Președintele Igor Dodon a fost din nou la Moscova. De data aceasta, a ținut un discurs de aproape jumătate de oră în Duma de Stat a Rusiei. După discursul standard despre prietenia istorică dintre țările noastre, șeful statului a ajuns și la perioada contemporană. Igor Dodon a vorbit despre Transnistria și a mulțumit Rusiei că a făcut și a menținut pacea pe Nistru. Să-i aducem aminte domnului președinte ce s-a întîmplat în 1992.

Ce a spus Igor Dodon?

Președintele s-a arătat sigur că Rusia va ajuta Moldova să se dezvolte ca un stat independent, suveran și integrat teritorial, apoi a enumerat succesele misiunii de pacificatori ruși în Transnistria:

„În ultimii 26 de ani, principalele rezultate ale operațiunii de menținere a păcii includ următoarele: a fost restaurată o atmosferă pașnică, au fost create condiții pentru procesul de negociere politică, nu a fost permisă o singură criză care să conducă la utilizarea armelor între părțile aflate în conflict. Prin urmare, indiferent cât de mult nu s-ar pronunța criticii din țară și din străinătate, cetățenii Republicii Moldova cunosc cu siguranță că pacea de pe Nistru a fost restaurată grație operațiunii actuale de menținere a păcii”.[1]

Ce a făcut Rusia în Războiul de pe Nistru?

În pofida servilismului președintelui, rolul Rusiei în conflict nu a fost doar unul pacificator. Încă de la începutul tensiunilor dintre Chișinău și Tiraspol, militarii și demnitarii ruși și-au exprimat simpatia față de cauza transnistreană. Milițiile separatiste erau lăsați să „fure” muniții din depozitele Armatei a 14-a fără mari obstacole din parte soldaților. Generalul rus Ghenadi Iakovlev chiar s-a alăturat noului regim separatist, motiv pentru care a fost formal demis de către Moscova. Voluntari din Rusia și Ucraina, dar și „dezertori” din armata rusă au sprijinit trupele loiale Tiraspolului.

La nivel oficial, vicepreședintele rus Alexandr Ruțkoi luase apărarea Tiraspolului și a descris acțiunile Chișinăului drept genocid împotriva propriului popor și crime împotriva umanității.[2] Intervenția decisivă a Rusiei a fost cînd generalul Alexandr Lebed a ordonat Armatei a 14-a să se implice direct în conflict și să bombardeze trupele moldovenești.[3]

Cu alte cuvinte, acțiunile armatei și ale demnitarilor ruși nu au fost nicidecum imparțiale și au ajutat regimul separatist. Implicare directă a trupelor ruse împotriva Chișinăului a înclinat balanța războiului în favoarea Tiraspolului și a obținut o pace care a însemnat independența de facto a Transnistriei față de Moldova. Din această perespectivă, președintele Dodon are o viziune cel puțin stranie despre ce înseamnă integritatea teritorială a țării.

Nu vreau să știu

Tehnic vorbind, șeful statului are dreptate: chiar dacă pacea a fost una favorabilă Tiraspolului, intervenția armatei ruse a pus capăt conflictului. Moldova, carea abia își forma propria armată, nu avea cum să facă fațe trupelor ruse. Dincolo de politică, faptul că a fost oprită vărsarea de sînge e în sine un lucru bun. Președintele Dodon amestecă însă pacea cu integritatea teritorială: Moldova a primit-o pe prima în schimbul celei de-a doua.

O altă „nuanță” care îi tot scapă lui Igor Dodon este diferența dintre trupele de pacificatori și Grupul Operativ al Trupelor Ruse. Misiunea de pacificare, condusă de Comisia Unificată de Control, este una comună, în care participă atît trupe moldovenești, cît și rusești și transnistrene.

Fosta armată a 14-a a fost reorganizată în Grupul Operativ al Trupelor Ruse în Republica Moldova. E drept că asta a însemnat, în practică, o retrage parțială, iar prezența militară rusă a fost redusă semnificativ. Doar o parte a acestor soldați sunt implicați în misiunea de pacificatori. Chișinăul nu cere desființarea misiunii de pacificare, așa cum dă impresia Igor Dodon, ci retragerea trupelor din Grupul Operativ, care nu fac parte din misiunea comună de pacificatori.

Ce nu vrea președintele să recunoască e că, prin ignorarea diferenței dintre misiunea comună și GOTR, el insistă, de fapt, pe menținerea unei prezențe militare ruse suplimentare pe lîngă trupele de pacificatori.

Concluzie

Pentru cineva care ar trebui să fie „garantul suveranității, independenței naționale, al unității și integrității teritoriale a țării”, iar prin „țării” se are în vedere Republica Moldova, Igor Dodon este părtinitor în favoarea Rusiei. E și mai grav cînd menține această poziția nu doar în cazuri precum expulzarea unor jurnaliști, ci în probleme atît de importante precum conflictul transnistrean, care afectează direct integritatea teritorială a țării, aceeași integritate al cărui garant ar trebui să fie el.


  1. VIDEO/ Igor Dodon în plenul Dumei de Stat: Pacea de pe Nistru a fost restaurată datorită operațiunii de menținere a păcii, zdg.md ↩︎

  2. Война в Приднестровье: Руцкой отразил наступление, kommersant.ru ↩︎

  3. , [3:1]: Михаил Бергман. "ВОЖДЬ В ЧУЖОЙ СТАЕ", femida-pmr.narod.ru ↩︎ ↩︎