Săptămîna asta, Curtea Constituțională a apărut în știri cu două ocazii importante: 1. suspendarea, devenită aproape tradițională, a președintelui Igor Dodon și 2. numirea-surpriză a fostului procuror general Corneliu Gurin și numirea-și-mai-surpriză a deputatului democrat Artur Reșetnicov în calitate de judecători constituționali. Ambele sunt ocazii bune pentru a pune în discuție rolul CC într-o democrație și independența acesteia.

Îmbătarea cu suspendarea

Multă „lume bună”—să-i zicem, foarte convențional, „de dreapta”—a jubilat cînd președintele Dodon a fost suspendat lunea asta,[1] pentru a cîta oară. Ca și în cele patru cazuri anterioare, actul suspendării a proiectat pentru un anumit public imaginea unui șef de stat neputincios și umilit. Aplauze furtunoase.

De cealaltă parte, președintele a arătat publicului o mină furioasă. Dincolo de asta însă, are încă un motiv să se bucure. În ochii electoratul său, suspendarea asta nedreaptă îl victimizează și adaugă încă o proptea la cauza socialiștilor pentru o republică prezidențială. Nimeni nu-și bate joc de președinte! Electoratul se consolidează.

Tot de dragul electoratului în mare măsură, Igor Dodon a ales cînd să promulge și cînd nu. Legitatea care s-a profilat (cu excepțiile de rigoare) poate fi formulată în felul următor: a ales să nu promulge acte cu încărcătură emoțională (totul a început cu refuzul de a-l confirma pe „natovistul” Eugen Sturza ca ministru al apărării) și să le promulge pe cele „încărcate” cu bani (vezi amnistia capitalurilor, cetățenia contra bani sau benzinăriile duty-free).

Citiți la temă „Rezistența selectivă și 5 inițiative controversate ale PDM promulgate de Igor Dodon”

În furia sa dreaptă, președintele Dodon a promis electoratului să se răzbune și să-i demită pe judecătorii constituționali.[2] Anterior, CC s-a plîns că amenințarea aduce atingere separării puterilor în stat. Și pe bună dreptate, pentru că într-o democrație, puterea executivă, cea legislativă și cea judecătorească se echilibrează și controlează reciproc, iar umblarea la acest mecanism fragil duce la degradarea democrației. Apoi, de ce președintele nu-i demite acum? Pentru că nu are dreptul să o facă – inamovabilitatea judecătorilor CC este o garanție constituțională care nu permite actorilor politici ce i-au numit să-i revoce, fiindcă acest lucru ar afecta grav independența Curții. Doar însăși Curtea poate ridica mandatul unui judecător pentru, inclusiv, încălcare a jurămîntului și a obligațiilor funcției.[3] Însă efectul electoral al amenințării se simte.

Soluția convenabilă

Dar lumea care se bucură de suspendarea periodică a șefului statului ar face bine să-și amintească ce stă la baza acestei serii de suspendări. În octombrie anul trecut, Curtea Constituțională avea să pronunțe o hotărîre[4] clădită pe o argumentare cel puțin curioasă. Iată esența ei: nedorința permanentă a președintelui de a promulga unele acte echivalează, în logica CC, cu incapacitatea lui temporară de a-și exercita funcțiile!

Citiți la temă „Constituția nu e un pact sinucigaș? Cîteva curiozități din memorabila hotărîre CC”

Apoi și conceptul de „incapacitate temporară” e pervertit. Sfîdînd însuși înțelesul cuvîntului „interimat” (de la latinescul „între timp”), în baza acestei hotărîri caraghioase, CC constată interimatul funcției nu „pentru o perioadă de timp”, ci „pentru o cauză”, după cum a formulat-o inspirat premierul Pavel Filip cînd avea să fie uns Sturza ministru.[5] Astfel, periodic Moldova trăiește un paradox, cînd în același timp un președinte (interimar) semnează un act respins, iar în camera alăturată un alt președinte (suspendat, dar efectiv în funcție) bea ceai sau, eventual, promulgă un ministru (pe Ion Chicu).

Așadar, Igor Dodon e declarat în „incapacitate temporară” pentru nedorința sa permanentă de a confirma anumite măsuri ale guvernării. Într-o democrație, politica e deseori o artă a compromisului. Cînd guvernarea periodic nu poate convinge un președinte din opoziție, nu suntem neapărat în fața unei crize constituționale. Asta vorbește mai mult despre capacitatea părților de a ajunge la un compromis. Poate că acel compromis nu convenea niciuneia dintre părți: Igor Dodon și așa a semnat multe pentru democrați; percepția unei colaborări totale trebuie evitată.

De altfel, dacă președintele se tot încăpățînează să nu-și „exercite funcțiile”, atunci Constituția prevede expres o pedeapsă, pe care nu trebuie s-o inventezi – vorbim de suspendarea cu ⅔ de voturi în Parlament și demiterea ulterioară prin referendum. Dar asta e prea greu de realizat.

În hotărîrea memorabilă din octombrie 2017, CC chiar menționează această soluție oferită direct de Constituție, dar o ignoră ca pe una nepractică și preferă să interpreteze legea fundamentală ca să scrie un cheat-code.

Ca să rezumăm, pentru o confruntare pur politică, CC găsește o soluție juridică de ocoliș, intervenind în favoarea guvernării, aparent. Cum ziceam, președintele are tot atîtea motive să se bucure. Așadar, din asta cîștigă ambele părți, mai puțin integritatea Constituției și imaginea CC ca arbitru imparțial.

Pompierul întîrziat

Înainte de a ajunge la promovările lui Corneliu Gurin și Artur Reșetnicov la CC, îngăduiți această paranteză. În cîteva cazuri recente, CC a stins niște incendii juridice, dar deja cînd jăraticul era pe cale să se stingă sau deja se stinsese singur. De exemplu, pe 30 octombrie, CC declara neconstituțional un set de prevederi (să-i zicem Amendamentul A) care condiționa arestul preventiv cu recunoașterea vinei:[6] CC a zis că asta încalcă prezumția de nevinovăție. Doar că, o săptămînă înainte de asta, Parlamentul a abrogat Amendamentul A și l-a înlocuit cu unul B,[7] similar în esență. Așa cum CC nu a interzis însuși principiul condiționării arestului preventiv, ci o sintagma concretă din amendamentul concret abrogat, Amendamentul B reanimează efectiv această condiționare. Cel puțin pînă la o nouă clarificare a CC.

Un alt exemplu e cînd CC a zis că poporul are totuși dreptul să inițieze referendumuri legislative.[8] Asta după ce, cu multe luni în urmă, autoritățile îi refuzaseră acest drept grupului de inițiativă #numixt. (Cum s-a adeverit mai tîrziu, în practică doar majoritatea parlamentară poate iniția referendumuri cînd vrea și cum vrea).

Similar, tot în octombrie CC a mai aruncat un pahar de apă peste un pojar deja stins. De data asta Curtea a luat rolul apărătorului egalității și nediscriminării, declarînd neconstituțională[9] interdicția impusă persoanelor cu dizabilități mintale de a vota. Asta chiar dacă, cu cîteva luni mai devreme, a intrat în vigoare o lege care elimina această interdicție.[10]

Cazurile astea vorbesc enorm de mult despre voința judecătorilor CC și capacitatea lor de intervenție în apărarea drepturilor constituționale.

Gurin și înnobilarea CC

Fără a-i diminua meritele sale profesionale, Corneliu Gurin e știut drept „omul lui Plahotniuc”. În primul rînd, o dovadă directă o găsim în anexele secrete la acordul AIE-2,[11] unde Procuratura Generală revenea Partidului Democrat. Adică anume Vlad Plahotniuc & Co l-au ales și pus în funcție. Indiciile indirecte spun mai multe despre relația strînsă dintre Corneliu Gurin și democrați:[12] de la faptul că fostul procuror a acceptat rolul de momeală la ședința de pomină a Parlamentului cînd premierul Vlad Filat avea să fie acuzat public de mare corupție, la faptul că a acceptat să primească titlul de „rege al balului”, cu o coroană de rigoare, la un eveniment ținut la hotelul Nobil.

Faptul că domnul Gurin a fost propus de CSM—și nu de Parlament, prin democratul Marian Lupu, cum s-a întîmplat în cazul numirii sale drept procuror general—a fost probabil o încercare de a îndepărta această percepție. De fapt, trucul nu face decît să arunce o umbră de dubiu și asupra independenței CSM.

Viteza fantastică a numirii sale în funcție trezește și mai multe dubii. Judecătorul CC Igor Dolea și-a dat demisia pe 10 decembrie, cu 2 luni înainte de expirarea mandatului. Pe 11 decembrie, CC anunță despre faptul că Corneliu Gurin va ocupa locului lui Dolea. În doar 24 de ore, CC a informat CSM despre faptul că trebuie să numească un candidat pentru fotoliul de judecător constituțional, CSM s-a întrunit, s-a gîndit, l-a ales pe domnul Gurin, a informat CC, iar Curtea l-a acceptat. Toate astea de luni pînă marți!

În atîta grabă, CSM nici măcar nu a reușit să introducă subiectul pe ordinea de zi. Profesorul universitar și fostul membru CSM Alexandru Arseni a explicat pentru Europa Liberă că, potrivit legii, magistrații ar fi trebuit întîi să anunțe un concurs,[13] să evalueze dosarele candidaților și să-l aleagă pe cel mai bun. Pînă la urmă, a fi judecător la Curtea Constituțională nu e o funcție oarecare. Modul în care Corneliu Gurin a devenit unul din cei 6 oameni care pot modifica și interpreta Constituția fără referendumuri și majorități parlamentare nu inspiră multă încredere în independența și imparțialitatea Curții.

La curtea lui Artur

În cazul lui Artur Reșetnicov, partizanatul său nici nu trebuie demonstrat: din deputat democrat a fost teleportat direct la Curtea Constituțională. Fostul șef al Serviciului de Informații și Securitate într-un fotoliu CC știrbește și mai mult din ce brumă de credibilitate mai avea instituția. Cînd conducea SIS-ul pe timpul președinției lui Vladimir Voronin, Artur Reșetnicov a fost acuzat de condamnații din dosarul Heroina că ar fi coordonat schema.[14] Atunci, aproape 200kg de heroina au fost depistate din întîmplare, de poliția rutieră, într-o mașină. Printre condamnații care l-au acuzat pe șeful SIS se numără și doi foști polițiști.

Anul următor, cînd candida deja pe listele PCRM pentru Parlament, domnul Reșetnicov a fost răpit și torturat timp de o noapte. PCRM a acuzat guvenarea, iar autoritățile au sugerat că PCRM a înscenat toată treaba.[15] Prin tîrg au mai circulat bîrfe precum că răpirea a fost o răfuială mafiotă, o pedeapsă pentru eșecul cu cele 200 kg de heroină. Or fi doar bîrfe, dar aceeași Curte Constituțională a decis acum cîțiva ani că Vlad Filat nu poate fi desemnat premier din cauza unor „suspiciuni” privind integritatea sa. Se pare că reputația contează doar pentru unii.

Devenit deputat comunist, Artur Reșetnicov a criticat cît se poate de ferm alianța de guvernare și… Curtea Constituțională. El a acuzat AIE și CC de uzurparea puterii în stat.[16] Asta se întîmpla în 2012. Trei ani mai tîrziu, fostul șef SIS va fi printre cei 14 deputați care părăsesc rîndurile comuniștilor și fac alianță cu uzurpatorii din PDM. Ulterior, ei vor adera oficial la partidul lui Plahotniuc.

Acum, domnul Reșetnicov nu are nicio problemă în a deveni membru al celeilalte instituții pe care o acuzase de „uzurpare” – Curtea Constituțională.

Curtea cea de toate zilele

Deciziile și componența CC sugerează că partidele au reușit să instrumentalizeze politic Curtea. Judecători precum Corneliu Gurin sunt numiți fără niciun fel de transparență sau concurs. Reputația curată și neafilierea politică sunt cerințe demult ignorate. Alexandru Tănase sau Artur Reșetnicov sunt exemple bune de politician transformat peste noapte în „magistrat imparțial”. Acești judecători iau apoi decizii care ar fi incredibile și inacceptabile într-un stat de drept. Iar aceste decizii au consecințe enorme – ele afectează întreg echilibrul constituțional al țării, ba chiar însăși structura statului Republica Moldova. Anume CC a transformat instituția prezidențială într-o chestie încîlcită, cu responsabilități și atribuții neclare.

Motivarea deciziei privind „incapacitatea temporară” este un comentariu fățiș politic. Criticile bine-meritate care vin atît de la opoziția de dreapta, cît și de la socialiștii președintelui, sapă și mai tare credibilitatea Curții. Hotărîrile CC nu mai sunt luate în serios nici de partidul de guvernare, exemplu fiind decizia, ignorată în Parlament, privind denumirea limbii oficiale în Constituție. Astfel, una din cele mai puternice și importante instituții din stat a ajuns una din cele mai ridiculizate.

O Curte Constituțională care nu este într-adevăr independentă nu doar că nu-și are rostul, dar este un pericol și o vulnerabilitate pentru stat.


  1. Igor Dodon, suspendat din functie pentru a cincea oara. Decizia a fost luata de Curtea Constitionala, la cererea democtratilor - VIDEO, protv.md ↩︎

  2. Igor Dodon AMENINȚĂ după ce a fost suspendat. „După alegeri va fi formată și o nouă componență a Curții Constituționale”, ziarulnational.md ↩︎

  3. Constituția Republicii Moldova. Comentariu, pp. 550-551, constcourt.md ↩︎

  4. Hotărârea nr. 28 din 17.10.2017 pentru interpretarea prevederilor articolului 98 alin. (6) ..., constcourt.md ↩︎

  5. Guvernul a sesizat CC privind instituirea interimatului funcției de președinte, ipn.md ↩︎

  6. Condiționarea aplicării arestului preventiv de recunoașterea vinei este contrară Constituției, constcourt.md ↩︎

  7. Votat! În ce condiții nu va putea fi aplicat arestul preventiv, zdg.md ↩︎

  8. Curtea Constituțională a decis că cetățenii R. Moldova au dreptul de a iniția referendumuri legislative, adevarul.ro ↩︎

  9. Interdicţia impusă persoanelor cu dizabilităţi mintale de a vota în alegeri este neconstituţională..., constcourt.md ↩︎

  10. O concesie într-o problemă de conștiință juridică, bizlaw.md ↩︎

  11. (doc) Acordul AIE2, mina care a desființat Alianța! Cum s-au partajat funcțiile?, unimedia.info ↩︎

  12. Конституционный иерарх. Чем известен новый судья КС Корнелиу Гурин, newsmaker.md ↩︎

  13. Fostul procuror general Corneliu Gurin promovat judecător la Curtea Constituțională, europalibera.org ↩︎

  14. Dosarul “Heroina”, cu mai multe necunoscute, zdg.md ↩︎

  15. Ancheta înclină spre versiunea că răpirea lui Reșetnicov a fost o înscenare a PCRM, ipn.md ↩︎

  16. Reșetnicov acuză AIE și CC de uzurparea puterii în stat, unimedia.info ↩︎