Mai țineți minte primăvara lui 2014, cînd un recenzor (nu) v-a bătut la ușă și (nu) v-a rugat să-i răspundeți la cele 43 de întrebări din chestionar? Vorbim de perioada 12-25 mai 2014, cînd în Republica Moldova s-a desfășurat una dintre cele mai importante cercetări demografice la nivel de țară – Recensămîntul Populației și al Locuințelor (RPL). De atunci au trecut 26 de luni.

În toată această perioadă, cît durează coacerea rezultatelor Recensămîntului, pe mulți îi încearcă sentimentul că în paralel s-a pus la fiert un enorm castron cu macaroane de pus pe urechi.

Potrivit legislației,1 termenul-limită de publicare a rezultatelor finale nu trebuie, în niciun caz, să depășească 27 de luni de la momentul de referinţă al recensământului. Încă o lună și prevederile legii vor fi încălcate. Și dacă ritmurile de lucru vor rămîne neschimbate, așa și va fi.

Biroul Național de Statistică (BNS), instituție publică direct responsabilă de organizarea RPL și de prelucrarea datelor colectate, a reluat procesul respectiv – după ce acesta fusese lăsat la cifra de 3,9% – abia în mai, sau cu 3 luni înainte de depășirea termenului-limită. Pînă săptămîna trecută, au fost introduse şi codificate peste 1,5 milioane de chestionare,2 sau 36,9% din numărul total de chestionare. Un calcul aproximativ arată că, lucrînd în aceleași ritmuri, BNS ar putea reuși să prelucreze toate datele peste încă vreo 7 luni.

BNS mai anunță că ne va ține la curent cu privire la procesarea datelor RPL o dată la două săptămîni. Asta după o tăcere de aproape un an.

De ce întîrzie rezultatele finale?

Așadar, de ce întîrzie atît de mult rezultatele finale? Răspunsul de la suprafață e că, aparent, s-a lucrat prost:3 începînd de la campania de informare, continuînd cu modul în care (nu) s-a vizitat fiecare gospodărie și încheind cu procesul de prelucrare. BNS a și schimbat doi șefi în acest context.4 Ar mai fi și chestiunea finanțării: după ce partenerii internaționali, printre care Fondul Națiunilor Unite pentru Populație (UNFPA), au oferit asistență la pregătirea RPL, Guvernul urma să-și asume cheltuielile pentru prelucrare. Și Guvernul are oricînd la îndemînă invariabila scuză a lipsei de bani.

Dar poate întrebarea trebuie reformulată: de ce procesul de prelucrare a fost reluat atît de tîrziu? Nu cumva pentru că publicarea lor mai devreme nu se dorește? (Atît de mult, încît BNS nu a socotit de cuviință să comenteze atunci cînd sponsorii (UNFPA) au atenționat5 asupra iminentei încălcări a datei-limită, și deci a legii. Există ceva în balanță care să cîntărească mai mult decît această încălcare?)

Revenim la fapte: printre datele preliminare furnizate de BNS6 după organizarea Recensămîntului, ni se dă numărul total al populației, de aproximativ 2,9 milioane de persoane. Dar, potrivit aceluiași BNS, la începutul anului curent,7 numărul populaţiei stabile a constituit aproape 3,5 milioane persoane, dintre care aproximativ 685 mii de minori. Totodată, Comisia Electorală Centrală are înregistrați 2,8 milioane de alegători8 cu acte-n regulă (excluzînd regiunea transnistreană).

O amînare calculată?

Încă în martie 2015, sociologul Doru Petruți de la IMAS atenționa că diferențele dintre datele preliminare ale Recensămîntului și cele ale CEC sunt „foarte mari”.

Așadar, macaroanele puse la fiert ar putea fi servite cu un sos electoral: pe 30 octombrie moldovenii sunt așteptați la urne pentru a-și alege președintele. Nu vrem să spunem nici că datele preliminare ale Recensămîntului ar fi eronate, nici că cele ale CEC ar fi umflate.9 Dar diferența există și este îngrijorătoare. Cu cît mai mult timp această diferență persistă, cu atît mai mult se întărește senzația că la alegeri „persoanele interesate” vor avea o marjă mare de manipulare.

Păcat că BNS a reluat prelucrarea datelor cu calculul de a finaliza procesul după alegerile din octombrie. Sau nu-i așa?