Puțin mai devreme luna asta, PD a lansat o propunere: hai să alegem judecătorii prin vot popular, iar asta o să-i facă mai puțin corupți. Propunerea a fost instantaneu criticată de comunitatea de experți, care au punctat pe bună dreptate că magistrații nu trebuie să fie fideli alegătorilor și promisiunilor electorale, ci legii.

Dar ideea e într-atît de ridicolă, încît am considerat că cel mai nimerit e ca un umorist să se ne ajute cu critica juridică a acesteia.

Am o idee! Ce idee? N-am idee.

Dar înainte de a-i oferi cuvîntul lui John Oliver, umoristul de la HBO, se cade o mică introducere despre cum a fost propusă ideea.

La 9 octombrie, liderul Vlad Plahotniuc o anunță, fără a da multe detalii.[1] La ceva zile distanță, deputatul Sergiu Sîrbu înaintează... nu, nu un proiect de lege, ci un proiect de hotărîre de Parlament, care însărcinează comisia juridică să găsească o formă concretă pentru propunerea vagă a pediștilor.[2] Rezolvați, băieți. Mulțumim frumos, au zis mai ales membrii din comisie fără carnet PD.

În nota informativă la proiectul de hotărîre, printre pasajele copy/paste din texte savante (de exemplu, Principiile de la Bangalore) putem găsi și cuvintele proprii ale domnului Sîrbu.[3] Argumentarea pedistului, expusă în cîteva paragrafe scurte, ar fi putut fi pusă în și mai puține cuvinte: 1. Mai multe democrații avansate (mai jos o să vedem de fapt cît de multe) își aleg judecătorii prin vot popular, 2. Practica trebuie studiată, pentru că la noi sistemul judiciar este putred și așa nu se mai poate, 3. Propuneți ceva.

Haz de pricaz

Comisia juridică îi este datoare domnului Sîrbu cu o soluție concretă în 30 de zile de la adoptarea hotărîrii, adică pînă pe 10 noiembrie. Deputatul Zagorodnîi speră că soluția găsită va fi prezentată în Parlament pînă pe 30 noiembrie. Nu știm care va fi asta—ce categorii de magistrați vor fi afectați, de la ce instanțe, care va fi procedura etc.—însă putem vorbi despre aspectele fundamentale ale problemei cu judecătorii aleși, și nu numiți.

Propunînd „soluția”, domnul Sîrbu se bizuie la greu pe experiența americană. Într-o emisiune din 2015, John Oliver (Last Week Tonight/HBO) a vorbit despre problema Statelor cu această practică, introdusă în secolul XIX și de care americanii, sau cel puțin juriștii, nu mai sunt bucuroși.[4] Oricare ar fi minusurile numirii, cele ale alegerii judecătorilor sunt fundamental mai mari. Și ridicole.

Problema nr.1: Clounii

Cînd judecătorii sunt aleși, înseamnă că ei trebuie să cîștige voturile alegătorilor, la fel cum o fac politicienii. Magistrații se angajează într-o campanie electorală ca la carte, cu postere și reclame și întîlniri cu alegătorii. Partea amuzantă, după cum arată Oliver, e că judecătorii au adesea niște clipuri foarte caraghioase. În video puteți vedea un judecător care se lăudă că și-a numit copilul Justus, care, în engleză, sună exact ca Justice (justiție/judecător). Altul se laudă că e scufundător voluntar în serviciul de urgență local. Alții preferă să se promoveze prin cîntece la banjo. În mod involuntar, justiția este banalizată și chiar ridiculizată. E drept că, în Moldova, la cît de jos este deja nivelul încrederii în judecători, asta nu ar fi o problemă.

Problema nr.2: Banii

O problemă mai gravă e că oricît de deocheată ar fi o reclamă, ea costă bani. Pentru judecători, campania electorală înseamnă și nevoia de a strînge bani. Printre principalii donatori se numără avocații și alți profesioniști sau companii din domeniul judiciar. Conflictul de interese este evident. Studiile din SUA arată că deciziile judecătorilor sunt într-adevăr influențate de finanțatori. Magistrații tind să ia decizii în favoarea celor care au donat pentru campania lor electorală.[5]

Mai grav, uneori judecătorii aproape îi șantajează pe avocați: donează sau s-ar putea să nu-ți meargă atît de bine. Oliver dă exemplul unui avocat care a donat pentru candidatul învins. Judecătorul care a cîștigat i-a trimis avocatului un email destul de agresiv în care îi cere să doneze aceeași sumă pe care a donat-o contracandidatului său. În alte țări, astfel de situații ar fi descrise drept corupție și estorcare de mită. În Moldova, ținînd cont de corupția deja există, imitarea modelului american ar legaliza practic mita pentru judecători.

Problema nr.3: Vox populi

Pe lîngă donatori, judecătorii aleși depind, firește, și de alegători. La prima vedere, asta nu pare o problemă. Magistrații sunt responsabili în fața poporului, ce e rău în asta? Din păcate, opinia publică nu este un judecător bun. În pofida teoriilor mai noi despre „înțelepciunea mulțimilor”, o masă de oameni nu poate fi un judecător imparțial și corect în cazuri precum crime sau violuri, care trezesc emoții puternice. Astfel de cazuri sunt puternic mediatizate și, adesea, acuzații sunt deja vinovați în ochii publicului înainte de avea ocazia să se apere. Judecătorii ale căror fotolii depind de simpatia alegătorilor tind să ia deciziile pe care le dorește publicul. Desigur, nu vor condamna oameni a căror nevinovăție e clară, dar în cazurile gri, incerte, fifty-fifty, cînd apărarea și acuzarea sunt la egalitate, deciziile judecătorilor sunt influențate de opinia publică, iar opinia publică, de obicei, cere condamnări.[6]

Studiile arată că judecătorii aleși tind să pronunțe sentințe mai dure. Această tendință se accentuează îndeosebi în anii electorali. În campanie, judecătorii se laudă cu numărul sau severitatea condamnărilor pe care le-au pronunțat. Între timp, judecătorii aleși tind să respingă apelurile condamnaților. În statele unde încă există pedeapsa cu moartea, iar publicul sprijină această măsură, judecătorii tind să condamne mai mulți acuzați la moarte. Influența alegerilor asupra judecătorilor îi face să încalce unul din principiile esențiale ale justiției moderne: prezumpția nevinovăției. Aceste principiu înseamnă că atunci cînd vinovăția cuiva e incertă, judecătorii ar trebui să încline spre achitare sau spre o sentință mai moderată. Însă studiile arată că tocmai în cazurile incerte, judecătorii aleși tind să meargă pe varianta unei sentințe mai dure.

Legea și aplicarea ei nu ar trebui să depindă de un lucru atît de volatil precum opinia publică sau de perioada electorală. Deputații sunt cei care ar trebui să reprezinte poporul. Judecătorii ar trebui să reprezinte legea.

Problema nr.4: Monopolul politic

Alegerea judecătorilor este și mai riscantă într-o țară precum Moldova, unde corupția înflorește, iar alegerile sunt un proces compromis. PDM a reușit să monopolizeze puterea politică în stat și experți precum Nadejda Hriptievschi de la CRJM avertizează că, prin amestecarea politicului cu judiciarul, magistrații vor cădea sub influența deplină a democraților. A obliga judecătorii să participe în aceleași procese electorale ca și politicienii le va submina independența și va eroda separarea puterilor în stat. Reforma propusă ar putea sancționa oficial afilierea politică a magistraților. În situația actuală, asta ar însemna subordonarea oficială a sistemului judecătoresc PDM-ului.

Concluzie

Alegerea judecătorilor este o idee foarte proastă, cel puțin pentru cei care nu sunt membri PDM. Invocarea modelului american nu poate justifica această reformă. Dimpotrivă, modelul american ilustrează principalele probleme legate de alegerea judecătorilor: caricaturizarea actului justiției, legalizarea mitei pentru magistrați sub formă de donații electorale și influențarea deciziilor judecătorești de către opinia publică, care vrea condamnări mai multe și mai dure. Din aceste motive, nu prea găsim judecători aleși în alte țări, cel puțin printre cele care pot descrise drept „democrații avansate”. Excepțiile ar fi Japonia și Elveția. Specificul juridic și politic al acestora însă face preluarea unui model de acolo dificilă. Modelul american, cu toate neajunsurile sale evidente, e cel preferat de PDM. În cazul Moldovei, o problemă bonus e că politizarea justiției ar însemna consolidarea monopolului unui partid asupra tuturor ramurilor puterii în stat.

În cel mai bun caz, e doar o inițiativă electorală care nu va deveni realitate. În cel mai rău caz, va fi o nouă reformă din categoria sistemului mixt.


  1. Plahotniuc propune ca judecătorii să fie aleși de popor, youtube.com, canalul Unimedia ↩︎

  2. Votat! Deputații vor elabora un proiect de lege privind alegerea judecătorilor de către popor, zdg.md ↩︎

  3. Proiectul hotărîrii pentru elaborarea proiectului de lege cu privire la modificarea și completarea Constituției Republicii Moldova privind alegerea judecătorilor direct de către popor, parlament.md ↩︎

  4. De exemplu, Baroul Avocaților Americani (ABA), cea mai mare și influentă asociație de acest gen din SUA, cuprinzînd 400 de mii de juriști și 3500 de organizații, pledează împotriva practicii. ↩︎

  5. Justice for Sale? Campaign Contributions and Judicial Decisionmaking, jstor.org ↩︎

  6. How Judicial Elections Impact Criminal Cases, brennancenter.org ↩︎