Prim-ministrul Pavel Filip a venit cu propunerea ca instituțiile statului să aibă un buget aparte pentru relația cu societatea civilă.1

„Mi-aș dori ca instituțiile statului să apeleze la expertiza ONG-urilor, inclusiv la faza pornirii elaborării politicilor statului”, a explicat șeful guvernului.

Declarația sa contrazice însă declarațiile și faptele anterioare ale guvernării, care, în practică, are o atitudine nu tocmai prietenoasă față de societatea civilă – de la declarații personale ale membrilor PD, pînă la inițiativa legislativă care limitează finanțarea și activitatea ONG-urilor.

Să le luăm pe rînd.

Sîrbu vs Promo-Lex

Un caz recent e cel de săptămîna trecută, cînd Promo-Lex a publicat un raport care arată că aproape 156,000 de alegători fără reședință sau domiciliu ar putea fi lipsiți de drept de vot în sistemul mixt. Drept răspuns, colegul de partid al premierul Filip, deputatul Sergiu Sîrbu, a acuzat Promo-Lex de „manipulare și minciună”, încercare de „a intoxica opinia publică”, și „incompetență totală sau rea intenție”.2

Chiar dacă și Comisia Electorală Centrală a infirmat ulterior concluziile raportului Promo-Lex, răspunsul democratului este neobișnuit de acid și nu denotă prea mult respect față de o „organizație respectată precum este Promo-Lex”, după cum recunoaște însuși domnul Sîrbu. Nu este clar cum un buget special ar putea să îmbunătățească relația deputatului democrat cu societatea civilă.

Plahotniuc vs protestele

Un conflict de amploare s-a iscat între guvernarea PDM și societatea civilă în cazul modificării sistemului electoral. Chiar dacă Filip vrea ca instituțiile statului să colaboreze cu ONG-urile, guvernarea democrată a ignorat total criticile venite din partea societății civile în adresa sistemului electoral mixt. Mai mult decît atît, cînd cîteva ONG-uri au organizat proteste împotriva reformei electorale, însuși coordonatorul executiv Vlad Plahotniuc le-a criticat public.

Întîi, el le-a acuzat că nu sunt reprezentative: „nu putem accepta ca aceste mici grupuri să ia în captivitate acest termen de societate civilă și să aibă pretenția că reprezintă toți moldovenii. În realitate, s-a văzut că ei reprezintă un număr foarte mic de cetățeni.”3 Este ironic faptul că liderul unui partid care are 41 de deputați în Parlament după ce a luat doar 15.8% la alegeri acuză niște ONG-uri de lipsă de reprezentativitate. Pe de altă parte, domnul Plahotniuc n-a avut nicio problemă cu reprezentativitatea asociațiilor obștești loiale guvernării care și-au anunțat suportul pentru sistemul mixt.4

Apoi, Vlad Plahotniuc a spus că aceste organizații sunt de fapt „o fustă” după care se ascunde opoziția. „Cred că este o rușine să te ascunzi acum după fusta unor ONG-uri pe care le-ai politizat și ai compromis societatea civilă, antrenând-o în lupte politice ca să te ajute să rămâi pe agenda politică”.5

Și Președintele Parlamentului, Andrian Candu, a catalogat ONG-urile drept niște „organizații afiliate politic” și a sugerat că schimbarea sistemului electoral nu ține de competența lor.6

Proiectul de lege împotriva finanțării externe

Dincolo de declarațiile belicoase ale lui Sîrbu, Candu sau Plahotniuc, adevăratul atac al guvernării împotriva societății civile a fost tentativa de schimbare a legii privind activitatea ONG-urilor. Inițial, un proiect de lege a fost elaborat cu participarea societății civile și a experților internaționali. Apoi însă, Ministerul Justiției a modificat proiectul astfel încît noile prevederi să limiteze drastic activitățile organizațiilor neguvernamentale și finanțarea acestora din exterior.

Peste 30 de ONG-uri au semnat o declarație în care scoteau în evidență caracterul anti-democratic al modificărilor propuse de guvern și cereau votarea proiectului în forma sa inițială.7

Și Pirkka Tapiola, pe atunci încă șef al Delegației UE în Moldova, s-a pronunțat ferm împotriva noilor modificări. „E firesc ca oamenii care sunt activiști ai societății civile să aibă opinii politice și să fie activi în politică. Pentru a construi o democrație, e nevoie de o societate civilă activă. Puterea trebuie să aibă deschiderea să asculte societatea civilă și acest lucru este foarte important pentru un consens social”,8 explica Tapiola. Declarația sa și a lui Pavel Filip par a fi pe aceeași undă, însă replica lui Tapiola era o reacție tocmai împotriva unor inițiative promovate de un ministru din cabinetul Filip.

Ca răspuns la aceste reacții dure din partea societății civile, Vladimir Plahotniuc anunță: „În urma discuțiilor avute, împreună cu colegii de partid, am cerut ministrului Justiției să anuleze grupul de lucru creat și să oprească orice fel de activitate legată de acest proiect”. Ministerul Justiției spune apoi că proiectul „nu mai este o prioritate pentru guvern”.9 Renunțarea la proiect în întregime denotă o atitudine „dacă nu poate fi mai rău, atunci măcar să nu fie mai bine”.

Practic, democrații, printr-o decizie de partid, aruncă la gunoi timpul și banii cheltuiți la elaborarea proiectului, precum munca depusă de grupul de lucru alcătuit din membri ai societății civile și experți delegați de des-pomeniții parteneri de dezvoltare. Asta chiar dacă proiectul inițial se bucura de aprobarea tuturor, mai puțin, se pare, a democraților.

Anularea totală a proiectului arată clar faptul că acele articole restrictive adăugate ulterior de Ministerul Justiției erau miza reală pentru guvern. Fără ele, reforma brusc ajunge să „nu mai fie o prioritate”. Însăși propunerea recentă a lui Pavel Filip denotă falsitatea acestei scuze.

Orban-style

În favoarea noilor reguli se pronunțase președintele Igor Dodon, în cadrul unei vizite în Ungaria. „Inițiativa promovată de partenerii noștri ungari față de finanțarea ONG-lor, provenită din străinătate, este foarte interesantă și cred că ar putea fi pusă în aplicare și în Moldova”,10 afirma Dodon.

Ungaria se află în vizorul comunității internaționale de ceva timp anume pentru politicile antidemocratice și anti-europene ale regimului Orban. Și totuși, guvernarea „pro-europeană” de la Chișinău nu se sfiește să imite politicile unui dintre cei mai anti-europeni lider din UE. Mai mult decît atît, limitarea finanțării internaționale pentru societatea civilă din Ungaria a fost criticată și de Comisia de la Veneția,11 al cărei clienți fideli se declară autoritățile moldovenești.

Ipocrizia acestei măsuri constă și în faptul că însăși guvernarea beneficiază adesea de finanțare sau asistență din partea acelorași instituții internaționale care sprijină și societatea civilă.

Adică guvernul Filip nu are nicio problemă să accepte finanțare din partea instituțiilor UE, PNUD, USAID sau alte fundații și agenții pentru cooperare și dezvoltare internațională. În același timp, guvernul pretinde că dacă aceleași instituții vor da bani societății civile din Moldova, aceasta va fi o ingerință în procesul politic din țară.

Cu alte cuvinte: dacă guvernul ia bani de la străini – e OK, dacă ONG-urile iau bani de la aceiași străini – ingerință externă în procesul politic.

Incomozii

Unul din motivele pentru care donatorii externi sprijină societatea civilă din Moldova e anume ca ea să monitorizeze activitatea autorităților, inclusiv modul în care acestea folosesc banii primiți din exterior ca ajutor sau asistență pentru dezvoltare. Rapoartele obiective și critice din partea societății civile se bucură de credibilitate în ochii „partenerilor de dezvoltare” și, pe de o parte, contrazic informațiile „în roz” prezentate de guvern, iar pe de altă parte, împiedică autoritățile să facă ce vor cu fondurile primite din exterior. Foarte incomod.

Ceea ce vrea, de fapt, guvernarea e o societate civilă comodă, care nu critică, nu protestează și, mai ales, nu se bagă în politică decît, eventual, în susținerea guvernării. Restricțiile care fuseseră propuse de Ministerul Justiției ar fi afectat cel mai mult anume organizațiile și asociațiile care pot și vor să se implice în procesul de elaborare al politicilor publice. Teoretic, tocmai organizațiile la care Filip vrea ca instituțiile statului să apeleze mai des.

Cînd guvernul propune întîi oprirea finanțării externe pentru ONG-uri, iar apoi crearea unui buget aparte pentru „relațiile cu societatea civilă”, se pare că intenția reală este mai degrabă aservirea financiară a societății civile și nicidecum implicarea ei în elaborarea politicilor publice, cum afirmă premierul. Consecința intenționată ar putea fi înlocuirea organizațiilor societății civile independente cu niște GONGO-uri, pseudo-ONG-uri create pentru a sprijini guvernarea și a mima activitatea societății civile.

GONGO-urile sunt prezente îndeosebi în țări în curs de dezvoltare, cu regimuri nedemocratice, și au adesea scopul de atrage ajutor internațional.12 Tabloul pare familiar.

Acest articol poate fi preluat în întregime, cu menționarea sursei, iar în cazul republicării pe web, și cu însoțirea unui link activ spre articolul original.