La început de an, Vlad Plahotniuc a anunțat unul din cele mai grandioase proiecte PDM – Drumuri Bune pentru fiecare sat. În cadrul acestuia urmau să fie reparate sau construite 1200 km de drumuri locale. Șeful democraților promitea că bani sunt, lucrările vor fi calitative, iar culoarea politică a primarilor nu va conta.

La sfîrșit de an, guvernul pare a fi atît de mulțumit de rezultate încît a anunțat că programul va continua și anul viitor – Drumuri Bune 2. Dacă și acest proiect urmează scenariul Prima Casă, atunci nu vom fi surprinși să vedem și un Drumuri Bune 3.

În pofida acestor anunțuri triumfaliste, unele probleme au devenit tot mai evidente pe parcursul implementării proiectului. Dacă unele sunt din categoria celor cu care ne-am obișnuit deja, precum calitatea proastă a lucrărilor, altele sunt mai puțin vizibile, însă implică riscuri mari pe termen lung. În baza unei analize realizate de Expert Forum și Watchdog.md, am selectat principalele neajunsuri ale programului de suflet al democraților.

1. Alte programe sunt lăsate de izbeliște

Acest proiect este, într-adevăr, unul grandios, în sens că are o anvergură foarte mare. Asta înseamnă toate resursele și atenția Administrației de Stat a Drumurilor, dar și majoritatea firmelor private din domeniu, sunt antrenate în programul Drumuri Bune. Între timp, alte programe sunt lăsate de izbeliște. În iulie 2018, Moldova avea 13 proiecte de reabilitare a drumurilor, contractate cu parteneri străini. Nici unul nu se încadra în termenii stabiliți, iar unele urmau să fie terminate ani în urmă.

Cel mai tare bate la ochi Proiectul de Îmbunătățire a Drumurilor Locale 2016-2020. Bate la ochi fiindcă proiectul a fost semnat încă în aprilie 2016 cu Banca Mondială, care s-a angajat să ofere 80 de milioane de dolari pentru drumurile locale din Moldova. Doi ani mai tîrziu, nu a fost valorificat niciun bănuț din proiect, nu a fost reparat nici un singur drum, nu a fost semnat niciun contract. Spre deosebire de proiectele autohtone, Banca Mondială cere studii de fezabilitate și criterii economice clare pentru selectarea drumurilor. Asta, se pare, e prea mult pentru autoritățile de la Chișinău.

Premierul Pavel Filip acuza UE că, prin înghețarea finanțării pentru Moldova, va lăsa copiii flămînzi în școli. Cine va fi însă vinovat dacă Moldova va pierde cele 80 de milioane de dolari pentru drumuri de la Banca Mondială?

2. Bugetul de pe azi pe mîine

În timp ce banii de la BM așteaptă să fie valorificați, Fondul Rutier se află într-o situație îngrijorătoare și lucrurile se agravează an de an. Moldova are, cel puțin oficial, o Strategie sectorială de transport și logistică (STL 2013-2022), care ar trebui să prezinte viziunea autorităților privind dezvoltarea infrastructurii drumurilor în țară. Acest document descrie principiile, direcțiile de dezvoltare în domeniu, pașii și banii necesari pentru asta.

Guvernul a reușit să aloce banii prevăzuți de STL doar în 2013. De atunci încoace, în fiecare an, Fondul Rutier a fost mai mic decît o cere Strategia. Asta înseamnă că, în fiecare an, s-au reparat mai puține drumuri decît ar fi trebuit și au rămas lucrări ne-executate. Aceste restanțe cresc nu numai ca număr, dar și ca grad de dificultate. Reabilitarea unui drum care trebuia reparat în 2016 va fi mult mai scumpă în 2019, pentru că, firește, starea drumului s-a deteriorat și mai tare între timp.

Restanțe: Fondul rutier și Strategia de transport și logistitică 2013-22, mil. lei

Ținînd cont că Fondul Rutier e deja subfinanțat și avem un car de restanțe, guvernul mai deturnează niște bani din Fond și-i alocă pentru programul Drumuri Bune. Această decizie e o lovitură puternică dată sustenabilității dezvoltării infrastructurii în Moldova. Strategia sectorială e ignorată, iar viziunea reală pe termen lung a guvernului, dacă există, rămîne un mister. Pe termen scurt, au decis să abandoneze drumurile naționale pentru a petici drumurile de prin sate.

3. Planificare haihui

Am stabilit deja că guvernul nu stă foarte bine la capitolul planificare. Însă acest neajuns are și consecințe la scară mică. Chiar și pentru aceste drumuri rurale care au fost sau vor fi reparate la inițiativa pediștilor, lucrările nu se fac ca la carte. Nu sunt proiecte clare, nu sunt studii de fezabilitate, nu e clar cum au fost selectate drumurile și care vor fi beneficiile. Drumurile Bune nu sunt corelate cu cifre despre populație, trafic, necesități, etc. Asta înseamnă că din unele drumuri nu va fi mare folos (social, nu electoral), iar banii vor fi irosiți.

4. Graba strică treaba

Poate cea mai vizibilă problemă a programului Drumuri Bune e că… drumurile nu sunt foarte bune. Calitatea lucrărilor nu este uniformă și drumurile sunt uneori reparate în grabă, fiindcă termenii de executare a lucrărilor sunt foarte restrînși. Pe internet au apărut deja videouri din mai multe localități în care oamenii rup cu mîna bucăți de drum proaspăt reparat. Nu e clar dacă asta e o dovadă a incapacității autorităților de a implementa un program de asemenea anvergură sau doar a intențiilor lor superficiale de a simula un proiect grandios în ajunul alegerilor. Așa sau altfel, mulți bani și multă muncă au fost cheltuite pe drumuri bune doar pentru Youtube.

5. Drumuri bune pentru ai noștri

Planificarea o fi fost haotică din perspectiva utilității și a fezabilității, însă pediștii au avut totuși ceva în minte cînd au înjghebat acest proiect. La o primă privire, primarii democrați nu au fost favorizați prea mult. Sunt localități cu primari din opoziție care au primit mai mult pentru repararea drumurilor decît cele cu primari membri PDM.

Există însă niște criterii politice mai subtile care au ghidat alocarea discreționară a resurselor în cadrul programului.

A doua parte a studiului realizat de Expert Forum și Watchdog.md arată că 92% din bani au fost alocați pentru 52% din circumscripții. Municipiile Chișinău și Bălți, unde candidații din opoziție sunt favoriți, nu au primit mai nimic. De fapt, capitala chiar nu a primit niciun leu.

Banii au mers, se pare, către circumscripțiile unde partidul de guvernare cred că-și va putea impune candidații. Mai mult, în cadrul circumscripțiilor analizate, există cîte un nucleu de 20% de alegători către care se îndreaptă 35-50% din fonduri. Ținînd cont de noul sistem electoral, în care deputații pe circumscripții sunt aleși dintr-un singur tur, acele 20% pot asigura un fotoliu în Parlament. Cu alte cuvinte, strategia din spatele proiectului Drumuri Bune e una bazată pe clientelism politic, iar scopul ei este un fel de fidelizare în avans a alegătorilor.

Concluzie

Programul Drumuri Bune a fost unul prost și inoportun din start. Poverile tot mai mari asupra Fondului Rutier și tergiversarea unor proiecte pentru care deja fusese obținută finanțare externă înseamnă că guvernul trebuia să aibă alte griji și priorități. Modul în care a fost implementat proiectul a relevat noi probleme: drumurile au fost selectare în baza unei logici electorale, utilitatea și fezabilitatea lor a fost ignorată, iar calitatea lucrărilor a fost, pe alocuri, dezastruoasă.

Pentru o analiză mai detaliată a programului Drumuri Bune, dar și a fenomenului clientelismului politic, citiți studiul realizat de Watchdog.md și Expert-Forum.