În cadrul unei dezbateri de la Moldova 1, pe final de campanie, candidații prezidențiali Igor Dodon și Maia Sandu au continuat să prefere acuzațiile în locul argumentelor. Discuția a stagnat din nou în jurul preferințelor valorice și ideologice ale celor doi: România sau Rusia, cine și cum merge la biserică, sau cine e mai patriot. Nu au lipsit învinuirile reciproce privind activitatea precedentă în guvern sau că celălalt ar fi omul lui Plahotniuc.

Dincolo de acestea, am selectat cîteva din declarațiile mai importante ale candidaților pentru a le verifica veridicitatea.

Igor Dodon: Mărfurile din EU au invadat Moldova

Conform candidatului socialist, „am ajuns în situația cînd piața internă este invadată de produse din UE care distrug producătorul autohton”. Ce spun însă cifrele?

Conform Biroului Național de Statistică, atît exporturile, cît și importurile din UE au scăzut după semnarea Acordului în 2014. Totuși, în 2015, întregul comerțul extern al țării a fost în declin. Deci simplul fapt că importurile din UE au scăzut nu ne spune multe.

Observăm totuși că această scădere a importurilor din UE (-613,444,300 $) este mai mare decît cea a importurilor din țările CSI (-431,135,200 $), și asta în pofida embargoului rus. Adică Acordul nu a avut un impact imediat, ceea ce e și firesc, ținînd cont de faptul că implementarea lui e un proces de durată.1

Afirmația lui Igor Dodon poate fi evaluată dintr-un alt punct de vedere. Deși candidează cu o platformă protecționistă acum, în timpul în care Dodon a fost ministru al economiei, volumul importurilor din UE a crescut de la 1,218 miliarde de dolari în 2006 la 2,1 miliarde în 2008, adică aproape s-a dublat în doar 2 ani. Concomitent cu asta, și importurile din țările CSI au crescut cu 716 milioane de dolari, de la 1,021 miliarde la 1,737 miliarde de dolari.2

Volumul total al importurilor sub Dodon s-a mărit cu 2,2 miliarde de dolari, aproape dublîndu-se. În comparație, în perioada guvernărilor pro-europene, observăm că după o creștere spectaculoasă în 2010-2011, volumul importurilor a rămas stabil pînă la scăderea din 2015.3

Un alt lucru pe care candidatul socialist uită să-l menționeze e faptul că relațiile mai bune cu UE au contribuit și la creșterea exporturilor în această direcție.

În concluzie, afirmația că piața internă moldovenească este sau va fi invadată de produse din UE este manipulatorie. Mai mult decît atît, cel mai apropiat lucru de o „invazie” bruscă a produselor din UE a avut loc anume cînd Dodon conducea Ministerul Economiei.

Dodon: În 2009, împreună cu Ucraina am rezolvat problema gazelor

O altă afirmație majoră făcută de candidatul socialist este faptul că a rezolvat împreună cu Ucraina problema gazului în 2009, cînd Rusia a sistat livrarea.

„În 2009, datorită colaborării mele personale cu prim-vice prim-ministrul Ucrainei, am rezolvat problema gazelor, cînd au fost închise gazele, și am salvat situația și în Ucraina, și în Moldova”.

Deși Dodon își asumă un merit personal în depășirea acestei crize, reluarea livrării gazelor a fost obținută în urmă negocierilor Iuliei Timoșenko cu Vladimir Putin și liderul ceh Mirek Topolanek, Cehia asigurînd președinția UE în acea perioadă.4 Cît privește implicarea lui Igor Dodon, din declarațiile lui atunci reiese că participarea sa era limitată la convorbiri telefonice cu oficiali ucraineni.5

Maia Sandu: În timpul lui Dodon, prețurile la gaz s-au mărit de 3 ori

Rămînînd la tema gazelor, candidatul PAS a declarat: „Vreau să vă amintesc că în perioada cît era Igor Dodon ministru al economiei au crescut prețurile la gaz de 3 ori”.

Strict din punct de vedere a cifrelor, Maia Sandu are dreptate,6 dar sugestia că scumpirea gazului este vina lui Dodon e parțial manipulatorie. Procesul de scumpire al gazelor a început în decembrie 2005.7 Igor Dodon devine vice-ministru al economiei abia în mai 2005, iar ministru în 2006, cînd acordul cu Gazprom e semnat.

Deși anume acest document prevedea scumpirea treptată a gazelor pînă în 2011, colega de partid a lui Dodon, Zinaida Greceanîi, în capacitatea sa de primi-ministru declara că aceasta era soluția optimă. Asta pentru că rușii ar fi insistat pe un „preț european mediu”, acceptînd în calitate de compromis o „reeșalonare pe 5 ani”.

Așa sau altfel, observația Maiei Sandu e justificată în contextul în care Igor Dodon folosește cartea relațiilor bune cu Moscova drept un atu electoral. Scumpirea gazului demonstrează că, pe cînd era ministru al economiei, candidatul socialist nu a reușit să obțină vreo favoare majoră din partea Rusiei.

Maia Sandu: Socialiștii i-au permis lui Vlad Plahotniuc să-și păstreze 5 televiziuni

Păstrînd tradiția, cei doi candidați s-au acuzat din nou că sunt oamenii lui Plahotniuc. Dincolo de afirmațiile deja examinate în precentendele articole sic!, unul din argumentele aduse de Maia Sandu în cadrul acestei dezbateri ține de faptul că socialiștii ar fi susținut în ianuarie 2016 legea care i-a permis lui Vlad Plahotniuc să rămînă proprietarul a „5 televiziuni”.

În primul rînd, trebuie să menționăm că Plahotniuc e cunoscut drept proprietarul a 4 televiziuni (Prime, Publika, Canal 2, Canal 3). Dincolo de asta, modificarea legislativă propusă atunci de socialiști la Codul Audiovizualului8 avea scopul oficial de a combate monopolizarea presei. Totuși, o analiză din partea ONG-urilor de media9 arată că, dimpotrivă, legea permite celor care dețin mai mult de două licențe să și le păstreze pînă la expirarea valabilității.

De asemenea, ONG-urile menționează că autorii proiectului (colegi de partid ai lui Igor Dodon) „au exclus noțiunea de ‘investitor’. La modul practic, această modificare va crea condiţii pentru continuarea monopolizării pieței media, or, proprietarii reali ai companiilor audiovizuale vor putea să se conformeze formal prevederilor legii şi să-şi păstreze doar două licenţe după expirarea termenului de valabilitate a licenţelor pe care le dețin acum, în schimb să rămână ‘investitori’ la un număr nelimitat de radiodifuzori”.

Deși a confundat, poate intenționat, numărul real cu numărul posibil (conform legii) de televiziuni pe care le deține Vlad Plahotniuc, afirmația Maiei Sandu că deputații socialiști i-au permis acestuia să-și păstreze imperiul mass-media este justă, cel puțin pe termen scurt.

Concluzie

Și de această dată, dezbaterile privind politicile concrete pe care le vor promova cei doi în diferite domenii au lipsit, iar candidatul socialist a fost cel care și-a permis să distorsioneze realitatea și faptele mai mult decît oponentul său.

Acest articol poate fi preluat în întregime, cu menționarea sursei, iar în cazul republicării pe web, și cu însoțirea unui link activ spre articolul original.