Potrivit președintelui Igor Dodon, moldovenii din regiunea separatistă transnistreană au suficient acces la informație. Declarația a fost făcut la Pro TV Chișinău, un post blocat de Tiraspol, ca și restul televiziunilor moldovenești.

Întrebat de Lorena Bogza cum se vor putea informa alegătorii din partea stîngă a Nistrului, președintele Dodon a răspuns: „Stați puțin, internetul este, unele posturi […] Noi putem să spunem că propagandă diferită este, în diferite țări, dar accesul la informație este”.1

„Vă spun cu toată responsabilitatea că în Transnistria jurnalism independent nu există [...] Sunt jurnaliști care au fost reținuți, arestați, toți acești oameni în comparație cu mine au suferit mult mai mult”.

Situația de fapt: jurnaliști arestați, internet cenzurat

În realitate, situația mass-media în Transnistria este mai mult tristă. Potrivit Freedom House, presa din stînga Nistrului nu este liberă. Majoritatea instituțiilor se află sub controlul guvernului sau al conglomeratului de companii Sheriff. Chiar și internetul, despre care vorbea Igor Dodon, este cenzurat. Jurnalistul Serghei Ilcenko a fost arestat în 2015 pentru postările sale online, iar KGB-ul local a avertizat publicul să aibă în vedere „statalitatea transnistreană” cînd postează ceva.2

Hărțuirea jurnaliștilor incomozi regimului din stînga Nistrului e un fapt bine cunoscut. Cel mai sonor caz a fost probabil cel al lui Ernest Vardanean în 2010, arestat pentru spionaj și înaltă tradare. Mai recent, Alexandr Nikiforov s-a refugiat în Germania pentru a scăpa de presiunile KGB-ului.

„Vă spun cu toată responsabilitatea că în Transnistria jurnalism independent nu există. Oricum, lucrătorii mass-media au avut o dată o conversație cu autoritățile locale cum și despre ce trebuie scris. Dacă jurnaliștii nu sunt de acord cu ceva, ei sunt presați în diferite moduri [...] Este evident că își permit să vorbească despre realitatea din Transnistria numai cei care au plecat deja de acolo. Sunt jurnaliști care au fost reținuți, arestați, toți acești oameni în comparație cu mine au suferit mult mai mult și se află acum în Ucraina sau în Moldova. Am fugit la timp, pentru a nu trece prin toate”, povestea Nikiforov într-un interviu pentru Deutsche Welle.3

Potrivit unui raport publicat de Laboratorul pentru Analiza Conflictului Transnistrean,4 doar 10-15% din canalele media din regiunea transnistreană sunt libere. Peisajul TV e dominat de canale loiale regimului sau rusești: TV PMR, TV Bender, TSV (deţinută de Sheriff), Pervîi Kanal şi NTV din Rusia. După cum s-a remarcat mai sus, posturile moldovenești sunt bruiate. La care „unele posturi” s-a referit Igor Dodon nu e clar.

Și raportul citat mai sus observă cum, din cauza cenzurii canalelor media tradiționale, tot mai mulți locuitori din Transnistria au început a căuta informații pe internet, însă reacția regimului de la Tiraspol nu s-a lăsat așteptată. Spre exemplu, Forumul Social www.forum.pridnestrovie.com „a fost luat în vizor de către autorităţile separatiste şi a început să fie curăţat de subiecte deranjante pentru conducere.” Raportul citat e din 2014. Astăzi, această adresă nu mai este accesibilă.

De ce e important în contextul schimbării sistemului electoral?

Problema este relevantă în contextul schimbării sistemului electoral. Igor Dodon vrea ca cetățenilor moldoveni din stînga Nistrului să le fie alocat un anumit număr de locuri în Parlament. Întrebarea Lorenei Bogza era, pe de o parte, cum își vor putea face politicienii moldoveni campanie acolo și, pe de altă parte, cum se vor putea informa alegătorii.

Subestimînd situația privind accesul la informație al cetățenilor din Transnistria, președintele Dodon a mai spus:

„În România au fost deschise… Eu cred că nu este nicio problemă în ceea ce ține de campanie. Dacă vor să afle… Exact așa cum află cetățenii Republicii Moldova care se alfă în alte state, exact așa vor afla cetățenii Republicii Moldova care se află pe teritoriul Republicii Moldova, dar care nu-l controlăm noi acum, Chișinăul, temporar.”5

În primul rînd, este îngrijorător cînd președintele statului, garant al integrității teritoriale,6 compară cu atîta seninătate cetățenii noștri din alte țări cu cei de sub regimul separatist. România, spre exemplu, e un stat vecin, legitim, recunoscut internațional. Transnistria e o bucată din teritoriul nostru, ocupată de un regim ilegitim, neconstituțional și nerecunoscut internațional. Situația cetățenilor moldoveni din România și Transnistria nu poate fi nicidecum pusă în aceeași oală.

În al doilea rînd, cetățenii moldoveni din alte state nu au aceleași probleme în privința accesului la informație. Măcar și dacă vorbim strict despre internet, moldovenii din România sau Italia au acces la o diversitate mai mare de informații și se pot exprima mai liber.

În loc de concluzie

Problema cea mai mare e însă că dacă oferim regiunii transnistrene un anumit număr de deputați, în condițiile în care partidele de la Chișinău nu pot face campanie acolo, iar alegătorii de acolo nu se pot informa corect, riscăm să oferim aceste fotolii de deputat nu concetățenilor noștri, ci regimului separatist.

Atît timp cît în Transnistria nu se pot desfășura alegeri libere și corecte, regimul separatist își va putea împinge propriii candidați în Parlamentul de la Chișinău pentru a-i apăra interesele chiar din interior.

Acest articol poate fi preluat în întregime, cu menționarea sursei, iar în cazul republicării pe web, și cu însoțirea unui link activ spre articolul original.