Igor Dodon are o mare problemă cu NATO. Proaspătul președinte se teme că NATO vrea să înghită Moldova. Mai nou, el e îngrijorat că deschiderea unui Birou de legătură NATO la Chișinău va încălca statutul de neutralitate al țării și va crea dificultăți în rezolvarea conflictului transnistrean, declarații făcute chiar după întîlnirea cu secretarul adjunct al NATO, Rose Gottemoeller.1

În acest sens, el le-a cerut oficialilor NATO „să nu se grăbească” cu deschiderea Biroului, amenințînd că „pe viitor vom reveni asupra statutului acestui Oficiu”. Mai mult, Dodon a cerut „semnarea unui Acord între Republica Moldova și Oficiul NATO (sic!) cu privire la recunoașterea neutralității permanente a Republicii Moldova”.

Ce-i cu neutralitatea?

În timpul conferinței de presă, Rose Gottemoeller l-a asigurat în repetate rînduri pe președintele Dodon că NATO recunoaște și respectă neutralitatea Moldovei. Totodată, ea a amintit că acest lucru e inclus și în Planul Individual de Acțiuni al Parteneriatului NATO-RM, document oficial care apare și pe site-ul Ministerului de Externe.2

Irlanda se află într-o situație asemănătoare – este o țară neutră, dar care cooperează activ cu NATO, în limitele statutului de neutralitate. Astfel, Irlanda participă la misiuni militare NATO atît timp cît acestea se desfășoară sub mandatul Națiunilor Unite. Moldova face același lucru, de fapt. Spre exemplu, are militari trimiși în Kosovo în cadrul misiunii KFOR.3

În mod curios, deși se opune cu atîta încăpățînare deschiderii unui Birou de legătură NATO, Igor Dodon nu a pomenit nimic despre participarea soldaților moldoveni în misiuni NATO. Probabil pînă și Dodon înțelege avantajele practice ale acestei participări: Moldova contribuie la securitatea regională și își îmbunătățește imaginea pe plan internațional, contingentele noastre cîștigă experiență valoroasă și, nu în ultimul rînd, e o sursă importantă de venit pentru Armata Națională, care se confruntă cu o lipsă acută de finanțare.4

Dacă trimiterea soldaților moldoveni în Kosovo și alte părți ale lumii nu încalcă neutralitatea Moldovei, atunci de ce ar face-o deschiderea unui Birou de legătură?

Cică se supără Tiraspolul

În principiu, Biroul NATO are exact același efect asupra conflictului transnistrean ca și asupra neutralității. La fel de logic ar fi ca Dodon să ceară închiderea ambasadei României pentru că liderilor separatiști din Tiraspol nu le plac românii.

Mai mult decît atît, dacă ar fi să considerăm relevante rezultatele referendumului din Transnistria, unde locuitorii de acolo chipurile și-au exprimat aproape unanim dorința de a fi parte a Federației Ruse, trebuie să menționăm că Moscova are o colaborare mult mai strînsă cu NATO decît Chișinăul. E drept, această colaborare a fost oprită temporar din cauza războiului din Ucraina, dar înainte de asta NATO și Rusia aveau un Consiliu de Cooperare, numeroase exerciții militare comune, Rusia participa la misiuni NATO, iar biroul de legătură NATO, care-l înspăimîntă pe Dodon, a fost deschis în Moscova încă în 2002.

Adevărul trist e că progresul în problema transnistreană e aproape zero, situația stagnează și Moldova nu are nimic de pierdut prin colaborarea mai strînsă cu NATO.

Ce înseamnă acest Birou?

În primul rînd, un lucru pe care Dodon preferă să-l ignore e faptul că Biroul nu e o misiune militară. Acest fapt a fost menționat atît de Rose Gottemoeller, de secretarul general Jens Stoltenberg5 și de purtătoarea de cuvînt a NATO Oana Lungescu. Aceasta a spus clar că acesta ar fi „un mic birou diplomatic, civil, unde marea majoritate a angajaților vor fi, de fapt, cetățeni moldoveni”.6

Misiunea Biroului e destul de simplă. Pe lîngă faptul că va servi drept o punte de comunicare constantă și eficientă, NATO are deja programe în curs de desfășurare în Moldova, iar acest Birou va contribui la implementarea lor cu succes. Totodată, va identifica noi segmente de cooperare, noi domenii în care Moldova are nevoie de asistență, va oferi consultață autorităților în probleme precum reforma domeniului apărării, elaborarea și implementarea strategiei naționale de securitate, etc.7

Și ce face totuși NATO în Moldova?

Am vorbit deja despre beneficiile politice, diplomatice, militare și economice pe care le are Moldova din urma participării în misiunile NATO. Aici trebuie accentuat că e un fel de privilegiu pentru Moldova: nimeni, nici chiar Dodon, nu-și închipuie că NATO nu se descurcă fără ajutorul Moldovei în Kosovo.

Dincolo de asta, pînă și Dodon a găsit de cuviință să spună un mulțumesc la Bruxelles pentru programul NATO privind distrugerea depozitelor de arme și muniții sau pesticide periculoase rămase din timpul URSS, proiect pentru care Alianța a alocat 4,5 milioane de euro.8 Un proiect care rezolvă o problemă foarte gravă.9

Totodată, experți NATO cooperează10 regulat11 cu Academia Militară „Alexandru cel Bun”, contribuind la îmbunătățirea educației militare în Moldova. Țara noastră participă la programe NATO privind consolidarea capacităților de management a dezastrelor și situaților excepționale, adică învățăm cum să ne pregătim și să reacționăm eficient în caz de cutremure majore, inundații, etc.12

Moldova mai participă și în Programul „Știința pentru Pace”, care se axează pe apărarea împotriva amenințărilor chimice, biologice, nucleare, contra-terorism, cyber-securitate și protecția granițelor. În cadrul acestui program, se examinează posibilitatea creării unui cyber-laborator la Chișinău, care va servi ulterior drept un centru de perfecționare pentru funcționarii din structurile de forță și apărare.13

Problema lui Dodon

Problema lui Igor Dodon este că, în virtutea discursului său pro-rus, trebuie să fie critic față de Vest, mai ales NATO, care este o alianță militară. Însă, firește că Dodon nu vrea să renunțe la programele NATO din urma cărora Moldova beneficiază aproape unilateral. Mai ales că majoritatea întăresc capacitatea de apărare și securitate a țării, ceea ce ar trebui să fie pe placul unui statalist precum Dodon. Așa că Dodon bate în ce poate – în Biroul de legătură.

Acest articol poate fi preluat în întregime, cu menționarea sursei, iar în cazul republicării pe web, și cu însoțirea unui link activ spre articolul original.