La 14 ianuarie, proaspăta componență a Curții Constituționale le-a dat undă verde autorităților să interzică moldovenilor de peste hotare să voteze cu pașaportul expirat sau cu buletinul de identitate.

Mai exact, Codul Electoral deja spunea că peste hotare se votează doar cu pașaportul, iar Avocatul Poporului, Mihail Cotorobai, a sesizat CC cum că ar fi neconstituțională această prevedere. Domnii magistrați Reșetnicov, Gurin & Co s-au gîndit patru zile (dintre care doar două lucrătoare) și au dat verdictul final: dreptul de vot al diasporei e la cheremul guvernării! Noi a trebuit să așteptăm încă două săptămîni pentru a vedea această decizie.[1]

În documentul publicat cu atîta întîrziere, judecătorii CC citează din belșug practica CEDO în cauzele despre alte state europene, evitînd în același timp să examineze situația în care se află cetățenii noștri din diasporă, rolul și implicarea lor în procesele democratice din țară. Totodată, Curtea a încercat să ghicească motivele posibile ale guvernului în a nu permite votarea în baza pașapoartelor expirate sau a buletinului de identitate, dar nu s-a obosit să vadă ce zice și face însuși guvernul. Cu alte cuvinte, a ignorat politicile concrete și angajamentele oficiale pe care și le-a asumat guvernarea față de cetățenii din afara țării.

Iar în timp ce o bună parte din diasporă a fost lipsită de dreptul la vot, o echipă mobilă a guvernului umblă prin SUA și reînnoiește selectiv pașapoartele unor moldoveni. Le vom lua pe rînd: ce zice Curtea, ce zice guvernul și cine face parte din această echipă mobilă.

Vădit nefondat?

O foarte curioasă chestie despre procedură. Curtea a decis că sesizarea Avocatului Poporului e inadmisibilă, fără participarea părților. O astfel de decizie se poate lua, fără examinarea argumentelor părților, în cîteva cazuri: 1) sesizarea nu ține de competența Curții, 2) există o decizie la același subiect, 3) normele contestate au fost modificate sau abrogate, 4) sau sesizarea este vădit nefondată. Așa cum primele dintre aceste temeiuri nu puteau fi aplicate, reiese că instanța nu a admis sesizarea Avocatului Poporului fiindcă ar fi vădit nefondată, adică nu merită a fi examinată în fond.[2]

Totuși, din textul deciziei reiese că sesizarea nu este vădit nefondată, și nici Curtea nu folosește acest calificativ. Din contra, judecătorii examinează fondul sesizării - aduc și compară argumente, se expun asupra proporționalității măsurilor guvernului, etc.

CC nu a explicat nicicum această aparentă abatere de la procedură.

Un drept neimportant pentru cetățeni neimportanți

Aprecierea CC a început cu o precizare - că în dreptul european protecția dreptului la vot nu este „la fel de stringentă” ca cea a altor drepturi, iar autoritățile statului își pot permite mai multe în limitarea acestuia. Apoi argumentează, oarecum irelevant pentru cazul concret al R. Moldova, de ce restricțiile sunt și mai OK față de cetățenii de peste hotare: 1) că acestora le-ar păsa mai puțin de țară (de aia trimit atîtea remitențe), 2) că aceștia ar participa mai puțin la alcătuirea programelor electorale (că asta ar fi vina lor, nu a partidelor), sau 3) că n-ar fi afectați direct de deciziile autorităților pe care le-ar alege (că nu au acasă părinți, copiii și alte rude pe care le întrețin prin munca lor).

Ceea ce instanța nu citează din CEDO e asta: chiar dacă dreptul de a vota într-adevăr nu se poate compara cu, de exemplu, dreptul la viață privată sau la întruniri, curtea de la Strasbourg de fiecare dată ia în considerație dacă limitarea impusă de guvern nu este una arbitrară sau dacă măsura nu e disproporționată pentru scopurile propuse. Mai mult, CEDO spune că legislația electorală trebuie să fie evaluată în lumina evoluției politice a statului, astfel încît ceea ce e inacceptabil într-un sistem de drept, poate fi justificat în altul.[3] Cu alte cuvinte, răspunsul la întrebarea dacă o restricție e suficient de gravă cît să reprezinte o încălcare se stabilește într-un context concret, nu abstract. Curtea noastră însă a ales să ignore realitatea din Moldova și s-a refugiat în domeniul ideal al principiilor și valorilor.

Scopuri și proporții

Pentru ca o limitare a unui drept fundamental să fie conformă constituției, aceasta trebuie să corespundă anumitor criterii: 1) să fie prevăzută de lege, 2) să urmărească un scop legitim și 3) să nu fie disproporțională.

Prima condiție e îndeplinită de Codul Electoral, de aia Avocatul Poporului a și sesizat Curtea să verifice constituționalitatea acestei prevederi. La capitolul „scopuri legitime”, CC invocă evitarea fraudării alegerilor, sau faptul că documentele mai noi conțin fotografii mai recente, care permit recunoaștere mai facilă a alegătorilor. Mai curios însă este un alt scop dedus de CC: cetățenii nu pot vota peste hotare în bază de buletin sau cu un pașaport expirat fiindcă aceasta contribuie la „consolidarea legăturilor dintre statul Republica Moldova și cetățenii săi, prin încurajarea acestora de a solicita pașaportul statului lor, de a călători și a de a se legitima cu el”.[4]

Niciunul dintre aceste scopuri nu este susținut de probe. Moldovenii au votat în baza pașapoartelor expirate în trecut - în 2010, 2014 și 2016 - și nu au fost atestate fraude semnificative legate de acest fapt. Argumentul că actele noi ar conține fotografii noi și ar servi mai bine identificării cetățenilor nu ține nici măcar teoretic, de vreme ce buletinele de identitate, în baza cărora votează oamenii din țară, pot fi valabile 20 de ani și mai mult. În final, raționamentul precum că limitarea dreptului de a vota întărește legăturile dintre migranți și baștină, întrucît îi încurajează să-și facă pașapoarte, este ridicol. O formalitate birocratică nu este o legătură mai puternică decît dorința și oportunitatea de participa la viața politică a țării.

În sfîrșit, Curtea Constituțională a trebuit să cîntărească dacă restricția dreptului de a vota peste hotare este una proporțională cu scopurile legitime ale guvernului. Cu alte cuvinte: cît de serioasă e limitarea dreptului, cît de important e interesul legitim urmărit, dacă există legătură cauzală între măsură și scop și dacă aceleași scopuri nu pot fi atinse cu măsuri mai puțin restrictive. Curtea însă a coborît foarte jos ștacheta pentru guvern - instanța trebuie doar să verifice dacă restricția afectează esența dreptului la vot și cît de efectivă rămîne exercitarea acestui drept. „Stabilind” că alegerile parlamentare sunt „previzibile”, iar cetățenii își pot „rezolva din timp problemele legate de valabilitatea pașapoartelor”, Curtea a considerat guvernul ca fiind spălat pe mîini.

Curtea nu a luat în considerare că votul în baza pașapoartelor expirate a fost permis prin hotărîri ale CEC în ultimele scrutine naționale,[5] astfel încît să facă probabilă, dacă nu „previzibilă”, o astfel de hotărîre și în 2019 (iar Blocul ACUM a cerut expres CEC-ului, fără succes, să emită o astfel de hotărîre și pentru acest scrutin).[6] Și nici faptul că votarea în baza buletinelor sau pașapoartelor expirate nu comportă costuri adiționale pentru stat, dar permite în schimb ca mii de cetățeni să voteze.

Un adevărat test de proporționalitate ar arăta că „scopurile legitime” - evitarea fraudelor, documentele noi și legătura cu țara - sunt iluzorii, în timp ce lipsirea de posibilitatea de a vota este una reală pentru cetățeni.

Cum însuși Guvernul contrazice Curtea

Totuși, cel mai bine contrazice Curtea însuși guvernul. Toate Cabinetele de Miniștri din 2009 încoace s-au bătut cu pumnul în piept despre cum țin ei la diasporă și cît de importantă e ea. Guvernul Filip nu e o excepție. Proiectele implementate, politicile și actele adoptate vorbesc mai toate despre implicarea migranților în dezvoltarea țării.

Spre exemplu, continuă proiectul PARE 1+1, cofinanțat de UE și lansat încă în 2010.[7]Programul DOR este unul pentru copii, dar scopul este același - întărirea relațiilor dintre migranți și țara de baștină. Guvernul a continuat și organizarea Zilelor Diasporei și a Congresului Diasporei, ocazii bune pentru demnitari de le promite moldovenilor de peste hotare marea și sarea. Un proiect lansat după învestirea Cabinetului Filip e Diaspora Engagement Hub, și acesta destinat implicării migranților în dezvoltarea țării.[8]

Tot guvernul actual a aprobat Strategia națională „Diaspora-2025”, unde afirmă că „este importantă elaborarea unei strategii bazate pe implicarea durabilă a migranților și a diasporei în dezvoltarea țării lor de origine, pe facilitarea reîntoarcerii definitive, temporare sau virtuale”.[9]

Iată un alt citat din același document: „Prin urmare, Guvernul recunoaște importanța diasporei și își asumă rolul de promotor și apărător al drepturilor fiecărui cetățean, indiferent de locul său de reședință, precum și de facilitator al mobilizării diasporei”.[10]

Și în principiile de activitate ale Biroului pentru Relații cu Diaspora găsim aceleași idei: „Guvernul Moldovei, prin BRD, recunoaște importanța implicării tuturor cetățenilor Republicii Moldova, indiferent de locul lor de reședință, în dezvoltarea țării”.[11]

Mai avem și un Mecanism de coordonare și implementare a politicii de stat în domeniul diasporei, migrației și dezvoltării de către autoritățile publice centrale și locale. Acesta stabilește drept principiu fundamental „mobilizarea cetățenilor Republicii Moldova stabiliți peste hotare pentru realizarea potențialului uman individual și al comunităților în exercitarea responsabilităților civice în interesul Republicii Moldova”.[12] Or ce e mersul la vot dacă nu exercitarea responsabilității civice?

E clar că discursul oficial al autorităților și cadrul legal e total diferit de poziția luată de Curtea Constituțională. Chiar dacă admitem că asigurarea dreptului de a vota al migranților e la discreția autorităților, care nu sunt obligate să facă acest lucru, decizia lor nu poate fi total arbitrară, căzută din pod. Ea trebuie să se încadreze în politicile existente, să fie în armonie cu poziția și acțiunile precedente ale guvernării ori măcar să fie justificată prin alte acte oficiale.

În schimb, noi avem un guvern care s-a angajat formal, prin mai multe documente, să asigure și să respecte drepturile migranților, ba mai mult, să încurajeze implicarea lor în dezvoltarea țării. Or asigurarea dreptului la vot e o necesitate firească atunci cînd vorbim de „implicarea durabilă” și „facilitarea reîntoarcerii”. Dacă autoritățile vor să ajute moldovenii să se întoarcă acasă, e firesc să le permiți să influențeze ce se întîmplă acasă. Argumentul Curții că migranții nu sunt vizați de ce se întîmplă în țară, deci nu-i neapărat să aibă un cuvînt de spus, e negat de însuși guvernul țării. Curtea nu trebuie să prezume sau să inventeze argumente în favoarea guvernului, ci să le citească în legi și politici.

Buni îs banii, rău îi votul

Mai avem ideea cumva banală deja, pentru că ne-am obișnuit și o luăm ca un dat de la sine, că țara se ține pe remitențe. Acest clișeu nu este doar înțelepciune populară, ci o realitate confirmată de statistici și recunoscută prin acte oficiale. Spre exemplu, Strategia Moldova-2020: „Creșterea economică și tendința de reducere a sărăciei sînt strîns corelate în Republica Moldova cu fluxul de remitențe și consumul generat de acestea. Cîștigurile din munca moldovenilor aflați peste hotarele țării au alimentat venitul disponibil al gospodăriilor casnice, conducînd la majorarea cererii agregate de consum.”[13]

Pe scurt, guvernul recunoaște că diaspora joacă un rol crucial în economia moldovenească. Curtea însă a decis că e acceptabil ca guvernul să administreze o economie bazată pe banii migranților fără a le asigura dreptul de a vota și de a participa cumva la actul guvernării. Le vor banii, dar nu și votul.

Drepturi pentru aleluia

Între timp, în pofida argumentelor și concluziilor CC, o echipă mobilă a guvernului muncește de zor prin SUA pentru a reînnoi pașapoartele moldovenilor. Ce-i drept, nu ale tuturor moldovenilor. Echipa va merge doar în anumite orașe. Cum au fost selectate acestea? Secret. Fără consultări publice, fără vreun fel de înscrieri prealabile, să aflăm unde e cererea mai mare. Măcar de dragul formalităților, că la stabilirea secțiilor nu au ținut cont de înregistrările prealabile. Așa că cei 333 de alegători înregistrați prealabil în Boston nu au primit o secție de votare, iar cei 0 alegători înscriși în Springfield au primit una.

Printre persoanele de contact găsim în schimb persoane ca Igor Moșneaga, care face parte din grupul de „vechi colegi, foști studenți și buni prieteni” ai lui Valeriu Ghilețchi,[14] sau Radu Colibă, pastor în comunitatea baptistă din Lawrenceville.[15] Un alt membru al echipei mobile e Mihail Tîrgoală, și el pastor la o biserică baptistă în SUA.[16] Colega lor din Raleigh, Lora Sinigur, este și ea membră a unei comunități baptiste moldovenești din SUA - Biserica Betel.[17] Așa se face că Valeriu Ghilețchi e un fost lider al comunității baptiste în Moldova. Acesta mai e prieten și cu ultima persoană de contact din cadrul echipei mobile - Stepan Macari, care l-a găzduit recent pe deputat.[18]

Ca să fim clari, acești oameni fac un lucru bun - înnoirea pașapoartelor e foarte binevenită. Problema nu e în ei sau în ceea ce fac ei. Problema e în modul în care au fost aleși și în faptul că au fost selectați doar prieteni de-ai candidatului Valeriu Ghilețchi sau membri ai comunității sale religioase. O astfel de coincidență este improbabilă. Politicianul însuși neagă că ar avea vreo treabă cu echipa mobilă, însă nu rezistă ispitei de a-și asuma meritele și spune că anume el a făcut demersurile necesare pentru „pașaportizarea” moldovenilor din SUA.[19]

Modul netransparent în care a fost numită această echipă mobilă și cum au fost selectate destinațiile ei, precum și afilierea religioasă a multora dintre membrii ei, sprijină acuzațiile opoziției că aceasta e o manevră menită să restrîngă dreptul la vot în favoarea susținătorilor lui Valeriu Ghilețchi.

Verdict

Decizia Curții Constituționale continuă șirul de hotărîri discutabile cu care ne-am obișnuit. Curtea folosește precedente CEDO pentru a argumenta că guvernul teoretic are dreptul să limiteze dreptul la vot al diasporei. Judecătorii CC ignoră însă un alt principiu CEDO: că fiecare astfel de limitare trebuie judecată într-un context concret, or ei ignoră contextul moldovenesc cu totul - contextul demografic și familiile transnaționale din Moldova, contribuția economică a migranților în supraviețuirea țării și a familiilor rămase acasă, politicile și scopurile declarate ale guvernului de a implica diaspora cît mai mult în dezvoltarea țării. În schimb, Curtea încearcă să inventeze „scopuri posibile” ale guvernului. Scopurile acestea sunt însă doat atît - ipotetice - și contravin direct scopurilor declarate oficial. Cu alte cuvinte, CC nici măcar nu se chinuie prea tare să facă o decizie arbitrară să pară mai puțin arbitrară. Iar limitarea dreptului la vot combinată cu echipa mobilă de „pașaportizare”, formată din prieteni și coreligionari ai candidatului Valeriu Ghilețchi, întărește suspiciunile că decizia CC e parte a unei manevre politice menite să asigure un rezultat bun pentru guvernare în secțiile de peste hotare.

Pe scurt, întreaga decizie a Curții, cea care veghează ca drepturile cetățenilor să nu fie încălcate de stat, poate fi rezumată la: „ mulțumiți-vă că puteți vota în genere”. Mulțumim.


  1. Pe 10 ianuarie Avocatul Poporului a cerut Curtii Constitutionale sa anuleze..., fb.com/vladislav.gribincea ↩︎

  2. Pentru alte cazuri, Curtea poate dispune conexarea admisibilității cu examinarea în fond a sesizării. ↩︎

  3. Guide on Article 3 of Protocol No. 1 to the ECHR, echr.coe.int ↩︎

  4. Decizia nr. 5 din 14.01.2019 de inadmisibilitate a sesizării nr. 5a/2019..., constcourt.md ↩︎

  5. Hotărîri CEC privind votarea în baza actelor expirate, din 2010, din 2014, din 2016, lex.justice.md/ ↩︎

  6. Vot interzis pentru jumătate de milion de cetățeni, acum.md ↩︎

  7. Scopul proiectului e „mobilizarea resurselor umane și financiare ale lucrătorilor migranți moldoveni în dezvoltarea economică durabilă a Republicii Moldova prin stimularea înființării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii de către lucrătorii migranți şi beneficiarii de remitențe”. Programul PARE 1+1, extins până în 2021, odimm.md ↩︎

  8. Diaspora Engagement Hub, brd.gov.md ↩︎

  9. Hotărîre a Guvernului cu privire la aprobarea Strategiei naționale „Diaspora-2025”..., lex.justice.md ↩︎

  10. idem. ↩︎

  11. BRD: Istorie, misiune, viziune, obiective, brd.gov.md ↩︎

  12. Hotărîre a Guvernului cu privire la Mecanismul de coordonare a politicii de stat în domeniul diasporei, migrației și dezvoltării, lex.justice.md ↩︎

  13. Moldova 2020. Strategia Națională de Dezvoltare, e-democracy.md ↩︎

  14. Valeriu Ghilețchi: „O seară plăcută alături de vechi colegi, foști studenți și buni prieteni.”, fb.com/valeriu.ghiletchi ↩︎

  15. Lawrenceville First Baptist: Our Leadership, lawrencevillefirst.org ↩︎

  16. Member Churches of the Buncombe Baptist Association, buncombebaptist.org ↩︎

  17. Biserica Betel din Raleigh, pagină FB ↩︎

  18. Valeriu Ghilețchi: „O seară minunată petrecută în casa familiei Stepan și Svetlana Makar.”, fb.com/valeriu.ghiletchi ↩︎

  19. Valeriu Ghilețchi: „Despre pașaportizare și pensii pentru diasporă”, fb.com ↩︎