk ↩︎

  10. Idem ↩︎

  11. Strategia de Dezvoltare a Societății Civile din Republica Moldova şi Planul de Acțiuni (2017–2020), parlament.md ↩︎

  12. Ministerul Finanțelor: „ONG-urile nu au dreptul să solicite informație”, facebook.com/notes/cpr-moldova-centrul-de-politici-și-reforme ↩︎

  13. LEGE Nr. 982 din 11.05.2000 privind accesul la informație, lex.justice.md ↩︎

  14. Magyar Helsinki Bizottság v Hungary: a (limited) right of access to information under article 10 ECHR, strasbourgobservers.com ↩︎

  15. Promo-Lex bate alarma: Schimbarea sistemului de vot face ca 155 683 de alegători fără domiciliu sau reședință să fie privați de dreptul la vot
    , unimedia.info ↩︎

  16. Sîrbu Sergiu: În atenția donatorilor străini!, facebook.com/s.sirbu ↩︎

  17. CAMPANIE! Avere, LA VEDERE!, balacci.wordpress.com ↩︎

  18. Casta ”de neatins” a ”presei” și ”societății civile” din Moldova sau ”răzbunarea amantelor”, luchianiuc.com ↩︎

  19. COLECTARE DE FONDURI DIN SURSE AUTOHTONE:OPORTUNITĂȚI ȘI PERSPECTIVE, contact.md ↩︎

  20. Strategia de Dezvoltare a Societății Civile din Republica Moldova și Planul de Acțiuni (2017–2020), parlament.md ↩︎

  21. Idem ↩︎

  22. EU association efforts: MEPs praise Georgia and criticise Moldova, europarl.europa.eu ↩︎